ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 18 din 05 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 196 alin. (2), (3) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. , la pedeapsa închisorii de 9 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă.

În temeiul art. 91 C. pen., a fost suspendată sub supraveghere executarea pedepsei închisorii, fiind stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform disp. art. 92 C. pen.

În condițiile art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Consiliului Local Iași - Direcția de Asistență Comunitară, B. sau în cadrul Consiliului Local Iași - Spitalul Clinic de Recuperare Iași, pe o perioadă de 60 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă C. și a fost obligată partea responsabilă civilmente SC D. SA la plata către partea civilă a sumelor de 1.973,12 RON, reprezentând daune materiale și 45.000 de euro, reprezentând daune morale.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de partea civilă C., ca nefondate.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Maria Iași și obligată partea responsabilă civilmente SC D. SA la plata către partea civilă a sumei de 317,69 RON, reprezentând daune materiale, la care se adaugă dobânda legală de la data producerii prejudiciului (09.01.2019) și până la data achitării integrale a acestuia.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 1349, 1357 C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Iași și obligată partea responsabilă civilmente SC D. SA la plata către partea civilă a sumei de 757,8 RON, reprezentând daune materiale.

În baza art. 19 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în procesul penal, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Serviciul Județean de Ambulanță Iași, pentru cheltuielile prilejuite de transportul numiților E., F. și A.

În baza art. 19 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în procesul penal, acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași.

În baza art. 19 și art. 397 alin. (1) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă în procesul penal, acțiunea civilă exercitată de partea civilă G.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, cu ocazia urmăririi penale, a procedurii de cameră preliminară și a judecării în fond.

În temeiul art. 276 C. proc. pen., a fost respinsă cererea părții civile C. de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2019 din 27.04.2021 întocmit de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) și 4 C. pen.

S-a arătat că, în actul de sesizare a instanței s-a reținut că, inculpatul A. este avocat în Baroul Iași, este proprietarul autoturismului x cu numărul de înmatriculare x și este posesor al permisului de conducere seria x.

În dimineața zilei de 09.01.2019, în jurul orei 08:30, conducând autoturismul în direcția Iași - Tg. Frumos, pe drumul european 583, la km 34 + 700 m, în afara localității Bălțați, jud. Iași, la abordarea unui viraj la dreapta, șoseaua fiind în curbă, inculpatul A. a pierdut controlul autoturismului și acesta a intrat în derapare, s-a răsucit, a părăsit banda de circulație Iași - Tg. Frumos și a pătruns pe contrasens (pe banda de circulație Tg. Frumos - Iași) unde a intrat în coliziune cu autoturismul x, cu numărul de înmatriculare x, condus de numitul E.

În urma impactului între partea dreaptă din spate a autoturismului condus de inculpat și partea din stângă față a celuilalt autoturism, a rezultat vătămarea numiților C., în vârstă de 13 ani, G., în vârstă de 43 ani, și E., pasageri, respectiv conducător auto al autoturismul x cu numărul de înmatriculare x, precum și vătămarea numitei F., în vârstă de 52 ani, pasager în autoturismul condus de inculpat.

În urma accidentului, ambulanțele Serviciului de Ambulanță Județean Iași au transportat minorul C., inițial la Spitalul de Copii Sf. Maria Iași și apoi la Spitalul de Copii Suceava.

Totodată, inculpatul A. și numiții E. și F. au fost transportați inițial la Spitalul Tg. Frumos și, ulterior, primii doi pacienți au fost transportați la Spitalul Sf. Spiridon Iași.

S-a mai arătat în rechizitoriu că, la data de 20.03.2019, numitul C., prin reprezentant legal E., a formulat plângere prealabilă cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 C. pen. și a atașat plângerii certificatul medico-legal x din 27.02.2019 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani.

Din cuprinsul actului medico-legal sus-menționat, rezultă că numitul C. a prezentat un traumatism obiectivat prin fractură de col femural stâng ce necesită pentru vindecare 110 - 115 zile de îngrijiri medicale, iar leziunile s-au putut produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier produs la data de 09.01.2019.

La data de 20.03.2019, a formulat plângere prealabilă și numita G., care a atașat certificatul medico-legal din 16.01.2019 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, din cuprinsul căruia rezultă că sus-numita a prezentat leziuni de tipul echimozelor și tumefacțiilor, ce necesită 6 - 8 zile de îngrijiri medicale și s-au putut produce la data de 09.01.2019 prin lovire de corp/plan dur (posibil în condițiile unui accident rutier).

Numitul E. a declarat că a formulat plângere prealabilă, în numele și pentru fiul său minor C., iar numita F. a declarat că nu formulează plângere prealabilă.

Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului rezultă că locul producerii accidentului a fost identificat pe sensul de mers Tg. Frumos către Iași, pe un sector de drum unde viteza de deplasare a autoturismelor este de 100 km/h (în afara localității), iar partea carosabilă era acoperită cu un strat subțire de zăpadă, fiind alunecoasă în momentul producerii accidentului.

În rechizitoriu s-a menționat că, în vederea stabilirii dinamicii și cauzelor producerii accidentului rutier, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize criminalistice de către experți din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice (INEC) Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași. Împotriva constatărilor și concluziilor raportului de expertiză a formulat obiecții inculpatul A., iar prin adresa din 12.01.2021, expertul criminalist a comunicat că își menține în totalitate opiniile formulate în raportul de expertiză nr. x/2020.

