ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 209/2018

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 09 din data de 08 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.., a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare inculpatul A., cetățean român, cu studii superioare, avocat în cadrul Baroului Iași, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de "amenințare", prev. și ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În temeiul art. 91 alin. (1) C. pen., s-a suspendat executarea pedepsei de 6 (șase) luni închisoare sub supraveghere pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, stabilit conform art. 92 C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a stabilit ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri și obligații:

a) să se prezinte la Serviciul de probațiune Iași la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

f) să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, și în special programe destinate reducerii comportamentului agresiv.

În temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Iași - SC Servicii Publice SA - Sectorul "Parcuri și grădini publice" sau Consiliului Local Iași - Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai săvârși infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere, punându-i în vedere dispozițiile art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 242 alin. (1) raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a revocat măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., prin ordonanța procurorului din data de 20.10.2017, în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, verificată și menținută succesiv.

Copii de pe minuta sentinței s-au comunicat, de îndată, inculpatului A., persoanei vătămate B., Poliției Mun. Iași, secția 3 Poliție, Inspectoratului de Poliție Județean Iași - Serviciul Arme, Explozibili și Substanțe Periculoase.

În temeiul art. 19 cu referire la art. 397 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B., domiciliată în Mun. Iași, jud. Iași și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 3000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B.

În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate în faza de urmărire penală, faza camerei preliminare și faza judecății, în sumă totală de 2000 RON.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile B. suma de 1350 RON, cu titlu cheltuieli judiciare, respectiv onorariu de avocat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 130 RON, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpatul A. (avocat C. - delegație nr. 6213/03.11.2017), să rămână în sarcina statului, fiind avansată către Baroul Iași din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, curtea a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, emis la data de 31.10.2017, în Dosarul nr. x/P/2017, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A., avocat suspendat din profesie, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prevăzută și pedepsită de art. 206 C. pen., constând în aceea că, la data de 20.02.2017 a amenințat-o cu moartea pe persoana vătămată B., spunându-i de mai multe ori că o va ucide, că îi va tăia gâtul, că o va călca cu mașina, cauzându-i prin aceasta o temere puternică care a condus la depresie și la schimbarea comportamentului ei social.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/45/2017, la data de 03.11.2017, în procedura camerei preliminare, iar prin încheierea judecătorului de cameră preliminară, din data de 20.12.2017, s-a luat act de faptul că, în cauză, nu s-au formulat cereri și excepții și nici nu s-au ridicat din oficiu excepții, și, în consecință, s-a dispus începerea judecății, încheierea rămânând definitivă prin necontestare.

În cursul judecății, la termenul de judecată din data de 25.01.2018, anterior începerii cercetării judecătorești, inculpatul A., în prezența apărătorului ales, și-a exprimat neechivoc voința ca judecata cauzei să aibă loc în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 374 alin. (4) din C. proc. pen., respectiv în procedura recunoașterii învinuirii, declarând că recunoaște în totalitate faptele reținute în sarcina sa prin actul de sesizare al instanței și solicitând ca judecata să aibă loc numai în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Având în vedere poziția procesuală fermă de recunoaștere adoptată de către inculpatul A. și văzând solicitarea acestuia ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, instanța, după ce a primit concluziile reprezentantului Ministerului Public și ale părților, a admis solicitarea inculpatului, stabilind ca judecata să aibă loc în procedura de recunoaștere a vinovăției, reglementată de prevederile art. 375 alin. (1) din C. proc. pen.

S-a reținut că persoana vătămată B., prin avocatul ales, la termenul de judecată din data de 25.01.2018, a precizat că se constituie parte civilă în cauză, solicitând să fie despăgubită de către inculpat cu suma de 10.000 RON, reprezentând daune morale, în dovedirea cărora a înțeles să se folosească de probele administrate în faza de urmărire penală.

De asemenea, instanța a constatat că părțile au precizat că nu au înscrisuri noi de prezentat instanței.

Referitor la măsurile preventive dispuse în cursul urmăririi penale, s-a reținut că împotriva inculpatului A. s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar, prin ordonanța din 20.10.2017, emisă în Dosarul nr. x/P/2017, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 20.10.2017 și până la data de 18.12.2017, cu următoarele obligații:

- să se prezinte la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la Poliția Mun. Iași, secția 3 Poliție, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu se deplaseze la blocul municipiul Iași, jud. Iași, unde locuiește persoana vătămată B.;

- să nu se deplaseze la sediul D. din Iași, jud. Iași, unde se află locul de muncă al persoanei vătămate B.;

- să nu se apropie de persoana vătămată B. și să nu comunice cu aceasta direct sau indirect, pe nicio cale;

- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.

