ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1973/2015

Decizia nr. 1973/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 2.149 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel București a fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantei A. în contradictoriu cu M.Ap.N. - Departamentul pentru Relația cu Parlamentul și informare publică, Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și UM București.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea atacată.

Recurenta a arătat că înțelege să critice atât considerentele, cât și dispozitivul sentinței recurate, invocând ca temei al recursului formulat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

2.1. Principalele argumente invocate

S-a susținut faptul că soluția este greșită în primul rând din punct de vedere procedural, având în vedere că decizia atacată a fost emisă în faza administrativă la cererea UM București, iar împotriva acestui act nu se poate declara nicio cale de atac, deoarece este definitivă în sistemul administrativ al căilor de atac, rezultând că singura contestație ce se poate face este cea direct în instanță.

Recurenta a susținut că soluția instanței de fond este greșită nu doar din punctul de vedere al aplicării eronate a unor norme procedurale, dar și în ceea ce privește fondul cererii, având în vedere că se pornește de la premisa eronată că acest act nu produce nicio consecință în privința reclamantei.

S-a arătat că în motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta nu a urmat căile specifice de atac prevăzute de art. 30 și art. 31 din O.G. nr. 121/1998 împotriva deciziei de imputare, la data promovării cererii de chemare în judecată, în condițiile în care decizia de imputare nu face obiectul prezentei cauze.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtul M.Ap.N. s-a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond.

S-a arătat că, în mod corect, a fost respinsă acțiunea introductivă ca inadmisibilă.

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 10 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) Noul C. proc. civ.

Recurenta a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin Încheierea din 4 martie 2015 completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Criticile formulate de recurenta-reclamantă nu pot fi primate de instanța de recurs, care a constatat că instanța de primă jurisdicție a interpretat și aplicat, în mod corect, dispozițiile legale aplicabile în cauza dedusă judecății.

În conformitate cu prevederile art. 43 din O.G. nr. 121/1998, în situația în care, după epuizarea acestor căi de atac, persoanele obligate la repararea prejudiciului în condițiile prezentei ordonanțe consideră că au fost lezate într-un drept legitim se pot adresa instanței judecătorești competente, potrivit legii.

Or, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ cu cererea de chemare în judecată, solicitând anularea deciziei administrative-jurisdicționale, mai înainte de a fi emis actul final, reprezentat de decizia de imputare, astfel încât Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a dat o interpretare corectă actului dedus judecății, iar soluția pronunțată urmează a fi menținută de instanța de recurs.

4.2.2. Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 ori potrivit art. 488 din Noul C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2.149 din 26 iunie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 mai 2015.

Procesat de GGC - N