S-a notat că, situația de fapt reținută în rechizitoriu s-a întemeiat pe procesul-verbal de cercetare la fața locului, certificatele medico-legale nr. x/27.02.2019 și nr. x/16.01.2019 emise de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, declarațiile persoanelor vătămate C. și G., declarațiile martorilor E. și F., raportul de expertiză criminalistică nr. x/2020 și răspunsul la obiecțiile formulate de inculpat, declarațiile inculpatului.

Prima instanță a mai precizat că, prin încheierea nr. 20 din 02.07.2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași în Dosarul nr. x/2021, s-au constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2019 din 27.04.2021 emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A.

De asemenea, s-a arătat că, în cursul cercetării judecătorești, în primă instanță, au fost audiați inculpatul, părțile civile C. și G., precum și martora F.

Analizând probele administrate în cauză, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 09.01.2019, inculpatul A. se deplasa pe DE 583, pe direcția Iași -Târgu Frumos, conducând autoturismul marca x, înmatriculat cu nr. x În jurul orei 0830, ajuns la km 34+700 m în afara localității Bălțați, jud. Iași, la abordarea unui viraj la dreapta, șoseaua fiind în curbă, a intrat în derapare și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca x, înmatriculat cu nr. x, după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză criminalistică nr. x/14.08.2020 întocmit de Institutul Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași.

În urma impactului, persoana vătămată C., în vârstă de 13 ani, pasager pe locul din dreapta spate al autoturismului marca x, a suferit un traumatism obiectivat prin fractură de col femural stâng. Conform certificatului medico-legal x din 27.02.2019 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, leziunea s-a putut produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier, poate data din 09.01.2019 și a necesitat pentru vindecare 110 - 115 zile de îngrijiri medicale.

În procesul-verbal de cercetare la fața locului încheiat la 09.01.2019, ora 0840, de către lucrători din cadrul I.P.J. Iași, s-a consemnat că locul producerii accidentului rutier a fost identificat pe DE 583, la km 34 + 700 m, în afara localității Bălțați, jud. Iași, pe sensul de mers Tg. Frumos - Iași, în linie dreaptă, înainte de o curbă la stânga, pe un sector de drum unde viteza de deplasare a autoturismelor este limitată la 100 km/h. Pe DE 583 circulația se desfășoară în ambele sensuri, pe câte două benzi de circulație pe sens, sensurile fiind delimitate de marcaj longitudinal simplu continuu. Carosabilul era acoperit cu un strat subțire de zăpadă, fiind alunecos în momentul producerii accidentului. La fața locului a fost identificat pe partea dreaptă a sensului de mers Tg. Frumos - Iași, în afara părții carosabile, autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare x, orientat cu fața spre partea carosabilă. Pe sensul de mers Tg. Frumos - Iași a fost găsit staționat auto marca VW cu nr. x, proprietatea inculpatului, orientat spre localitatea Tg. Frumos, oblic pe partea carosabilă, cu fața spre axul drumului, blocând ambele benzi de pe sens. Poziția celor două autoturisme a fost stabilită prin efectuarea de măsurători cu ruleta metrică, la fața locului efectuându-se fotografii judiciar-operative atașate la dosar.

Judecătorul fondului a precizat că, aceste aspecte rezultă și din coroborarea declarațiilor persoanelor vătămate C. și G., cu depozițiile martorei F., precum și cu declarațiile inculpatului.

Astfel, s-a arătat că, fiind audiată în cursul urmăririi penale, persoana vătămată G. a arătat că, în dimineața zilei de 09.01.2019 s-a deplasat cu autoturismul familiei spre municipiul Iași, pentru a efectua un consult medical fiului său. Autoturismul a fost condus de soțul persoanei vătămate, aceasta ocupând locul din față dreapta, iar fiul său - persoana vătămată C. - s-a așezat pe bancheta din spate, în partea dreaptă. A precizat că la plecare au fixat cu toții centurile de siguranță. După ce au trecut de orașul Târgu Frumos, în apropierea comunei Bălțați, a observat că un autoturism care circula pe sensul opus intră în derapaj, pierde controlul părții din spate și face o rotire de aproximativ 180 de grade. A precizat persoana vătămată că, derapajul acestui autoturism a survenit după ce conducătorul auto ieșise dintr-o curbă spre dreapta față de sensul său de deplasare. A observat că acel autoturism avea o viteză foarte mare, iar în timpul derapajului și mișcării de rotație a pătruns pe sensul lor de deplasare. A menționat că soțul său circula pe banda a doua, a încercat să frâneze și a virat spre dreapta, dar nu a putut evita impactul. În urma accidentului, persoana vătămată și-a pierdut cunoștința și și-a revenit când autoturismul său se afla pe câmp, în afara părții carosabile. A mai precizat că în momentul accidentului, partea carosabilă era acoperită cu un strat subțire de zăpadă pe alocuri, întrucât tocmai ninsese.

În cuprinsul sentinței s-a menționat că, persoana vătămată G. și-a menținut declarațiile în faza judecății, arătând că la data de 09.01.2019 se îndrepta cu mașina spre Iași pentru un control periodic al copilului, ocupa locul din dreapta față și în apropiere de localitatea Bălțați, aproape de o curbă la stânga, a văzut o mașină care avea viteză, venea din față, a derapat și s-a întors la 3600. Soțul său a frânat, a tras dreapta, dar cealaltă mașină a intrat pe banda lor de mers și i-a lovit cu spatele. În urma impactului, mașina în care se aflau a ieșit de pe carosabil, în câmp, la 4-5 metri. A menționat că era un strat de 1 cm de zăpadă proaspăt depusă.