În cursul camerei preliminare, prin încheierea din 03.11.2017, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar luată față de inculpatul A., cu modificarea conținutului obligațiilor stabilite de către organul de urmărire penală la pct. 1 și pct. 2, după cum urmează:

De asemenea, s-a reținut că măsura preventivă a fost verificată la data de 22.12.2017, în termenul legal, de 60 de zile, constatându-se legalitatea și temeinicia acesteia.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin coroborarea probatoriilor administrate în cursul urmăririi penale, instanța a reținut că inculpatul A. avea calitatea de avocat în cadrul Baroului Iași, însă din data de 26.11.2015 era suspendat din profesie în baza deciziei Consiliului Baroului Iași cu nr. 119/2015.

În fapt, s-a reținut că, în perioada iulie 2009 - iulie 2015, inculpatul A. a conviețuit în concubinaj cu persoana vătămată B. în apartamentul acesteia, situat în Iași, jud. Iași. S-a arătat că părinții persoanei vătămate B. locuiau într-un apartament aflat în același bloc, pe aceeași scară, la același etaj, la nr. 6 până la decesul acestora.

Totodată, s-a reținut că, pe parcursul relației de concubinaj, inculpatul A. a avut un comportament violent față de persoana vătămată B., mai ales când era sub influența băuturilor alcoolice, iar, întrucât relația de conviețuire dintre cei doi s-a degradat pe fondul acestui comportament, starea psihică a persoanei vătămate s-a înrăutățit, aceasta gândindu-se chiar la sinucidere.

Sub acest aspect, s-a constatat că inculpatul A. a cunoscut starea psihică în care a adus-o pe persoana vătămată B., fapt pentru care la data de 9.10.2017, când a fost audiat în calitate de suspect, a declarat: "Când conviețuiam împreună numita B. mi-a spus de câteva ori că s-a dus pe bloc cu gândul de a se arunca de pe el, de a se sinucide, pentru că nu mai poate rezista.

Când trăia mama ei, numita B. a dat drumul la gazul de la aragaz, spunându-mi că se sinucide, dar eu am convins-o să renunțe, zicându-i că nu are rost să explodeze blocul din cauza ei."

De asemenea, s-a reținut că inculpatul A. a precizat că era nemulțumit de faptul că persoana vătămată B. era încăpățânată, necomunicativă, nu avea prieteni, lăsa toate treburile gospodărești în sarcina mamei ei, fuma mult și consuma alcool, arătând că, din această cauză, au avut multe conflicte, care s-au amplificat după decesul mamei persoanei vătămate.

În ceea ce privește persoana vătămată B., s-a reținut că aceasta a negat consumul de alcool, susținând că inculpatul A. era cel care consuma zilnic băuturi alcoolice, făcea crize de gelozie nefondate și devenea violent, iar ea era cea care îl întreținea, din banii ei.

De asemenea, s-a mai reținut că, la data de 31.07.2015, inculpatul A. i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile de îngrijiri medicale. Cu această ocazie, persoana vătămată B. a formulat plângere penală împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de lovire și a fost nevoită să plece din apartamentul ei, pe care inculpatul refuzase să îl părăsească.

S-a arătat că plângerea penală a format obiectul Dosarului penal cu nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și prin Ordonanța cu nr. x/P/2015 din 2.02.2017 s-a dispus renunțarea la urmărirea penală, soluție care a fost confirmată de Curtea de Apel Iași prin încheierea nr. 52 din 25.05.2017 pronunțată în Dosarul nr. x/45/2017.

De asemenea, s-a reținut împrejurarea că, după ce instanța de judecată a confirmat soluția de renunțare la urmărire penală dispusă de procuror în dosarul penal cu nr. x/P/2015 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, inculpatul A. a pus în cutia poștală a persoanei vătămate B. un înscris pe care nu l-a semnat și prin care râdea de ea afirmând că, deși a pierdut bani și timp și a avut avocat, nu a câștigat procesul penal în care l-a acuzat de lovire și că îi va arăta el cum se gestionează cu adevărat un dosar.

Referitor la actele dosarului, s-a mai arătat că, la data de 9.10.2017, când a fost audiat în calitate de suspect în cauză, inculpatul A. a declarat "eu am știut din start că procurorul va da această soluție, că nu are ce să mi se întâmple".

În ceea ce privește motivul pentru faptul că nu a plecat din apartamentul persoanei vătămate B., deși ea i-a cerut acest lucru, din declarațiile inculpatului a reieșit că a făcut acest lucru din interes material și profitând de starea de vulnerabilitate în care se afla persoana vătămată, inculpatul afirmând: "Eu ne vedeam îmbătrânind împreună, eram singuri la părinți, ea avea două apartamente, eu aveam două imobile, speram că vom avea o bătrânețe liniștită, fără griji materiale . . . . . . . . . .

Unul dintre motive pentru care nu am plecat din apartamentul 8 a fost pentru a o ține în șah, pentru a o determina să își retragă plângerea penală.

Alt motiv era acela că poate ne vom împăca.

Și mama mea vroia să ne împăcam, pentru că am stat mulți ani împreună. Numita B. era foarte singură, nu avea prieteni, nu avea rude care să o ajute".

