ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2605/2017

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, la data de 24 iunie 2015, sub nr. x/35/2015, urmare a regulatorului de competență de soluționare a cauzei prin Decizia civilă nr. 2062 din 18 mai 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2014, reclamanta Societatea A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, anularea, ca nelegală și netemeinică, a Deciziei nr. 18.370 din 03 iunie 2014 prin care s-a respins de către pârâtă, contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014, prin care a solicitat revocarea acestui act și, în consecință, anularea procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 24 martie 2014 încheiat la data de 14 martie 2014, prin care s-a stabilit obligarea reclamantei la plata unui debit în cuantum de 412.687,50 RON, reprezentând 93.261,54 euro către Agenție, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 184 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

A anulat Decizia nr. 18370 din 03 iunie 2014 emisă de A.F.I.R. de respingere a contestației formulate de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 24 martie 2014, emis de A.F.I.R.

A anulat Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 9791 din 24 martie 2014 emis de A.F.I.R.

A obligat pârâta la plata sumei de 50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând taxe de timbru.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2, pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Societatea A. SRL, ca neîntemeiată.

Recurenta-pârâtă susține, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În concret, recurenta a susținut următoarele:

În mod nelegal a fost admisă acțiunea, instanța de fond motivând că în speță nu sunt întrunite condițiile pentru a constata existența condițiilor artificiale.

În acest sens, se precizează că, noțiunea de condiții artificiale deși nu este definită propriu-zis și reglementată expres în legislația internă sau europeană, aceasta își găsește sediul în dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al consiliului în ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală:

Art. 4 alin. (8) fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

Acest articol a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza C-343/12 Administrativen sad Sofia-grad (Bulgaria) având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul art. 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene statuându-se că art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, în aceasta privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

S-a demonstrat în opinia recurentei crearea unui cadru de interdependență financiară între Societatea A. SRL și Societatea B. SRL, fiind evident că obiectivul Măsurii 312 nu a fost atins, în sensul că nu s-au finanțat două proiecte independente, care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care acestea funcționează, ci s-a finanțat practic o singură entitate (o familie) a cărei activitate profită doar acesteia.

În determinarea elementelor subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal și real al cererii de finanțare. Adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a se stabili natura artificială a condițiilor create în vederea obținerii de finanțare FEADR, sunt legăturile juridice, economice și/sau personale între persoanele implicate în investiția respectivă. Elementul subiectiv al legăturilor poate însemna și situația în care mai mulți investitori solicită sprijin prin FEADR, dar proiectele sunt identice și prezintă legături geografice, economice, funcționale, legale sau legături de ordin personal. La verificarea prezentei finanțări, s-a avut în vedere depistarea de indicatori, ca și elemente subiective, care să aducă dovezi cu privire la crearea de condiții artificiale:

Societatea A. SRL - are ca asociat unic pe C. care locuiește în Negrești-Oaș, județ Satu Mare. Societatea B. SRL - asociat unic D., locuiește în Negrești-Oaș, județ Satu Mare.

Societatea B. SRL este principalul client (Contract nr. x din 01 iunie 2012), dar și furnizor al Societății A. SRL, conform documentelor financiar-contabile transmise.

Există grade de rudenie între persoanele din conducerea Societății A. SRL prin persoana dnei. C., reprezentantul legal al proiectului, care la data depunerii cererii de finanțare deținea și calitatea de administrator cu contract suspendat în perioada 01 aprilie 2012 - 01 aprilie 2014 la Societatea B. SRL - D. - asociat unic la Societatea B. SRL, este rudă cu dna. C.

Societatea B. SRL prin asociatul unic și administratorul D. s-a folosit de d-na C., în calitate de salariat și de afin, ca persoană interpusă, pentru a cumpăra în numele și pe seama acesteia Societatea A. SRL, care avea aprobat și neimplementat, la data cumpărării, Contractul de Finanțare încheiat cu E. pentru cofinanțarea din fonduri publice nerambursabile. La momentul cumpărării utilajelor prevăzute în proiect, în actele financiar contabile figurează că asociatul unic a depus numerar din fonduri proprii, dar după încasarea tranșei nr. 2, tranșă finală în (17 iulie 2012) în valoare de 261.911 RON, SC A. SRL a virat (a returnat) lui Societății A. SRL suma de 265.000 RON (19 iulie 2012) Lunar, în apropierea datei de 24 a lunii respective, SC B. SRL, virează suma de aproximativ 3.000 RON, astfel încât Societatea A. SRL să poată acoperi cheltuielile legate de plata salariilor, impozitul pe salarii și firma de contabilitate, sau alte cheltuieli (F., impozit pe profit, etc). - personalul Societății A. SRL, format din 5 angajați, este fost și/sau actual personal la SC B. SRL.