De asemenea, s-a reținut că, persoana vătămată C. a arătat cu ocazia audierii de către procuror, că la data de 09.01.2019, împreună cu părinții săi, a plecat cu autoturismul spre municipiul Iași, pentru a fi consultat de un medic. Tatăl a condus autoturismul familiei pe ruta Dorohoi - Iași, mama a ocupat locul din dreapta față, iar el bancheta din spate, partea dreaptă. A declarat persoana vătămată că la un moment dat i s-a făcut sete, motiv pentru care a desfăcut centura de siguranță pentru a căuta sticla prin autoturism. Când a terminat de băut apă a observat că un autoturism din fața lor vine de pe sensul opus de circulație și intră pe sensul lor. Acest autovehicul se afla într-o mișcare de rotație și a intrat în mașina lor cu partea sa din spate, cu portbagajul. În urma impactului, persoana vătămată C. și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit, a realizat că mașina sa fusese aruncată într-un șanț, în afara șoselei pe care circula. A arătat victima că în urma accidentului a suferit leziuni la piciorul stâng.

În cursul cercetării judecătorești desfășurate la instanța de fond, persoana vătămată C. a declarat că stătea pe locul spate dreapta și a văzut de pe partea opusă cum o mașină derapează, trece pe banda lor și îi lovește cu spatele. A menționat că a derapat, iar în mișcare i-a lovit în față cu partea din spate a mașinii. După impact, și-a pierdut cunoștința și după ce și-a recăpătat-o era în stare de șoc, având o durere foarte mare în zona șoldului stâng.

Prima instanță a considerat că, relevante sunt și depozițiile martorei F., care, fiind audiată, a arătat că la data de 09.01.2019, dimineața, se deplasa din municipiul Iași spre orașul Darabani, jud. Botoșani, cu autoturismul condus de avocatul său, inculpatul A., pentru a participa la un proces. Martora a confirmat că, după ieșirea din comuna Bălțați, când vehiculul a ieșit dintr-o curbă spre dreapta, a intrat în derapaj, s-a răsucit de două ori, a pătruns pe contrasens și, în momentul în care inculpatul încerca să redreseze și să revină pe banda sa de mers, a fost izbit violent de un autoturism care se deplasa spre municipiul Iași dinspre Târgu Frumos. A menționat martora că partea carosabilă era acoperită cu un strat subțire de zăpadă, iar sub acest strat se afla o pojghiță de gheață și viteza mașinii conduse de inculpat nu era ridicată.

Deopotrivă, instanța a arătat că, inculpatul a declarat în cursul urmăririi penale că la data de 09.01.2019, s-a deplasat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare x, pe ruta Iași - Tg. Frumos, pentru a ajunge la un proces aflat pe rolul Judecătoriei Botoșani. În mașină se afla pe locul din dreapta față clienta sa F. După ce a ieșit din comuna Bălțați, într-o curbă spre stânga, a observat că partea carosabilă era acoperită cu un strat de zăpadă. Tot carosabilul era acoperit cu un strat foarte subțire de zăpadă, dar nu a realizat că în acea curbă, sub zăpadă, se află un strat de gheață. La un moment dat a derapat și a pierdut controlul direcției de deplasare. Autoturismul a intrat într-o mișcare necontrolată de rotație, inculpatul a încercat să acționeze pedala de frână, autoturismul a alunecat pe șosea pe o laterală, apoi pe cealaltă și s-a oprit pe contrasens, poziționat pe diagonală față de direcția de deplasare cu fața spre municipiul Iași și cu spatele spre Tg. Frumos. La aproximativ 2-3 secunde după oprire, autoturismul său a fost lovit din spate de un alt vehicul, care circula din direcția Tg. Frumos spre Iași. A mai arătat inculpatul că celălalt conducător auto, E., i-a spus în ambulanța care i-a transportat la spital că fiul său nu purta centura, aflându-se pe locul din dreapta spate.

Tot în cursul urmăririi penale inculpatul a declarat că este conștient că a pierdut controlul autoturismului, acesta s-a rotit de două ori și a ajuns pe sensul opus de mers.

Judecătorul fondului a reținut că și în fața instanței, inculpatul a arătat că la ieșirea din localitatea Bălțați, într-o curbă spre dreapta, pe asfalt era un stat de zăpadă de 1 - 2 cm grosime, depus în dimineața respectivă, iar el a derapat, autoturismul s-a rotit stânga-dreapta de 2-3 ori, circa 50 de metri, după care a reușit să redreseze, însă în direcția inversă a sensului de mers. A precizat că impactul s-a produs pe banda a doua de mers a direcției Tg. Frumos - Iași, iar viteza cu care circula era de aproximativ 70 km/h.

În cuprinsul sentinței apelate s-a mai notat că, raportul de expertiză criminalistică nr. x/14.08.2020 întocmit de Institutului Național de Expertize Criminalistice - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice Iași a concluzionat că, viteza probabilă a autoturismului x înmatriculat cu nr. x, în momentul premergător accidentului, a fost de cca 131 km/h, iar viteza acestui autoturism în momentul impactului a fost de cca 73 km/h.

În ceea ce privește viteza autoturismului marca x înmatriculat cu nr. x, s-a învederat în raportul de expertiză anterior menționată că, aceasta, în momentul impactului, a fost de 40 km/h. Potrivit acelorași concluzii, viteza acestui autoturism în momentul premergător accidentului nu se poate stabili, deoarece nu se cunoaște regimul acestuia de deplasare anterior producerii coliziunii.