Mai mult, s-a reținut că inculpatul A. a încuiat ușa de la camera principală a apartamentului, împiedicându-i persoanei vătămate B. accesul în camerele apartamentului și în bucătărie.

Însă, la data de 20.02.2017, în jurul orelor 17.00, persoana vătămată B. și-a făcut curaj și a chemat o persoană care a schimbat butucul de la ușa de acces în apartament, iar în jurul orelor 18.00, inculpatul A. a constatat că nu mai poate intra în apartament, s-a enervat și a început să lovească în ușile de la ambele apartamente ale persoanei vătămate B., care se aflau pe același etaj, iar pentru că persoana vătămată B. nu i-a deschis de frică, inculpatul A. a încercat să o contacteze telefonic. S-a reținut că persoana vătămată B. i-a răspuns după 10 minute, timp în care a așteptat ca acesta să plece de la ușă și a înregistrat cu telefonul mobil convorbirea telefonică care a avut o durată de 12:10 minute, în care inculpatul A. i-a spus de mai multe ori că o va ucide, îi va tăia gâtul ori că o va călca cu mașina.

S-au reținut din transcrierea înregistrării audio dintre inculpatul A. și persoana vătămată B., printre altele, următoarele pasaje cu amenințări:" (...) eu mâine îți sparg ușa!

(...) mâine te calc cu mașina, să-mi bag pxxx, dacă nu, mâine te distrug!

(...) vezi cum ieși mâine din casă, te omor mâine!

(...) mâine dimineața te omor!

(...) ei, mâine dimineața când ieși îți rup capul, îți rup capul mâine dimineața. Mâine dimineața îți rup capul! de față cu toți vecinii, îți tai gâtul. Când pleci.

(...) stau pe casa scării toată noaptea, dar tot te prind când ieși, da' ce pxxx mea, n-ai să ieși mâine, dar până mâine, poimâine, răspoimâine, nu știi de unde vin. Îți iau capul.

(...) Îți iau capul! dau cu mașina peste tine, te iau de pe Decebal, pe trotuar, mă urc cu mașina și te fac praf.

(...) la 3 kile ale tale, îți rup coloana în două!

(...) mâine dimineața îți rup coloana în două!

(...) ia-ți ordin de pxxx mea 50 metri, de 100 metri, de cât vrei tu. Mă doare în cxxx de el ordin (...) Nu te potolești.

(...) Mă fxxx tu pe mine la parchet, la alea, la alea, fxxx biserica mă-tii, acuma trebuie să mă duc la (...) eu îmi bag pxxx în poliție, că poliția nu are ce să-mi facă mie".

S-a reținut că amenințările cu moartea pe care i le-a adresat inculpatul A. i-au produs o stare puternică de temere persoanei vătămate B., care a fost convinsă că inculpatul își poate pune oricând în practică amenințările. Din această cauză, după data de 20.02.2017, persoana vătămată B. a ieșit din casă doar pentru a merge la serviciu, la autoritățile judiciare, la medic, la psiholog sau la avocat, s-a temut atunci când mergea pe stradă, așteptându-se ca inculpatul să apară pe neașteptate și să o ucidă sau să plătească alte persoane care să o omoare, i-a cerut unei vecine să verifice dacă inculpatul nu este în jurul blocului ei atunci când trebuia să revină de la serviciu, a slăbit în greutate și suferea de depresie generalizată.

De altfel, s-a avut în vedere că starea puternică de temere în care s-a aflat persoana vătămată B. ca urmare a amenințărilor cu moartea pe care i le-a adresat inculpatul A. a fost confirmată și de martorele E., F. și G.

S-a mai reținut că starea de temere în care s-a aflat persoana vătămată B. a împiedicat-o să intre în camerele apartamentului său, cu nr. 8, până la data de 23.06.2017, când a forțat ușa interioară a imobilului încuiată de inculpatul A., în prezența a două martore, tocmai ca inculpatul să nu îi reproșeze și sustragerea unor bunuri și să aibă astfel motive în plus pentru a pune în aplicare amenințările cu moartea.

În ceea ce privește situația de fapt, astfel cum a fost prezentată, s-a reținut că aceasta rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă:

- plângerea penală și declarațiile persoanei vătămate B. din care rezultă relațiile existente între părți, neînțelegerile privitoare la accesul în apartamentul în care a conviețuit cu inculpatul A. în concubinaj, relație care a fost încheiată în anul 2015, neînțelegeri care au culminat cu schimbarea butucului de la ușa de acces în apartament la data de 20.02.2017. Persoana vătămată a mai arătat că schimbarea butucului de la ușa l-a determinat pe inculpat, care are o fire colerică, să-i ceară socoteală, într-o primă fază bătând puternic la ușa apartamentului în care locuia, ce se afla pe același palier cu apartamentul celălalt, după care a sunat-o în continuu pe telefon, timp de 10 minute, iar când i-a răspuns la telefon inculpatul a amenințat-o cu moartea, spunându-i că-i va tăia gâtul, că o călca cu mașina, că-i va rupe coloana, afirmând și faptul că nu-i este frică să facă pușcărie dacă o va omorî, amenințare pe care a repetat-o în mod obsesiv. Totodată, s-a reținut că inculpatul i-a reproșat și faptul că pentru un alt incident anterior, persoana vătămată i-a făcut plângere penală, care s-a finalizat cu renunțarea la urmărirea penală, amenințând-o din nou cu moartea dacă va contesta această soluție. De asemenea, s-a arătat că inculpatul i-a atras atenția că nu o va ajuta cu nimic dacă va solicita și va obține ordin de protecție, că oricum va da cu mașina peste ea.