Aspectele prezentate mai sus indică faptul că există atât elemente obiective cât și subiective care indică premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin Măsura 312.

Astfel, neîndeplinirea unuia dintre criteriile de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare.

Această practică, de a diviza un proiect complex atât ca valoare cât și ca întindere, în mai multe proiecte, mai mici, permite unui solicitant să realizeze mai multe proiecte pe aceeași măsură - situație interzisă prin prevederile legale în vigoare, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 224/2008, Regulamentul (CE) NR. 1998/2006 din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis, care la art. 2 alin. (2) cu privire la Ajutoarele de minimis și Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312.

Prin urmare, în cadrul ajutoarelor de stat "de minimis", sprijinul pentru o investiție în cadrul FEADR este limitat la un maximum de 200.000 euro pe o durată de trei ani. În cazul în care un beneficiar, împotriva acestor reguli, dorește să primească finanțare mai mare decât limita acceptată într-o perioadă de 3 ani, va trebui ca în mod fraudulos să creeze o situație artificială pentru a obține finanțare în cadrul programului pentru a doua sau a treia oară.

Se mai arată că în mod incorect instanța de fond a apreciat că "reclamanta a demonstrat că își desfășoară activitatea în mod independent", înțelegând prin aceasta că este întreprindere autonomă.

Societățile analizate sunt întreprinderi legate acestea acționând pe aceiași piață sau piețe adiacente, astfel cum acestea sunt definite prin prevederile Legii nr. 346/2004, așa încât calculul este evident diferit, astfel cum reiese din anexa 4.1. pe care o anexăm în cadrul probei cu înscrisuri.

În aceste condiții este evident că, solicitantul prin completarea Anexei 4.1. a furnizat informații incorecte dat fiind faptul că cele două societăți în cauză sunt întreprinderi legate.

A treia critică adusă hotărârii recurate are în vedere faptul că instanța de fond a considerat în mod eronat că procesul-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 este nelegal dat fiind faptul că anterior a fost emis procesul-verbal nr. x din 19 februarie 2013, prin care echipa de control constatase că nu se confirmă suspiciunea de neregulă.

Neregulile constatate prin titlul executoriu contestat în prezentul dosar constau în crearea în mod artificial a condițiilor necesare obținerii finanțării, fapt ce are ca efect obținerea unor sume mai mari decât plafonul impus de regula "de minimis".

Împrejurarea că în anul 2013 activitatea Societății A. SRL a mai făcut obiectul unei verificări în urma căruia din elementele prezente de beneficiar și verificate de echipa de control nu au condus la concluzia că au fost create condiții artificiale nu este de natură a atrage nulitatea procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014.

Prin urmare, astfel cum rezultă din prevederile contractuale, agenția recurentă are dreptul și obligația să efectueze controale ori de câte ori este necesar iar în cazul depistării unor nereguli se impune retragerea finanțării nerambursabile afectată de neregula constatată.

Prin emiterea procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 nu este încălcat principiul irevocabilității actelor administrative care au intrat în circuitul civil și nici nu sunt încălcate prevederile art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ.

De asemenea, se învederează că prin emiterea procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 nu este revocat procesul-verbal de constatare nr. x din 19 februarie 2013, nefiind nicio mențiune cuprinsă în titlul executoriu în acest sens.

Dacă s-ar accepta opinia, potrivit căreia recurenta avea posibilitatea de a verifica, anterior selectării cererii de finanțare, toate aspectele menționate în procesul-verbal de constatare, acest lucru nu este de natură să conducă la ideea că neregulile constatate nu există, iar Autoritatea Contractantă nu este obligată la efectuarea controalelor ori că neregulile nedescoperite anterior conduc la anularea implicită a celor descoperite în faza de control ex-post.