Concluziile aceluiași raport au mai relevat că, impactul s-a produs pe banda de siguranță a sensului Târgu Frumos - Iași la cca 3,4 m față de locul unde s-a oprit autoturismul x și la cca 2,6 m față de marginea carosabilului, iar inculpatul ar fi putut preveni producerea accidentului dacă ar fi circulat cu cel mult 116 km/h și dacă s-ar fi conformat restricțiilor de viteză impuse pe porțiunea de drum. Totodată, s-a arătat că, deraparea se produce, de regulă, la ieșirea din curbă, iar în cazul de față, locul probabil al intrării în derapare s-a situat la cca 50 m în amonte față de borna hectometrică nr. 7 luată ca reper fix.

Prima instanță a reținut că, pentru existența infracțiunii de vătămare corporală din culpă, ca urmare a nerespectării măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii, este necesar, sub aspectul laturii obiective, să existe o acțiune sau inacțiune a autorului, care să producă rezultatul prevăzut de lege, vătămarea integrității corporale a unei persoane, fiind totodată necesar a exista și o încălcare a dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru efectuarea unei anumite activități.

S-a mai arătat că, din dispozițiile art. 35 alin. (1) și art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, rezultă că, în tot timpul circulației pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul trebuie să adapteze viteza la condițiile de trafic. Dacă șoseaua este acoperită cu gheață sau zăpadă, conducătorul de autovehicul trebuie să reducă viteza în așa fel încât să evite producerea oricărui accident prin coliziune cu un vehicul sau o persoană aflată pe carosabil.

În acest sens, conform art. 48 din O.U.G. nr. 195/2002, conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.

Potrivit art. 50 alin. (1) din același act normativ, viteza maximă admisă în afara localităților este de 100 km/h pe drumurile naționale europene (E) pentru autovehiculele din categoriile A și B.

Însă în conformitate cu art. 123 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1391/2006, conducătorul de vehicul este obligat să circule cu o viteză care să nu depășească 30 km/h în localități sau 50 km/h în afara localităților când partea carosabilă este acoperită cu polei, gheață, zăpadă bătătorită, mâzgă sau piatră cubică umedă.

Judecătorul fondului a reținut că, persoanele audiate în cauză și mențiunile procesului-verbal de cercetare la fața locului au confirmat existența unui strat de zăpadă pe DE 583 la data și ora producerii accidentului. Cu toate acestea, inculpatul nu a redus viteza de deplasare. Deși acesta a susținut că circula cu 70 km/h, viteză superioară celei impuse de art. 123 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1391/2006, prima instanță a arătat că raportul de expertiză criminalistică a determinat o viteză mult mai mare (131 km/h). Or, dacă autoturismul condus de inculpat ar fi avut viteza pretinsă de acesta, accidentul nu ar fi avut loc, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.

S-a mai susținut că, dispozițiile legale sus-menționate, coroborate, presupun existența unei obligații reglementate normativ de diligență și prudență care incumba inculpatului, în calitate de conducător auto, pentru evitarea producerii unor stări de pericol sau vătămări ale valorilor juridice protejate. Existența unei obligații de prudență are caracter preventiv. S-a arătat, însă, că inculpatul nu a respectat obligația de diligență, prin reducerea vitezei la apariția stratului de zăpadă pe carosabil, nerulând cu prudența adecvată condițiilor de trafic.

Așadar, pe baza materialului probator administrat în cauză, s-a reținut nerespectarea de către inculpat a dispozițiilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice și a Regulamentului de aplicare a acesteia, vătămarea corporală a părții civile C., reprezentând consecința directă a încălcării acestor norme.

Totodată, prima instanță nu a reținut vreo culpă în sarcina conducătorului autoturismului marca x înmatriculat cu nr. x, așa cum a cerut inculpatul. Astfel, contrar susținerilor inculpatului, în sensul că a fost accidentat de mașina condusă de numitul E., care, potrivit susținerilor inculpatului, nu a efectuat manevre de evitare a impactului, prima instanță a reținut că inculpatul este cel care a pătruns pe sensul opus de mers, unde circula vehiculul în care se afla persoana vătămată. Or, art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 prevede că vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea părții carosabile, cu respectarea semnificației semnalizării rutiere și a regulilor de circulație.

Față de acestea, având în vedere că toate probele administrate au confirmat că accidentul s-a produs pe partea de șosea destinată deplasării în sensul opus celui în care circula mașina condusă de inculpat, apărările acestuia au fost apreciate de prima instanță ca fiind nefondate. În acest context, s-a considerat ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea că, după impact mașina în care se afla partea civilă a fost îndepărtată de pe carosabil de organele de poliție pentru a nu îngreuna circulația și nu avea poziția indicată în procesul-verbal de cercetare la fața locului, astfel cum a pretins inculpatul.

Judecătorul fondului a susținut că, vinovăția inculpatului este indiscutabilă, indiferent de viteza autovehiculelor, întrucât pe porțiunea de drum în care a avut loc accidentul, inculpatul nu avea voie să circule, aceasta fiind destinată vehiculelor ce se deplasau din sens opus.

Așadar, s-a constatat că elementul material al laturii obiective a infracțiunii îi aparține în întregime inculpatului, fiind cauza directă și inevitabilă a vătămării corporale a victimei C., fără această contribuție accidentul neputând fi produs.

În ceea ce privește cazul fortuit, invocat de inculpat, prima instanță a subliniat că, specific acestuia este faptul că acțiunea sau inacțiunea unei persoane produce un rezultat socialmente periculos neașteptat, din cauză că intră în concurs cu o împrejurare fortuită, neprevizibilă, care produce în fapt acel rezultat, iar această imprevizibilitate trebuie să aibă un caracter obiectiv și general. Cazul fortuit are caracter obiectiv și există atunci când acțiunea-inacțiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoană nu l-a conceput și nu l-a urmărit, producerea lui fiind datorată unei împrejurări neașteptate, respectiv împrejurarea nu putea fi prevăzută de nicio altă persoană, nu numai de către subiectul care a săvârșit fapta.