S-a constatat din cele precizate de persoana vătămată că toate amenințările au fost însoțite de cuvinte injurioase, amenințări care i-au provocat o serioasă temere în condițiile în care de-a lungul anilor acesta se manifestase violent la adresa sa, de mai multe ori, strângând-o de gât, punându-i cuțitul la gât, lovind-o, temere care a făcut-o să fie precaută când mergea pe stradă, fiindu-i frică să nu apară inculpatul cu vreun cuțit sau să dea cu mașina peste ea, precauții care au constat și în deplasarea cu un taxi spre serviciu, solicita ajutorul unei vecine de a verifica dacă la momentul în care se întorcea acasă inculpatul sau mașina sa se aflau în zonă, precum și deplasarea cu mașina firmei la care lucra până în zona Podu Roșu.

- procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate între persoana vătămată B. și inculpatul A. la data de 20.02.2017, înregistrată de persoana vătămată care a atașat CD-ul la plângerea penală formulată;

- procesul-verbal întocmit de persoana vătămată B. la data de 23.06.2017, cu ocazia intrării în camerele apartamentului ce-i aparținea și în care a conviețuit în perioada iulie 2009 - iulie 2015 cu inculpatul, persoana vătămată constatând că lipsesc mai multe bunuri;

- raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit la data de 04.10.2017 de Cabinet individual de psihologie "H.", de către psihologul I., cu privire la persoana vătămată B., prin care s-a reținut că, "în urma evaluării acesteia s-a constatat că suferă de stări anxioase, stări depresive, începutul acestor tulburări (cu o intensitate ușoară, insesizabilă) pare a fi localizat după decesul mamei, urmând ca ulterior acestea să fie accentuate puternic în urma neînțelegerilor cu partenerul ducând ca, în prezent, starea psihică să fie predominant depresiv anxioasă";

- înscrisul olograf ce a fost pus în cutia poștală a persoanei vătămate de către inculpat, prin care inculpatul aduce în derizoriu acțiunea persoanei vătămate de a-l acționa în judecată afirmând "Felicitări ție, cât și avocatei tale. Ce ai realizatș Nimic. Bani, timp și (...) pierduți în zadar. Bravo! Cât de curând ne vom reîntâlni în fața instanței de judecată. De această dată vei înțelege cum se gestionează un dosar. Profesioniștii nu pierd niciodată (nici măcar atunci când nu se prezintă)";

- adresa cu nr. 555/25.04.2017 emisă de Baroul Iași, din care rezultă că inculpatul A. este suspendat din profesia de avocat începând cu data de 26.11.2015 în baza Deciziei nr. 119/2015 a Consiliului Baroului Iași;

- ordonanța de renunțare la urmărirea penală din data de 02.02.2017, dată în Dosarul nr. x/P/2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea de "lovire și alte violențe", prev. și ped. de art. 193 alin. (2) din C. pen., apreciindu-se că, în contextul faptic și probatoriu, nu există interes public în continuarea urmăririi penale având în vedere conținutul faptei și împrejurările concrete de săvârșire, numărul loviturilor și gravitatea leziunilor, numărul de zile de îngrijiri medicale, mecanismul producerii acestora, faptul că există date că ambii se aflau sub influența băuturilor alcoolice în momentul incidentului și că persoana vătămată ar fi sărit prima la bătaie și l-a lovit pe suspect, persoana inculpatului, soluție menținută prin ordonanța nr. x/II/2/2017 din 10.03.2017 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și confirmată prin încheierea nr. 52 din 25.05.2017 a Curții de Apel Iași;

- declarațiile martorilor:

• E., din care reiese că, fiind vecină cu părțile, a cunoscut că inculpatul A. când era sub influența băuturilor alcoolice provoca scandal, îi vorbea urât persoanei vătămate și o lovea, observând că, la un moment dat, aceasta avea o vânătaie la ochi. S-a reținut că, în luna februarie 2017, a primit un telefon de la persoana vătămată care era foarte speriată și i-a povestit că inculpatul a venit la ușa sa și a bătut de mai multe ori, dar nu i-a dat drumul de frică, după care a sunat-o pe telefon și a amenințat-o cu moartea, spunându-i că îi va taie capul, că o va călca cu mașina și că nu-i pasă că va face pușcărie, martora declarând că persoana vătămată era foarte speriată de amenințările primite de inculpat și că îl credea pe acesta în stare să-și aducă la îndeplinire aceste amenințări, fiindu-i teamă să meargă pe stradă, aceasta solicitându-i ca atunci când vine de la serviciu să verifice dacă inculpatul este sau nu în fața blocului și să o anunțe;