De altfel, în privința acestei situații, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autoritățile de monitorizare, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de L'interieur, de L'Outre-mer, des Collectivites territoriales et de l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

În drept, se invocă dispozițiile noului C. proc. civ., Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 13 din 22 februarie 2006, O.U.G. nr. 41/2014, Regulamentului (CE) 65/2011, O.G. nr. 66/20114, H.G. nr. 875/2011, Hotărârii Guvernului nr. 224/2008, Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, Contractul de finanțare și Anexele la contract.

Intimata-reclamantă Societatea A. SRL a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală.

În motivarea opțiunii sale procesuale reclamanta intimată a susținut în esență că din probele administrate în cauză nu s-a demonstrat faptul ca între reclamantă în calitate de interpus și Societatea B. SRL în calitate de interponent ar fi existat intenția de a disimula. Astfel, nu s-a demonstrat că Societatea B. SRL ar fi dorit să achiziționeze anterior aceste utilaje ca să se poată crea premisa unei eventuale înțelegeri intervenite între noi cu privire la achiziționarea acestora.

Se mai susține că, Societatea reclamantă funcționează independent având în derulare și alte contracte, altele decât cel încheiat cu Societatea B. SRL, iar din documentele financiar contabile rezultă că cele trei noi contracte sunt acoperite de facturi și mișcări bănești.

În aceste condiții este cert ca activitatea societății reclamante nu poate fi apreciată ca fiind strâns legată de activitatea societății Societatea B. SRL nu este principalul client și nici furnizor al societății reclamante.

În drept, se invocă art. 205 C. proc. civ.

Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului de față, s-a concluzionat că în raport cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c)-e) C. proc. civ., a fost declarat în termen, motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Prin încheierea din 05 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis în principiu, recursul declarat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 184 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 25 septembrie 2017.

Obiectul prezentului litigiu este reprezentat de anularea Deciziei nr. 18.370 din 03 iunie 2014 prin care de soluționare a contestației administrative formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014, precum și de anulare a procesului-verbal de constatare înregistrat sub nr. x din 24 martie 2014 încheiat la data de 14 martie 2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plata a unui debit în cuantum de 412.687,50 RON, reprezentând 93.261,54 euro, către intimata recurentă.

În esență, prin cele două acte administrative se reține cu titlu de concluzii, în urma reverificării eligibilității proiectului "Achiziție de utilaje pentru pregătirea terenului la Societatea A. SRL în localitatea Tasad, județul Bihor", că acest proiect a suferit o modificare substanțială în perioada de monitorizare. În concret, s-a reținut că actele/faptele beneficiarului Societatea A. SRL au drept scop obținerea unui avantaj care contravine măsurii de sprijin, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului nejustificat în favoarea Societății B. SRL care funcționează pe aceeași piață relevantă.

Instanța de fond a reținut în principal, în justificarea soluției de anulare a actelor administrative contestate că, în cauză, nu a fost demonstrată concluzia creării în mod artificial a condițiilor necesare pentru a obține aceste plăți în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor, deoarece nu este dovedită intenția de a disimula, respectiv existența elementului subiectiv.

Soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii și de anulare a actelor administrative contestate, este legală, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Potrivit art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011, "fără a aduce atingere dispozițiilor speciale, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condițiile necesare pentru a obține aceste plăți, în scopul obținerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În cauză este vorba despre Măsura 312 - Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi și se încadrează în Axa III - Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale și diversificarea economiei rurale și are ca obiectiv general dezvoltarea durabilă a economie rurale, prin încurajarea activităților non-agricole, în scopul creșterii numărului de locuri de muncă și a veniturilor adiționale.

Reclamanta a încheiat contractul de finanțare nr. C312M 011060500071 din 05 aprilie 2011 având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Achiziție de utilaje pentru pregătirea terenului la Societatea A. SRL în localitatea Tasad, județul Bihor".

Suspiciunea de neregulă reținută în sarcina reclamantei cum că ar fi creat în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea avantajului nejustificat în favoarea Societății B. SRL care funcționează pe aceeași piață relevantă a fost susținută de următoarele elemente, analizate simultan și comparativ de agenții instrumentatori:

- Societatea A. SRL - are ca asociat unic pe C. care locuiește în Negrești-Oaș, județul Satu Mare.