Raportat la împrejurările concrete ale traficului pe drumul european 583 în dimineața zilei de 09.01.2019, la vârsta și experiența de viață a inculpatului, s-a considerat de către Curte că, acesta a avut posibilitatea să prevadă apariția stratului de zăpadă pe șosea, care a condus la producerea evenimentului rutier soldat cu vătămarea corporală a minorului C. Astfel, caracterul obiectiv și general al imprevizibilității nu-și găsește suport în actele și probele dosarului, sens în care solicitarea inculpatului de achitare a fost apreciată de prima instanță ca fiind neîntemeiată.

Totodată, având în vedere acțiunea și conduita inculpatului, care nu a respectat obligația de diligență, rulând cu o viteză superioară vitezei maxime admise, neadaptată condițiilor de trafic, Curtea a arătat că nu se poate reține culpa administratorului drumului, astfel cum a cerut inculpatul.

Cu toate acestea, prima instanță a reținut că, persoana vătămată C., în momentul coliziunii nu avea fixată centura de siguranță (astfel cum a declarat aceasta în cursul urmăririi penale, coroborat cu cele declarate de inculpat, potrivit cărora tatăl victimei i-a spus în ambulanță aceasta nu purta centura de siguranță). Totodată, certificatul medico-legal x din 27.02.2019 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani a concluzionat că leziunea suferită de persoana vătămată C. s-a putut produce prin lovire de părți dure din interiorul unui autovehicul în cadrul unui accident rutier.

În acest context, Curtea a apreciat că declarația persoanei vătămate G. din cursul urmăririi penale, în sensul că fiul său purta centura, dar și susținerea victimei C., care a arătat instanței că nu-și mai amintește acest aspect, sunt nesincere.

Curtea a mai remarcat faptul că, din toate cele cinci persoane aflate în cele două autoturisme implicate în accident, doar victima C., care ocupa un loc pe bancheta din spate a mașinii sale, a suferit leziuni severe, ceea ce confirmă declarația dată de persoana vătămată C. în cursul urmăririi penale, în care a recunoscut că nu purta centura de siguranță.

Așa fiind, prima instanță a reținut o contribuție a victimei la producerea vătămării suferite, apreciind că aceasta are o culpă de 10% în producerea rezultatului.

În ceea ce privește proba cu martori cerută de inculpat, Curtea a considerat că aceasta nu este necesară pentru soluționarea cauzei, întrucât acestea nu ar fi putut da precizări suplimentare, față de cele relatate de martora F., aflată în mașina condusă de inculpat, care a dat declarații detaliate în faza urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești.

Relativ la solicitarea apărătorul părții civile privind efectuarea unei expertize medico-legale, instanța a precizat că, acesta nu a depus la dosar niciun înscris medical din care să reiasă că partea civilă ar fi avut nevoie de un număr de zile de îngrijiri medicale mai mare sau că situația acesteia s-ar fi înrăutățit.

Sub acest aspect, Curtea a susținut că, probațiunea în procesul penal nu este una ce ține de cantitatea ori numărul probelor, ci una ce ține de temeinicia și fiabilitatea lor. Indiferent de numărul și natura probelor administrate în cauză, pentru stabilirea adevărului nu se face o paritate a lor.

În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, prima instanță a reținut că, vătămarea corporală din culpă prin care au fost produse leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare între 1 și 90 de zile de îngrijiri medicale nu este incriminată dacă fapta nu a fost săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

S-a arătat că, inculpatul nu s-a aflat în niciuna dintre aceste situații enumerate în art. 196 alin. (1) C. pen.

Conform certificatului medico-legal din 16.01.2019 eliberat de Serviciul Județean de Medicină Legală Botoșani, la examinarea numitei G. s-au constatat echimoze și tumefacții, ce au necesitat pentru vindecare 6-8 zile de îngrijiri medicale.

În aceste condiții, judecătorul fondului a apreciat că, nu se poate reține incidența art. 196 alin. (4) C. pen., întrucât fapta comisă în raport de persoana vătămată G. nu este tipică sub aspect obiectiv, câtă vreme autorul vătămării din culpă nu a consumat băuturi alcoolice ori substanțe psihoactive înainte de comiterea faptei și nici nu a comis fapta în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.

S-a mai notat că, urmările prevăzute în alin. (1) - (3) ale art. 196 C. pen. trebuie să se producă față de două sau mai multe persoane prin săvârșirea unei infracțiuni, pentru reținerea alin. (4) al art. 196 C. pen. în încadrarea juridică.

Leziunile produse printr-o faptă care nu este prevăzută de legea penală nu pot atrage, în opinia Curții, varianta agravată sus-menționată.

De aceea, s-a arătat că, prin încheierea din 09.03.2022, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice date faptei reținute în sarcina inculpatului prin rechizitoriu, din infracțiunea prev. de art. 196 alin. (2), (3) și 4 C. pen., în infracțiunea prev. de art. 196 alin. (2) și (3) C. pen.

Față de situația de fapt reținută, prima instanță a arătat că, în drept, fapta inculpatului A., care, la data de 09.01.2019, în timp ce se deplasa pe DE 583, pe direcția Iași - Târgu Frumos, conducând autoturismul marca x, înmatriculat cu nr. x, ca urmare a neadaptării vitezei la condițiile de drum, a derapat și a pătruns pe contrasens, unde a intrat în coliziune cu autoturismul marca x, înmatriculat cu nr. x, provocând persoanei vătămate C. leziuni ce au necesitat pentru vindecare 110 - 115 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 196 alin. (2), (3) C. pen.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că, inculpatul a acționat cu vinovăție sub forma culpei cu prevedere, întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu a acceptat producerea lui, crezând fără temei că nu se va produce.