• F., din care a reieșit că, întrucât mama persoanei vătămate i-a botezat un copil o vizita des și, astfel, la evenimentele de familie la care a participat l-a cunoscut și pe inculpat, aflând ulterior că acesta consumă alcool, este violent, persoana vătămată plângându-se că o insultă frecvent, că o amenință și că o bate, precizând că, în luna februarie 2017, persoana vătămată a contactat-o telefonic și i-a spus că inculpatul a amenințat-o cu moartea, spunându-i că-i va tăia gâtul și se teme foarte tare, fiindu-i frică să iasă din casă și să meargă pe stradă întrucât inculpatul, atunci când este beat, este în stare să o omoare;

• G., care a afirmat că, întrucât soțul său este verișor primar cu persoana vătămată, cunoștea că relația acesteia cu inculpatul s-a deteriorat după moartea mamei persoanei vătămate, iar din discuțiile cu aceasta a aflat că inculpatul a amenințat-o cu moartea, că o va călca cu mașina, martora ascultând personal înregistrarea cu aceste amenințări și precizând că, din cauza amenințărilor, persoanei vătămate îi era foarte teamă, când mergea pe stradă se uita în toate direcțiile, nu mai socializa, nu mai mâncă și a slăbit foarte mult;

- declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală, când, audiat fiind în calitate de suspect, a recunoscut faptul că a amenințat persoana vătămată cu moartea, precum și toate cuvintele de amenințare pe care le-a consemnat persoana vătămată în plângerea penală, motivându-și fapta în sensul că "(...) Atunci eram turbat, într-o stare de surescitare nervoasă, eram turbat, mă simțeam ca ultimul om pentru că eram nevoit să mă milogesc la numita B. pentru a-mi recupera bunurile mele care erau în apartamentul de la numărul 8". De asemenea, s-a mai reținut că inculpatul a recunoscut că relația pe care o avea cu inculpata s-a deteriorat după decesul mamei acesteia, când din diverse motive au avut mai multe scandaluri, ce au culminat cu altercația fizică din data de 29.07.2015, în care aceasta a sărit la bătaie, iar ulterior a formulat plângere penală pentru lovire. Inculpatul a mai precizat și faptul că nu a dorit să plece din apartamentul acesteia dacă nu-și retrăgea plângerea prealabilă formulată pentru lovire, iar pe la sfârșitul anului 2016 a început să încuie ușa de la sufragerie, persoana vătămată având acces doar în hol și în baia apartamentului. A mai adăugat că, în luna februarie 2017, când a mers la apartament a găsit butucul de la yală schimbat, fapt ce l-a enervat foarte tare. A mers la ușa apartamentului persoanei vătămate, a bătut în ușă, a lovit și cu picioarele, după care a sunat-o pe telefon și i-a spus "ceea ce nu i-am spus în ultimii ani", adăugând că nu renunță la bunurile ce i-au rămas în apartament, respectiv calculatorul, combina muzicală, biroul și goblenurile.

În ceea ce privește încadrarea juridică, s-a reținut că fapta inculpatului A., care, la data de 20.02.2017, a amenințat-o cu moartea pe B., în cadrul unei convorbiri telefonice, afirmând în mod repetat că o va ucide, că îi va tăia gâtul, că o va călca cu mașina, provocându-i acesteia o temere puternică, care a condus la depresie și la schimbarea comportamentului ei social, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "amenințare", prev. și ped. de art. 206 alin. (1) C. pen.

Referitor la individualizarea judiciară a pedepsei, instanța s-a raportat la criteriile generale de individualizare, prev. de art. 74 alin. (1) C. pen., potrivit cărora stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Totodată, cu ocazia stabilirii și aplicării pedepsei, s-a reținut că trebuie să se țină seama de necesitatea păstrării unei concordanțe între gradul de pericol social al faptei săvârșite și periculozitatea infractorului, pe de o parte, și pedeapsa aplicată de instanță, pe de altă parte, deoarece în măsura în care se atribuie pedepsei funcția de a influența conștiința, mentalitatea și conduita viitoare a condamnatului, pedeapsa trebuie să corespundă în aceeași măsură gradului de receptivitate a condamnatului față de influența educativă a pedepsei.

De altfel, s-a apreciat că acest grad de receptivitate este reflectat și în conduita procesuală a condamnatului, în atitudinea sa față de faptă, în modul în prin care a contribuit la aflarea adevărului și a relaționat în raporturile cu organele judiciare.

