ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1187/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii și hotărârea primei instanțe sesizate
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Onești la data de 29 septembrie 2015, petenta SC A. SA a solicitat în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord - Est (Iași) anularea Procesului-verbal nr. x încheiat la data de 11 septembrie 2015 de intimat, iar în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu sancțiunea avertismentului.
Prin Sentința nr. 1259 din data de 29 aprilie 2016 Judecătoria Onești a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș competența de soluționare a plângerii contravenționale formulate de petenta SC A. SA în contradictoriu cu intimatul Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord - Est (Iași)
PENTru a dispune astfel, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, care stabilește competența în favoarea "judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția."
În speță, petenta a fost sancționată contravențional pentru comportament incorect față de consumatorul B., comportament materializat prin modul în care au fost întocmite documentele emise de operatorul de distribuție, prin emiterea facturilor și prin transmiterea către clientă a unui răspuns care făcea referire la un alt loc de consum, facturile fiind emise de petentă la sediul său, sediu situat în Târgu Mureș, jud. Mureș.
Totodată, s-a observat că în cuprinsul procesului-verbal în discuție se face un scurt istoric al evenimentelor, începând cu efectuarea unui control la punctul de consum al clientului B. la data de 9 decembrie 2014 și continuând cu întocmirea notei de constatare, a proceselor-verbale de stabilire despăgubiri și de analiză a abaterilor, dar petenta nu a fost sancționată pentru niciuna dintre aceste acțiuni, ci pentru emiterea facturilor ca urmare a tuturor acestor activități.
Hotărârea celei de-a doua instanțe
Prin Sentința nr. 5852 din data de 6 decembrie 2016 Judecătoria Târgu Mureș a admis excepția necompetenței sale teritoriale, a declinat în favoarea Judecătoriei Onești cauza având ca obiect plângere contravențională formulată de petenta A. SA în contradictoriu cu intimații Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor-Regiunea Nord Est Iași și Comisariatul Județean Pentru Protecția Consumatorilor Bacău și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
PENTru a hotărî astfel, instanța a constatat că fapta imputată petentei și constatată prin Procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x din 11 septembrie 2015, este cea prevăzută de dispozițiile art. 50 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 21/1992 și constă în încălcarea obligației prevăzute de dispozițiile art. 9 din același act normativ în sarcina operatorilor economici, respectiv aceea de a se comporta în mod corect în relațiile cu consumatorii.
Făcând o analiză a faptelor descrise în procesul-verbal de constatare a contravenției mai sus arătat, în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze plângerea de față, Judecătoria Târgu Mureș a apreciat că prezintă importanță stabilirea locului săvârșirii faptei, competență atrasă de dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.
În acest sens, s-a reținut că primele fapte sancționate prin procesul-verbal de constatare a contravenției, care au generat consecințe asupra consumatorului B., constau în emiterea Notei de constatare nr. 0509543 din 9 decembrie 2014, a Procesului-verbal de analiză a abaterilor nr. x din 3 martie 2015 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, faptele fiind săvârșite la locul de consum situat în localitatea Onești, care este de fapt și locul săvârșirii contravenției imputate petentei.
Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:
Petenta SC A. SA a formulat plângere contravențională împotriva Procesului-verbal de constatare a contravenției nr. x din 11 septembrie 2015, întocmit de Comisariatul pentru Protecția Consumatorilor - Regiunea Nord-Est Iași, prin Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bacău, solicitând anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii aplicate și în subsidiar, înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, restituirea sumei de 1000 RON, reprezentând jumătate din minimul legal al amenzii, achitată prin O.P. nr. 6311 din 14 septembrie 2015 și exonerarea de la luarea măsurii dispuse de către agentul constatator.
Procesul-verbal contestat a fost emis de către agentul constatator în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 21/1992, societatea fiind sancționată pentru pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 9 din același act normativ, potrivit cărora "operatorii economici sunt obligați … să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii."
În cuprinsul procesul-verbal de contravenție s-a reținut că împrejurările concrete ale săvârșirii faptei imputate petentei constau în emiterea Facturilor nr. 5500184631 din 15 iulie 2015 și nr. 100398939 din 13 iulie 2015 prin care, în baza Notei de constatare nr. 0509543 din 9 decembrie 2014, a Procesului-verbal de analiză a abaterilor nr. x din 3 martie 2015 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, s-a stabilit în sarcina consumatorului B. obligația de a achita cu titlu de despăgubiri suma de 243.33 RON. În opinia agentului constatator, comportamentul incorect al operatorului economic în relația cu consumatorul B., constă în modul în care au fost emise procesul-verbal de analiză a abaterilor și Procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, precum și modul de emitere a celor două facturi.
Întrucât O.G. nr. 21/1992 nu cuprinde o normă specială referitoare la instanța competentă să soluționeze plângerile formulate împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenției întocmite în temeiul acestui act normativ, având în vedere dispozițiile art. 62, potrivit cărora prevederile ordonanței se completează cu cele ale O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte constată că în prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, iar pentru determinarea instanței competente prezintă relevanță stabilirea locului săvârșirii contravenției.
În acord cu opinia Judecătoriei Târgu Mureș, se reține că primele fapte sancționate prin procesul-verbal de constatare a contravenției și care au generat consecințe asupra consumatorului B., constau în emiterea Notei de constatare nr. 0509543 din 9 decembrie 2014, a Procesului-verbal de analiză a abaterilor nr. x din 3 martie 2015 și a Procesului-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. x din 3 martie 2015, faptele fiind săvârșite la locul de consum situat în localitatea Onești.
Emiterea de către petentă a celor două facturi la sediul său din Târgu Mureș nu este însă de natură să conducă la ideea că sediul societății reprezintă locul săvârșirii contravenției, întrucât ele au doar calitatea de documente justificative pentru înregistrarea în contabilitatea furnizorului sau a cumpărătorului și reprezintă un mijloc de probă cu privire la operațiunea efectuată, comportamentul prejudiciabil al petentei având la bază înscrisurile emise anterior emiterii facturilor precum și constatările făcute la locul de consum, care este de fapt și locul săvârșirii contravenției imputate acesteia.
Un argument în plus în acest sens este și acela că fapta a fost constatată și sancționată de către Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bacău, în a cărui rază teritorială este situat locul de consum și nu de către instituția similară din județul Mureș, în a cărui rază teritorială se află sediul social al petentei.
PENTru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 și art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Onești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta SC A. SA în contradictoriu cu intimații Comisariatul Regional Pentru Protecția Consumatorilor - Regiunea Nord-Est Iași și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Bacău, în favoarea Judecătoriei Onești.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2017.
Procesat de GGC - LM