Vătămarea corporală a victimei a avut drept cauză acțiunea inculpatului. S-a mai precizat că, legătura cauzală nu este întreruptă nici dacă rezultatul s-a datorat unor particularități fizice ale victimei, astfel cum a susținut inculpatul.

Prin urmare, prima instanță a procedat la tragerea la răspundere penală a inculpatului, prin stabilirea unei pedepse care să reflecte pericolul social concret al infracțiunii comise.

La alegerea pedepsei, precum și la individualizarea cuantumului acesteia, instanța, conform art. 74 C. pen., a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise, determinat atât de modul de săvârșire, cât și de importanța valorilor sociale încălcate, urmările produse. Deopotrivă, au fost avute în vedere datele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta se află la prima încălcare a dispozițiilor legii penale, este avocat în cadrul Baroului Iași și beneficiază de caracterizări favorabile, conform înscrisurilor depuse, fapta ce face obiectul prezentei cauze, având un caracter accidental.

Raportând toate aceste aspecte la scopul general al procesului penal, precum și la scopul și funcția pedepsei - de a contribui la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor și libertăților acesteia, la prevenirea infracțiunilor și la educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor, prima instanță a apreciat că, aplicarea unei pedepse de 9 luni închisoare este suficientă pentru a asigura realizarea scopului preventiv-educativ, atenționând inculpatul asupra modului în care trebuie să se comporte, pentru a evita săvârșirea unei noi infracțiuni, astfel încât aceasta să constituie un avertisment pentru ca, în viitor, să nu mai comită alte fapte penale.

Referitor la modalitatea de angajare a răspunderii penale a inculpatului, Curtea a considerat că se impune pronunțarea unei soluții de condamnare, nefiind oportună acordarea beneficiului amânării aplicării pedepsei.

S-a arătat că, împrejurările comiterii faptei (viteza excesivă iarna pe un drum alunecos) și urmările acesteia (fractură de femur provocată victimei minore care a avut nevoie peste 100 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare) pun în evidență gravitatea ridicată a infracțiunii, precum și periculozitatea inculpatului.

Așadar, chiar dacă inculpatul nu are antecedente penale și a avut o atitudine sinceră, judecătorul fondului a apreciat că nu este justificată amânarea aplicării pedepsei, întrucât nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. d) C. pen.

În acest sens, Curtea a motivat că, gravitatea infracțiunii săvârșite impune pronunțarea unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii, doar astfel putându-se realiza justa sancționare a inculpatului și, totodată, corijarea sa, în scopul împiedicării, pe viitor, a reiterării acestui tip de conduită, amânarea aplicării pedepsei, nefiind adecvată în raport cu gravitatea faptei și nici suficientă pentru îndreptarea inculpatului.

Totodată, s-a arătat că, împrejurările legate de persoana inculpatului, lipsa antecedentelor penale, precum și culpa concurentă a victimei minore au fost valorificate la momentul stabilirii cuantumului pedepsei închisorii orientate spre minim și au fost avute în vedere și la alegerea unei modalități neprivative de libertate în ceea e privește executare a acesteia.

Apreciind, așadar, că scopul pedepsei poate fi atins și fără încarcerarea inculpatului, s-a dispus suspendarea executării acesteia, conform art. 91 C. pen., pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, potrivit art. 92 C. pen.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că Serviciul Județean de Ambulanță Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 1.680 de RON.

Tot astfel, s-a notat că Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Maria Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 352,997 RON pentru îngrijirea medicală acordată minorului C.

Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași s-a constituit parte civilă cu suma de 762 de RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru numiții E. (346 RON) și A. (416 RON).

De asemenea, s-a menționat că și numiții C. și G. s-au constituit părți civile și au solicitat obligarea părții responsabile civilmente la plata sumelor de 30.000 de RON, reprezentând daune materiale și 500.000 de euro, reprezentând daune morale pentru partea civilă C., respectiv 15.000 de RON daune materiale și 50.000 de euro daune morale pentru partea civilă G.

Prima instanță a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale reprezentate de existența unei fapte ilicite - infracțiunea săvârșită, prejudiciului cert și nereparat încă, legăturii de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului sub forma culpei.

Referitor la cuantumul daunelor materiale pretinse de partea civilă C., prima instanță a constatat că acestea nu sunt dovedite în totalitate. Afirmațiile părții civile, conform cărora pentru vindecarea leziunilor a achitat 30.000 de RON, nu au fost primite de judecătorul fondului, întrucât nu au fost confirmate de înscrisuri doveditoare suficiente, reținându-se că, doar suma de 2.192,36 RON, a fost dovedită, conform înscrisurilor anexate (bonuri, facturi, chitanțe). În consecință, Curtea a admis, în parte, aceste pretenții.

S-a reținut, totodată, că în urma vătămării corporale provocate de accidentul rutier, partea civilă C. a suferit și un prejudiciu moral, participarea sa la viața socială și de familie, fiind afectată, comparativ cu situația anterioară săvârșirii infracțiunii.

Sub acest aspect, prima instanță a susținut că, despăgubirile care se acordă cu titlu de daune morale, sunt destinate diminuării sau alinării suferințelor fizice sau psihice ale victimelor, iar sumele acordate trebuie să aibă efecte strict compensatorii, fără ca acestea să se transforme în venituri nejustificate pentru victime, regulile de evaluare a prejudiciului moral, impunându-se a fi unele care să asigure o satisfacție morală pe baza unei aprecieri în echitate.