În speța de față, instanța a reținut că împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de amenințare relevă o gravitate ridicată a faptei săvârșite, în condițiile în care inculpatul a amenințat persoana vătămată cu moartea, amenințare care a fost repetată, inculpatul indicând și acțiunile prin care își va aduce la îndeplinire amenințarea cu moartea și anume că o va călca cu mașina, îi va rupe capul, îi va tăia gâtul, îi va rupe coloana, amenințări care s-au apreciat a fi de natură și chiar au provocat o puternică temere persoanei vătămate.

De asemenea, s-a considerat că gravitatea faptei este mai mare în cazul unei persoane vulnerabile, cum este în cazul de față persoana vătămată, care, după decesul mamei, suferea de stări anxioase și depresive, de care inculpatul cunoștea (a se vedea declarația acestuia în care a recunoscut faptul că starea psihică a persoanei vătămate s-a deteriorat după decesul mamei acesteia, aceasta având și gânduri de sinucidere), și, astfel, amenințările repetate cu moartea au fost de natură să creeze o stare de pericol importantă pentru libertatea psihică a victimei, temerea creată acesteia influențându-i, potrivit declarațiilor martorilor, viața de zi cu zi, ducând, potrivit evaluării psihologice la o stare psihică predominant depresiv-anxioasă.

În ceea ce privește persoana inculpatului A., Curtea a constatat că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, are un grad ridicat de educație și, deși a recunoscut comiterea faptei, a demonstrat prin afirmațiile făcute în declarația dată în fața procurorului că nu conștientizează pe deplin faptul că adresând amenințări repetate cu moartea persoanei vătămate, i-a periclitat, în mod grav, starea psihică a acesteia.

Mai mult, s-a apreciat că o capacitate scăzută de a înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum și de a-și manifesta voința și a dirija acțiunile pe fondul consumului de alcool, impun o intervenție fermă a organelor judiciare care, prin pedeapsa aplicată și punerea ei în executare, să-l împiedice pe inculpat să săvârșească o nouă infracțiune.

Totodată s-a reținut că, deși inculpatul are studii juridice și calitatea de avocat, a considerat că poate fi mai presus de lege, disprețuind-o și încălcând-o, făcând numeroase afirmații insultătoare cu privire la organele judiciare, arătând și un dispreț profund pentru justiție (a se vedea afirmațiile:

"Ce am să pățescș Mă duc la pușcărie. Care-i problema", "Eu îmi bag . . . . . . . . . . . .în poliție, că poliția nu are ce să-mi facă mie", "te-am jucat cum am vrut eu", "(...) profesioniștii nu pierd niciodată, nici măcar atunci când nu se prezintă".

Față de cele arătate, Curtea a constatat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea dozată spre maximul prevăzut de lege pentru infracțiunea săvârșită, astfel, cum a fost redus ca urmare a reținerii disp. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., este o sancțiune proporțională cu natura, gravitatea, modalitatea de săvârșire a faptei, rezultatul produs, dar și cu pericolul social ridicat al persoanei inculpatului.

Constatând că pedeapsa ce urmează a se aplica inculpatului este mai mică de 3 ani închisoare, că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, văzând datele care caracterizează persoana inculpatului, precum și posibilitățile sale de îndreptare reale, apreciind că aplicarea pedepsei este suficientă, chiar fără executarea acesteia, pentru a nu mai comite alte infracțiuni, și, având în vedere că acesta și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, fiind îndeplinite, astfel, condițiile impuse prin dispozițiile art. 91 din C. pen., instanța a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului A. pe o durată ce constituie un termen de supraveghere, stabilită în conformitate cu dispozițiilor art. 92 C. pen.

De asemenea, inculpatul A. a fost obligat ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte mai multe măsuri de supraveghere și să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității de 60 de zile, în cadrul Consiliului Local Iași - SC Servicii Publice SA - Sectorul "Parcuri și grădini publice" sau Consiliului Local Iași - Direcția de Administrare a Patrimoniului Public și Privat, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă, atrăgând atenția asupra dispozițiilor privind revocarea suspendării în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere ori de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege, precum și în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni pe durata termenului de încercare.

În ceea ce privește măsura preventivă a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., prin ordonanța procurorului din data de 20.10.2017, în Dosarul nr. x/P/2017 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, verificată și menținută succesiv, în temeiul art. 242 alin. (1) raportat la art. 208 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus revocarea măsurii preventive a controlului judiciar dispusă față de inculpatul A., instanța constatând că au încetat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri, în condițiile în care inculpatul a solicitat aplicarea procedurii speciale în cazul recunoașterii învinuirii, recunoscând integral comiterea faptei, astfel cum a fost descrisă în rechizitoriu, iar coroborat și cu durata acestei măsuri preventive de aproximativ 4 luni, s-a apreciat că nu mai este necesară pentru realizarea scopului pentru care a fost luată, respectiv buna desfășurare a procesului penal și prevenirea de noi infracțiuni.

