ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 214/2017

Decizia nr. 214/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei;

Obiectul cererii;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 16 septembrie 2014, sub nr. x/42/2014, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. - C., suspendarea efectelor actului administrativ reprezentat de Decizia. nr. 069 din data de 30 iulie 2014, emisa de C., prin care a fost revocata Autorizația de antrepozit fiscal din 29 aprilie 2013, ca urmare a nerespectării prevederilor art. 206, alin. (1), lit. b), lit. d), lit. e) și lit. j) din Legea nr. 571/2003 privind C. fisc., coroborate cu prevederile pct. 85, alin. (1), alin. (7), alin. (11), pct. 87, alin. (7), alin. (8), alin. (9) și alin. (2)

2

din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc., aprobate prin H.G. nr. 44/2004.

Soluția instanței de fond;

Prin sentința nr. 215 din data de 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins cererea de suspendare a efectelor actului administrativ formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul B. - C., dispunând restituirea cauțiunii în sumă de 1.000 lei depusă cu recipisa din 8 octombrie 2014 la SC D. SA.

Recursul;

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta SC A. SRL a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

A solicitat admiterea recursului, reținerea cauzei spre judecare, admiterea pe fond a acțiunii, în sensul suspendării efectelor Deciziei nr. 069 din data de 30 iulie 2014.

Procedura de soluționare a recursului;

Prin raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu s-a atașat la cererea de recurs și dovada achitării taxei judiciare de timbru aferentă motivelor de nelegalitate invocate; că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, respectiv cele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit.  d) C. proc. civ., recursul nefiind încadrat de către recurentă în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., urmând a se analiza în completul de filtru dacă dezvoltarea lor face posibilă încadrarea acestora.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 februarie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin Încheierea din Camera de Consiliu din data de 22 iunie 2016 s-a admis în principiu recursul declarat de SC A. SRL și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 31 ianuarie 2017, cu citarea părților, recurenta - reclamantă urmând a fi citată cu mențiunea de a timbra recursul cu suma de 100 lei, aferentă motivelor de nelegalitate invocate, sub sancțiunea anulării cererii, ca netimbrată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată în cauză, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, deși a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 100 lei, conform dovezilor de înștiințare aflate la filele 111 - 113 din dosar (recurenta fiind citată atât la sediul său social, cât și la domiciliul reprezentantului legal, dar și la sediul avocatului ales), recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat.

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, „dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței”, iar art. 32 din același act normativ prevede că „taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege”.

În acest sens sunt și dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (3) C. proc. civ., mențiunea prevăzută la alin. (2) al aceluiași articol este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului formulat, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinței nr. 215 din 29 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2017.