Prin urmare, Curtea a considerat că, suma solicitată cu titlu de daune morale de partea civilă C. este excesivă, având în vedere faptul că răspunderea civilă delictuală este menită să acopere un prejudiciu, iar nu să asigure un câștig. S-a precizat că, despăgubirile acordate cu titlu de daune morale trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs persoanei vătămate, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a acesteia.

Fără a contesta traumele fizice și psihice suferite de partea civilă C. ca urmare a accidentului rutier provocat de către inculpat, prima instanță a susținut că, se impune, menținerea unei proporționalități între suferințele provocate, care, deși nu pot fi cuantificate, trebuie cel puțin estimate raportat la circumstanțele particulare ale cauzei.

Raportat la împrejurările concrete ale cauzei, Curtea a observat că, prin nerespectarea dispozițiilor art. 48 și 50 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 123 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 1391/2006, conducând autovehiculul în condiții de iarnă, pe carosabil acoperit cu zăpadă, inculpatul a produs părții civile C. grave traumatisme corporale, ce au necesitat pentru vindecare un număr foarte mare de zile de îngrijiri medicale. S-a reținut, astfel, ca fiind dovedită, supunerea părții civile unor suferințe fizice și psihice de excepție, prin internări repetate în unități de specialitate, intervenții chirurgicale, consecințele prejudiciabile prelungindu-se și în prezent și impunând noi examene medicale, raportat la modificările de personalitate și nevoile de reinserție socială intervenite în cazul părții civile.

De aceea, fără a minimaliza în vreun fel suferințele reale ale părții civile, instanța a apreciat că suma de 50.000 de euro ar fi suficientă pentru asigurarea unui just echilibru între prejudiciul personal nepatrimonial suferit și infracțiunea comisă de inculpat, de natură a compensa prejudiciul moral suferit de către partea civilă C.

Având în vedere, însă, culpa concurentă a părții civile în producerea vătămării, stabilită de instanță ca fiind în proporție de 10% (față de 90% culpa inculpatului), compensațiile acordate părții civile cu titlu de daune morale, aplicând acest procent, au fost stabilite la suma de 45.000 de euro, iar daunele materiale au fost acordate în cuantum de 1.973,12 RON.

Cât privește unitățile spitalicești, judecătorul fondului a considerat că, deși acestora nu li se poate imputa vreo culpă/contribuție la producerea urmării imediate a infracțiunii, dispozițiile art. 1731 C. civ. le sunt aplicabile și acestora, nu doar în cazul acțiunii civile exercitate în procesul penal de victima infracțiunii, care a contribuit la producerea rezultatului. În acest sens, s-a arătat că, prin Decizia nr. 12/HP/2016, instanța supremă a reținut că dispozițiile art. 1731 alin. (1) C. civ. se interpretează în sensul că, autorul faptei va fi ținut să răspundă numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o în cazul în care victima prejudiciului a contribuit și ea cu vinovăție la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu l-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă.

S-a reținut că, prin adresa nr. x/26.02.2020, s-a precizat că minorul C. a fost internat în Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Maria Iași în data de 09.01.2019. Conform decontului de cheltuieli depus de Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Maria Iași, minorul a beneficiat de îngrijire medicală taxată (medicamente, materiale sanitare, analize de laborator, alte investigații) în cuantum de 352,997 RON.

Întrucât instanța a reținut și culpa părții civile minore în producerea vătămării, acțiunea civilă exercitată de unitatea medicală sus-menționată a fost admisă, în parte, în limita sumei de 317,69 RON.

De asemenea, s-a notat că, Serviciul Județean de Ambulanță Iași, prin adresa nr. x/15.03.2021 a comunicat că persoana vătămată C. a fost transportată, conform fișei de urgență prespitalicească nr. x/09.01.2019, cod galben de urgență, de la Spitalul de Copii Sf. Maria Iași la Spitalul de Copii Suceava, costul transportului fiind de 842 de RON. Prin urmare, raportat la cele reținute de mai sus, instanța a admis, în parte, acțiunea civilă, pentru suma de 757,8 RON.

În ceea ce privește acțiunile civile exercitate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, precum și de Serviciul Județean de Ambulanță Iași, pentru cheltuielile prilejuite de îngrijirea/transportul numiților E., F. și A., prima instanță a susținut că acestea sunt inadmisibile.

Astfel, s-a reținut că acțiunea civilă, în procesul penal, are același izvor ca și acțiunea penală, respectiv infracțiunea săvârșită. În raport cu această trăsătură, s-a arătat că acțiunea civilă în procesul penal are ca obiect tragerea la răspundere civilă delictuală a persoanelor responsabile, potrivit legii civile, pentru prejudiciul produs prin comiterea faptei care face obiectul acțiunii penale. Nu orice acțiune civilă poate fi alăturată acțiunii penale, ci numai cea care decurge din aceasta din urmă. Cererea de despăgubiri nu poate fi admisă de instanța penală dacă fapta prin care au fost produse pagubele nu este incriminată de legea penală.

Or, prin actul de trimitere în judecată nu s-a reținut comiterea vreunei infracțiuni în raport cu numiții E. și F., care au avut calitatea de martori în cauză.

Tot astfel, s-a arătat că, autovătămarea inculpatului nu face obiectul acțiunii penale, iar cheltuielile angajate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Sf. Spiridon Iași, precum și de Serviciul Județean de Ambulanță Iași pentru îngrijirea și transportul acestuia nu pot fi recuperate prin exercitarea acțiunii civile în cadrul procesului penal.

Astfel, s-a arătat că, unitățile spitalicești se pot constitui parte civilă în procesul penal pentru prejudiciile patrimoniale produse ca urmare a cheltuielilor efectuate cu îngrijirile acordate victimei directe a infracțiunii.