Sub aspectul laturii civile, s-a constatat că persoana vătămată B. s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând să fie despăgubită cu suma de 10000 RON, reprezentând daune morale, apreciind că fapta inculpatului i-a afectat starea psihică, în condițiile în care este o persoană lipsită de orice fel de sprijin, nu are membri de familie și prieteni în jurul ei, rămânând marcată de amenințările inculpatului. Mai mult, s-a arătat că temerea provocată de amenințările inculpatului i-au influențat viața de zi cu zi, în condițiile în care era timorată de simpla ieșire din casă, alegând să iasă doar pe timp de zi și privind mereu în spate. Referitor la dovedirea acestor pretenții, partea civilă a precizat că înțelege să se folosească de același probatoriu ce a fost administrat în faza de urmărire penală pentru dovedirea situației de fapt.

Având în vedere dispozițiile art. 1357 C. civ., în sensul că "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare", instanța a considerat că amenințările proferate prin telefon în mod indiscutabil că au provocat părții civile anumite suferințe psihice, având în vedere că au privit viața acesteia, că au fost repetate, că s-au descris diferite acțiuni de curmare a vieții, care sunt de natură a provoca o reală temere părții civile, dar și să accentueze puternic starea anxioasă - depresivă ce a debutat după decesul mamei părții civile. Martorii audiați în cauză, respectiv E., G. și F. au arătat că și viața socială și profesională a părții civile a fost afectată, în condițiile în care aceasta a ieșit din casă doar pentru a se deplasa la locul de muncă, căuta ca aceste ieșiri să fie doar pe timp de zi, se deplasa cu frică pe stradă și a solicitat ajutorul vecinilor pentru a o atenționa în cazul prezenței inculpatului în momentul venirii la domiciliu.

Așa fiind, instanța a constatat că împrejurările în care a fost săvârșită fapta ilicită, natura răului cu care s-a amenințat, natura alarmantă a expresiilor întrebuințate, dar și personalitatea celui amenințat, sunt elemente concrete din care rezultă că i s-a produs părții civile un prejudiciu de natură psihică ce s-a impus a se repara prin echivalent bănesc într-un cuantum suficient a reprezenta o recompensare corectă a traumelor suferite.

De altfel, Curtea s-a raportat în procesul de analiză a cuantificării prejudiciului moral la consecințele negative suferite de partea civilă, în plan psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele.

Pe baza materialului probator administrat în cauză, Curtea a considerat că, în privința cuantumului prejudiciului acesta trebuie apreciat și în funcție de vârsta și preocupările victimei, mediul social, modul de viață și ocupația părții civile B., daunele morale constituind o modalitate de reparare a unui prejudiciu (de natură morală), iar nu un mijloc de îmbogățire fără justă cauză.

Aplicând criteriile enunțate în speța de față, instanța a constatat că suma de 3.000 RON reprezintă o recompensare rezonabilă și echitabilă pentru prejudiciul nepatrimonial cauzat părții civile și, în temeiul art. 19 cu referire la art. 397 C. proc. pen. și art. 1357 C. civ., a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat inculpatul A. la plata acestei sume, cu titlu de daune morale.

Împotriva acestei sentințe, inculpatul A. a declarat apel, la data de 14.02.2018.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 14.05.2018, formându-se Dosarul nr. x/45/2017 ca urmare a declarării de către inculpat a căii de atac a apelului.

Primul termen de judecată a fost fixat la data de 20.06.2018, când inculpatul a solicitat amânarea judecării cauzei pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării, cerere care i-a fost admisă.

Inculpatul A. nu a depus motive de apel și nici nu a solicitat administrarea de probatorii.

Examinând cauza din perspectiva probelor administrate, cât și din oficiu, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală constată nefondat apelul formulat de inculpat pentru următoarele considerente:

Inculpatul A. a fost condamnat de prima instanță de fond la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de amenințare prev. și ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. cu suspendarea executării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, urmând să respecte măsurile și obligațiile stabilite și să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, iar sub aspectul laturii civile, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 3000 RON reprezentând daune morale către partea civilă B..

În acord cu prima instanță, Înalta Curte reține, în fapt, că, la data de 20.02.2017, inculpatul a amenințat-o cu moartea pe persoana vătămată B., spunându-i de mai multe ori că o va ucide, că îi va tăia gâtul, că o va călca cu mașina, cauzându-i prin aceasta o temere puternică care a condus la depresie și la schimbarea comportamentului ei social. Astfel, la data de 20.02.2017, în jurul orelor 17.00, persoana vătămată B. a chemat o persoană care a schimbat butucul de la ușa de acces în unul din apartamentele sale, iar în jurul orelor 18.00, inculpatul A. a constatat că nu mai poate intra în acesta, s-a enervat și a început să lovească în ușile de la ambele apartamente ale persoanei vătămate B., care se aflau pe același etaj, iar pentru că persoana vătămată B. nu i-a deschis de frică, inculpatul A. a încercat să o contacteze telefonic, iar după 10 minute timp în care persoana vătămată B. a așteptat ca acesta să plece de la ușă i-a răspuns și a înregistrat cu telefonul mobil convorbirea telefonică care a avut o durată de 12:10 minute, în care inculpatul A. i-a spus de mai multe ori că o va ucide, îi va tăia gâtul ori că o va călca cu mașina.

