Decizia nr. 2554/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1131/2015 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21 noiembrie 2014, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, anularea Rezoluției nr. 4556/IJ/3661/DIJ/2014 și obligarea intimatei la soluționarea contestației.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin Sentința civilă nr. 1131 din 22 aprilie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantei, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 1131 din 22 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. SRL, încadrabil în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând în principal, casarea sentinței atacate, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate de intimata-pârâtă Pârâta Inspecția Judiciară a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) același Cod, că recursul este admisibil, sub rezerva ca recurenta A. SRL să facă dovada depunerii (achitării) taxei judiciare de timbru de 50 RON, datorată pentru soluționarea recursului. Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Părțile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 31 mai 2017, completul de filtru a dispus prorogarea examinării admisibilității în principiu a recursului pentru termenul din 20 septembrie 2017, pentru când a fost emisă o adresă către reclamanta A. SRL, cu mențiunea de a depune la dosar, până la termenul fixat, dovada achitării taxei judiciare de timbru de 50 RON, sub sancțiunea anulării recursului. 5.2 Cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea recursului declarat, constată nulitatea recursului pentru neîndeplinirea condiției prevăzute de art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., fiind netimbrat. 5.2.1. Argumente de fapt și de drept relevante Completul de filtru, învestit cu soluționarea dosarului de față, constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a atașat dovada achitării taxei de timbru, conform legii. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârii judecătorești prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă. Prin adresa comunicată recurentei-reclamante la data de 24 iunie 2015, conform dovezii de înmânare aflată la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON. În raport de dispozițiile art. 493 alin. (6) din C. proc. civ., prin concluziile raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, s-a apreciat că este admisibil, sub rezerva ca recurenta A. SRL să facă dovada depunerii (achitării) taxei judiciare de timbru de 50 RON, datorată pentru soluționarea recursului declarat în cauză. Raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat recurentei-reclamante A. SRL la data de 20 decembrie 2016, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, aceasta neformulând un punct de vedere cu privire la concluziile acestuia și nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul fixat la 20 septembrie 2017 pentru analizarea recursului de către completul de filtru, deși la data de 12 iulie 2017, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosar, a fost comunicată părții această obligație, sub sancțiunea anulării recursului. Având în vedere aspectele reținute, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă A. SRL nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință prin adresa comunicată la data de 24 iunie 2015, respectiv prin cea comunicată la data de 12 iulie 2017. Potrivit dispozițiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar art. 197 C. proc. civ. statuează că, în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrăgând anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condițiile legii. De asemenea, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. stabilesc faptul că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerință fiind prevăzută sub sancțiunea nulității. Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Prin urmare, constatând că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit obligația achitării taxei judiciare de timbru datorată pentru soluționarea recursului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 486 alin. (2) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea reglementată de lege într-o astfel de situație, respectiv cea a anulării căii de atac netimbrate. 5.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (5) coroborat cu dispozițiile art. 486 alin. (3) teza I din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamanta A. SRL.