- Societatea B. SRL - asociat unic D., locuiește în Negrești-Oaș, județul Satu Mare.

Societatea B. SRL este principalul client (Contract nr. x din 01 iunie 2012), dar și furnizor al Societății A. SRL, conform documentelor financiar contabile transmise.

Există grade de rudenie între persoanele din conducerea Societății A. SRL prin persoana d-nei C., reprezentantul legal al proiectului, care la data depunerii cererii de finanțare deținea și calitatea de administrator cu contract suspendat în perioada 01 aprilie 2012 - 01 aprilie 2014 la Societatea B. SRL.

D. - asociat unic la Societatea B. SRL, este rudă cu d-na C.

- Societatea B. SRL prin asociatul unic și administratorul D. s-a folosit de d-na C., în calitate de salariat și de afin, ca persoană interpusă, pentru a cumpăra în numele și pe seama acesteia societatea Societatea A. SRL, care avea aprobat și neimplementat, la data cumpărării. Contractul de Finanțare încheiat cu E. pentru cofinanțarea din fonduri publice nerambursabile.

- La momentul cumpărării utilajelor prevăzute în proiect, în actele financiar contabile figurează că asociatul unic a depus numerar din fonduri proprii, dar după încasarea tranșei nr. 2, tranșă finală în (17 iulie 2012) în valoare de 261.911 RON, SC A. SRL a virat (a returnat) Societății B. SRL suma de 265.000 RON (19 iulie 2012). Lunar, în apropierea datei de 24 a lunii respective, Societatea B. SRL, virează suma de aproximativ 3.000 RON, astfel încât SC A. SRL să poată acoperi cheltuielile legate de plata salariilor, impozitul pe salarii și firma de contabilitate, sau alte cheltuieli (F., impozit pe profit, etc).

- Personalul SC A. SRL, format din 5 angajați, este fost și/sau actual personal la Societatea B. SRL.

Aceste aspecte indică în opinia recurentei faptul că există atât elemente obiective cât și subiective care indică premisele creării de condiții artificiale pentru a beneficia de plăți prin Măsura 312.

Potrivit art. 4 alin. (3) din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene - "actele despre care se stabilește că au drept scop obținerea unui avantaj care contravine obiectivelor dreptului comunitar aplicabil în situația în cauză, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru obținerea avantajului, au drept consecință, după caz, fie neacordarea avantajului respectiv, fie retragerea acestuia".

Prin Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-434/12 Slancheva sila Eood interpretând art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011, a statuat în sensul că:

"Art. 4 alin. (8) din Regulamentul (UE) nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului în ceea ce privește punerea în aplicare a procedurilor de control și a eco-condiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală trebuie interpretat în sensul că, condițiile de punere în aplicare a acestuia necesită prezența unui element obiectiv și a unui element subiectiv. Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competența instanței de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speței care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi atinsă. Potrivit celui de al doilea element, este de competența instanței de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condițiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăți a urmărit în exclusivitate să obțină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menționate, în aceasta privință, instanța de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice și/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiții similare, ci și pe indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între aceste persoane.

Art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opune ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiții, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare."

Revine astfel prezentei instanțe să observe dacă din împrejurările obiective ale cauzei se poate concluziona că finalitatea urmărită de schema de ajutor (FEADR) nu poate fi atinsă și că, potrivit celui de-al doilea element, există indicii care dovedesc existența unei coordonări deliberate între persoanele în cauză, alături de legăturile juridice, economice și/sau persoanele implicate.

Este de remarcat că, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat și că cererea de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR nu poate fi respinsă pentru simplul motivul că proiectul nu are autonomie funcțională sau că există o legătură juridică între candidații la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speță să fi fost luate în considerare.

Obiectivul general al schemei de ajutor de minimis pentru Măsura 312 este creșterea și menținerea numărului locurilor de muncă și a veniturilor adiționale, diversificarea serviciilor pentru populația rurală, crearea de microîntreprinderi și reducerea gradului de dependență față de agricultură.

În cauză aceste obiectiv nu este încălcat.