Instanța supremă reține că anterior, în perioada iulie 2009 - iulie 2015, inculpatul A. a conviețuit în concubinaj cu persoana vătămată B. în apartamentul acesteia, iar pe parcursul relației de concubinaj acesta a avut un comportament violent față de persoana vătămată B., astfel că relația de conviețuire dintre cei doi s-a degradat pe fondul comportamentului manifestat de inculpat mai ales sub influența băuturilor alcoolice, iar starea psihică a persoanei vătămate s-a înrăutățit, aceasta gândindu-se chiar la sinucidere. De altfel, la data de 31.07.2015, inculpatul A. i-a aplicat mai multe lovituri persoanei vătămate B., cauzându-i leziuni traumatice ce au necesitat pentru vindecare un număr de 4 - 5 zile de îngrijiri medicale și a determinat persoana vătămată B. să formuleze plângere penală împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de lovire.

În drept, fapta inculpatului A. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prev. și ped. de art. 206 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale, instanța constată că situația a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însușită de inculpat și reținută, ca atare, și de instanța de fond, comiterea infracțiunii rezultând fără dubiu din coroborarea conținutului mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv: plângerea penală și declarațiile persoanei vătămate B., procesul-verbal de transcriere a convorbirii telefonice purtate între persoana vătămată B. și inculpatul A. la data de 20.02.2017, procesul-verbal întocmit de persoana vătămată B. la data de 23.06.2017, raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit la data de 04.10.2017 la Cabinetul individual de psihologie "H.", de către psihologul I., înscrisul olograf, adresa cu nr. 555/25.04.2017 emisă de Baroul Iași, ordonanța de renunțare la urmărirea penală din data de 02.02.2017 emisă în Dosarul nr. x/P/2015 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus renunțarea la urmărirea penală în cauza având ca obiect infracțiunea de "lovire și alte violențe" prevăzută și pedepsită de art. 193 alin. (2) din C. pen., soluție menținută prin Ordonanța nr. x/II/2/2017 din 10.03.2017 dată de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași și confirmată prin încheierea nr. 52 din 25.05.2017 a Curții de apel Iași, declarațiile martorelor E., F., G. și declarațiile inculpatului .

Prin urmare, săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului A. sunt dovedite de probele administrate în cursul urmăririi penale, inculpatul solicitând, de altfel, la data de 25.01.2018, în fața primei instanțe, judecarea în procedura simplificată, instanța încuviințând cererea după luarea unei declarații inculpatului și după constatarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 374 alin. (4) C. proc. pen. privind judecarea cauzei în procedura recunoașterii vinovăției, cu toate consecințele ce decurg din aceasta.

Având în vedere probele administrate și împrejurarea că inculpatul a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa, a solicitat ca judecată să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod legal, prima instanță a constatat că se justifică reținerea beneficiului acordat de legiuitor privind judecarea cauzei în procedura simplificată a recunoașterii vinovăției.

Așadar, în raport de actele dosarului, Înalta Curte constată că în mod întemeiat instanța de fond a considerat că sunt îndeplinite condițiile legale, având în vedere declarația inculpatului dată în primă instanță prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cât și probele care au fost administrate în faza de urmărire penală care permit soluționarea laturilor penală și civilă ale cauzei.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei se notează că aceasta este, pe de o parte, legală - revine legiuitorului, care stabilește normativ pedepsele și celelalte sancțiuni de drept penal prin fixarea unor limite minime și maxime ale fiecărei pedepse, care să corespundă în abstract importanței valorii sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, judiciară - pe care o realizează judecătorul în cadrul limitelor stabilite de lege.

Din perspectiva individualizării legale, pentru infracțiunea de amenințare prevăzută de art. 206 alin. (1) din C. pen. legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 3 luni la un an sau amendă. Limitele pedepsei închisorii au fost reduse cu o treime ca urmare a reținerii, în cauză, a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., astfel fiind cuprinse între 2 luni și 8 luni închisoare. În aceste condiții, pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. este în limite legale și permite ca măsură de executare suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Individualizarea pedepsei a fost just realizată având în vedere împrejurările și modul de comitere a infracțiunii de amenințare, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, conduita inculpatului, nivelul de educație, astfel că instanța de apel nu apreciază că se impune vreo modificare a cuantumului de pedeapsă ori a modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, Înalta Curte reiterează că apelantul inculpat A. nu a expus vreo critică în legătură cu modalitatea de soluționare a acțiunii civile promovate de persoana vătămată B., iar prima instanță de fond a motivat în fapt și în drept obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 RON cu titlu de daune morale către partea civilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 09 din data de 08 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 09 din data de 08 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori - noul C. proc. pen.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 septembrie 2018.

Procesat de GGC - GV