Raportat la încadrarea juridică dată faptei pentru care s-a dispus trimiterea inculpatului în judecată, Curtea a considerat că și acțiunea civilă exercitată de partea civilă G. este inadmisibilă în procesul penal, întrucât fapta prin care aceasta a fost vătămată nu este incriminată de legea penală.

Instanța a constatat că doar partea civilă Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Sf. Maria Iași a solicitat dobânda legală și, având în vedere principiul disponibilității care guvernează acțiunea civilă, chiar și atunci când aceasta este alăturată acțiunii penale, a dispus obligarea părții responsabile civilmente la plata dobânzii exclusiv în cazul acestei părți civile.

Cât privește prejudiciile produse unităților sanitare achitate de inculpat, prima instanță a constatat că la dosar există doar dovada plății, la 13.03.2019, a sumei de 2.141,05 RON, către Spitalul Județean Suceava, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de spitalizare pentru partea civilă C.

Referitor la cheltuielile de judecată (onorariul avocat) solicitate de partea civilă C., Curtea a reținut că acesta nu a făcut dovada achitării onorariului menționat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul A., părțile civile C., G., precum și partea responsabilă civilmente SC D. SA.

Prin motivele de apel formulate, inculpatul A. a susținut, în esență, că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală, atât pe latură penală, cât și pe latura civilă a cauzei.

Sintetizând criticile de netemeinice și nelegalitate aduse sentinței pronunțate de Curtea de Apel Iași, invocate de inculpatul A. în cuprinsul motivelor de apel (completate ulterior printr-un memoriu separat), precum și prin concluziile scrise depuse la dosar, acestea vizează următoarele:

- analiza superficială a situației de fapt, privind dinamica producerii accidentului, poziția ambelor autoturisme implicate în accident și locul real al impactului;

- lipsa de imparțialitate a instanței derivată din lipsa administrării complete a probatoriului;

- încălcarea dreptului la apărare, prin respingerea, ca nefondată, a probelor solicitate în apărare;

- analizarea selectivă și superficială a probelor administrate în cauză;

- nemotivarea hotărârii sub aspectul soluțiilor dispuse cu privire la acțiunile penală și civilă exercitate în cauză.

Criticile de netemeinicie a soluției pe latură penală au vizat, sub un prim aspect, omisiunea primei instanțe de a constatat caracterul superficial și incomplet al urmăririi penale, judecătorul fondului preluând o situație de fapt prezentată în mod eronat de către organul de cercetare penală, reținută în mod nereal în procesul-verbal de cercetare la fața locului (respectiv că autoturismul pe care-l conducea a intrat în coliziune cu autoturismul marca x), împrejurare ce a condus, în opinia apelantului inculpat, la stabilirea unor împrejurări de fapt nereale și eronate. Deși nu a negat pătrunderea cu autoturismul pe sensul opus de circulație, inculpatul a susținut că, modul de producere al impactului este cu totul altul decât cel reținut de instanța de fond, mod pe care aceasta l-a preluat din procesul-verbal de cercetare la fața locului.

Sub un alt aspect, inculpatul a criticat hotărârea instanței de fond prin prisma nelegalității ce decurge din încălcarea flagrantă a dreptului la un proces echitabil și garanțiilor esențiale vizând exercitarea dreptului la apărare, statuate de art. 100 alin. (4) C. proc. pen. și art. 6 CEDO. În acest sens, apelantul inculpat a susținut că, prima instanță nu i-a încuviințat proba testimonială, precum și efectuarea unei expertize tehnice de specialitate auto, pentru a stabili, în mod corect și complet, dinamica producerii accidentului. A susținut că expertiza efectuată în cauză s-a realizat pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de cercetare penală (care nu au stabilit dinamica producerii accidentului corespunzătoare adevărului), de către un expert care este de profesie chimist, iar nu specialist în profesia auto.

Apoi, prin refuzul de a administra proba cu efectuarea unei expertize judiciare independente, instanța de fond, practic, a adoptat necondiționat concluziile raportului de constatare, acordându-i eficiență probatorie științifică absolută, prin asimilarea eronată cu un veritabil raport de expertiză judiciară. Aceasta, în condițiile în care valoarea probantă a unor astfel de constatări nu este prestabilită de C. proc. pen., iar constatarea expertului (nespecialist în domeniul auto), fiind supus, în condițiile art. 103 alin. (1) C. proc. pen., liberei aprecieri în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză, nu se ridică la standardul de exigență impus de prevederile art. 103 alin. (2) C. proc. pen., respectiv de a constitui o probă aptă să formeze convingerea reală că acuzația formulată în cauză, a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Ca atare, apelantul inculpat a solicitat înlăturarea raportului de expertiză criminalistică, susținând că aceasta nu constituie o probă științifică bazată pe date reale culese la fața locului, ci reprezintă o lucrare strict formală, realizată prin simularea pe calculator, pe baza procesului-verbal de cercetare la fața locului și pe paza fotografiilor realizate de către organul de poliție cu prilejul cercetării la fața locului.

A mai afirmat că, deși prima instanță a admis administrarea probei cu expertiza tehnică extrajudiciară efectuată de un specialist (expert și inginer auto), aceasta nu a ținut cont de concluziile acestei expertize tehnice extrajudiciare, care au contrazis concluziile raportului de expertiză efectuată în cursul urmăririi penale, printre altele, sub aspectul vitezei cu care se deplasa autoturismul său, modul derapare, precum și cu privire la impactul dintre cele două autoturisme. Deopotrivă, judecătorul fondului nu a fă