În ce privește indicatorii externi fizici, este adevărat că societatea reclamantă are încheiat Contractul nr. x din 01 iunie 2012 cu Societatea B. SRL, însă reclamanta mai are încheiate alte trei contracte, aflate în derulare, cu următorii parteneri:

- Societatea G. SRL - Contract nr. x din 01 august 2013;

- Societatea H. SRL - Contract nr. x din 10 ianuarie 2014;

- I. - Contract nr. x din 15 ianuarie 2014.

Din această perspectivă e nesusținută concluzia pârâtei recurente conform căreia Societatea B. SRL este principalul client al reclamantei, concluzia corectă fiind că este unul dintre clienții acesteia.

Referitor la indicatorii funcționali - legali reținuți în actele contestate este cert că administratorul SC A. SRL în persoana numitei C. este afin și nu rudă, cum se susține de recurentă, cu D. administratorul Societății B. SRL, fiind nora acestuia. De altfel, nu este clar în optica recurentei legăturile existente între cei doi administratori, prin cererea de recurs, precum și în actele administrative contestate fiind înfățișați fie soție, fie rude, fie afini. Însă, la data depunerii cererii de finanțare numita C. nu figura în calitate de administrator al Societății B. SRL cu mandatul suspendat, ci de angajat al acestei societăți în temeiul contractului individual de muncă nr. 1001340 din 20 aprilie 2010, ale cărui efecte erau suspendate la acel moment.

În fine, împrejurarea că Societatea B. SRL prin asociatul unic și administratorul D. s-a folosit de d-na C., în calitate de salariat și de afin, ca persoană interpusă, pentru a cumpăra în numele și pe seama acesteia Societatea A. SRL, care avea aprobat și neimplementat, la data cumpărării contractul de finanțare încheiat cu E. pentru cofinanțarea din fonduri publice nerambursabile, inclusă în cadrul indicatorilor de afacere/contabili/financiari, este o concluzie și nu un element definitoriu al acestor indicatori, care nu este susținută de vreun element probator.

În cauză, așa cum în mod temeinic a reținut instanța de fond, nu s-a reușit a se demonstra că utilajele achiziționate prin contractul de finanțare încheiat ar fi ajuns în mod indirect în patrimoniul Societății B. SRL sau că aceste utilaje ar servi în principal intereselor acestei societăți ori existența vreunei înțelegeri oculte între cei doi administratori în scopul arătat.

De asemenea, afirmația cum că după încasarea tranșei nr. 2, tranșă finală în (17 iulie 2012) în valoare de 261.911 RON, Societatea A. SRL a virat (a returnat) Societății B. SRL suma de 265.000 RON (19 iulie 2012), este incorectă parțial, viramentul a fost efectuat cu titlu de plată pentru achiziționarea a încă unui utilaj tip Excavator J. și nu cu titlu de restituire împrumut.

De altfel, aspectele relevate mai sus, au fost invocate și probate de reclamantă în cadrul punctului de vedere făcut după comunicarea proiectului de proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, precum și în cadrul contestației administrative exercitate împotriva procesului-verbal emis, fără a rezulta din cuprinsul înscrisurilor constatatoare că organul emitent le-a analizat și combătut, pentru a-și menține punctul de vedere din proiectul la procesual-verbal, starea de fapt și concluziile acestuia fiind preluate fără modificări în procesul-verbal de constatare nr. x din 24 martie 2014 și în Decizia nr. 18.370 din 03 iunie 2014 de soluționare a contestației administrative.

Față de cele expuse în precedent, Înalta Curte poate concluziona că societatea reclamantă prin conduita sa nu a creat în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea avantajului nejustificat în favoarea Societății B. SRL care funcționează pe aceeași piață relevantă, Societatea A. SRL acționând în mod independent pe piață, astfel că neregula reținută în sarcina ei nu există.

Întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 19 februarie 2013 este irelevantă în prezenta cauză, întrucât la baza întocmirii acestuia, cu consecința reținerii inexistenței unei abateri, au stat relațiile existente între Societatea A. SRL și Societatea K. SRL. Legăturile dintre reclamantă și Societatea B. SRL au fost verificate numai din prisma sediului sau acționariatului, perspectivă diferită de cea din prezentul proces-verbal.

Având în vedere toate considerentele expuse mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată și ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale împotriva Sentinței nr. 184 din 14 decembrie 2015 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2017.

Procesat de GGC - CT