ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3685/2019

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

În dosarul Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă, nr. x/320/2015, reclamanta A. SA a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 28.1 lit. d) din Condițiile asociate Licenței nr. x/2002 pentru distribuția energiei electrice, aprobate prin Decizia nr. 311/29.04.2002, modificată prin Decizia nr. 542/16.05.2007 și a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. c) din Condițiile generale asociate licenței pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice de către operatorii economici concesionari ai serviciului de distribuție a energiei electrice ("Condițiile Generale"), aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 73/2014.

Prin încheierea din data de 18 mai 2018, pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș, secția civilă, în Dosarul nr. x/2015 s-a disjuns excepția de nelegalitate, invocată de petenta A. SA și s-a dispus trimiterea acesteia la Serviciul Registratură pentru formarea unui nou dosar, urmând ca acesta să fie înaintat Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru competentă soluționare.

În acest sens s-a format Dosarul nr. x/2018.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă

Prin aceeași încheiere din data de 18 mai 2018, a Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă, s-a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale de soluționare a excepției de nelegalitate și s-a dispus declinarea acesteia în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În considerentele încheierii s-a reținut incidența prevederilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, potrivit cărora ordinele și deciziile emise de președinte în exercitarea atribuțiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data publicării acestora în Monitorul Oficial al României, partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părților interesate.

Astfel, s-a apreciat că dispozițiile speciale ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 sunt derogatorii de la dreptul comun în materie prevăzut de Legea nr. 554/2004, dar legiuitorul nu distinge între excepția de nelegalitate și cererea de anulare a ordinelor și deciziilor emise de președintele ANRE.

2.2. Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal

Prin Sentința civilă nr. 59 din data de 14.03.2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu, și a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă.

De asemenea, a constată ivit conflict negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru a hotărî asupra conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare și că prin modificarea art. 4 din Legea nr. 554/2004 prin art. 54 din Legea nr. 76/2012, excepția de nelegalitate este dată în competența instanței în fața căreia a fost invocată, indiferent de natura juridică a litigiului, fiind evident caracterul incidental al acesteia.

Instanța a considerat că dispozițiile speciale ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 sunt aplicabile strict în situația în care instanța este învestită cu o acțiune în anulare, specifică materiei contenciosului administrativ, având ca obiect un ordin sau decizie emisă de președintele ANRE, în timp ce procedura de soluționare a excepției de nelegalitate este guvernată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, în același sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a mai reținut că, în scopul determinării competenței materiale de soluționare a cauzei, nu este relevantă calificarea naturii actului administrativ unilateral vizat de excepția de nelegalitate, acest aspect urmând a fi verificat, din perspectiva admisibilității excepției de nelegalitate, de către instanța stabilită ca fiind competentă potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă situației dedusă judecății, din perspectiva competenței materiale de soluționare a cauzei.

Obiectul dedus judecății vizează excepția de nelegalitate a dispozițiilor pct. 28.1 lit. d) din Condițiile asociate Licenței nr. x/2002 pentru distribuția energiei electrice, aprobate prin Decizia nr. 311/29.04.2002, modificată prin Decizia nr. 542/16.05.2007 și a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. c) din Condițiile generale asociate licenței pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice de către operatorii economici concesionari ai serviciului de distribuție a energiei electrice ("Condițiile Generale"), aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 73/2014, invocată de reclamanta A. SA în dosarul Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă, nr. x/2015.

În speță, în Dosarul nr. x/2015 B. SA (actualmente A. SA) a învestit Judecătoria Târgu Mureș la data de 12.10.2015, în temeiul art. 94 din Legea nr. 123/2012 raportat la art. 31 și art. 32 din O.G. nr. 2/2001, cu o plângere contravențională îndreptată împotriva procesului-verbal nr. x/29.09.2015, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în sumă totală de 8.000 RON, pentru săvârșirea unei pretinse contravenții în legătură cu furnizarea de energie electrică, sens în care a fost înregistrat la Judecătorie Dosarul nr. x/2015.

Constatând că, prin actul a cărui anulare se solicită, s-a reținut încălcarea dispozițiilor pct. 28.1 lit. d) din Condițiile asociate Licenței nr. x/2002 pentru distribuția energiei electrice, aprobate prin Decizia nr. 311/29.04.2002, modificată prin Decizia nr. 542/16.05.2007 și a prevederilor art. 17 alin. (1) lit. c) din Condițiile generale asociate licenței pentru prestarea serviciului de distribuție a energiei electrice de către operatorii economici concesionari ai serviciului de distribuție a energiei electrice, aprobate prin Ordinul președintelui ANRE nr. 73/2014, pe care le-a apreciat nelegale, reclamanta a invocat, în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2014, excepția de nelegalitate a acestora.

Excepția de nelegalitate este un mijloc de apărare prin care, în cadrul unui proces aflat în desfășurare pentru alte temeiuri decât nelegalitatea actului administrativ, una din părți, amenințată să i se aplice un act nelegal, se apără invocând acest viciu și cere ca actul să nu fie luat în considerare la soluționarea cauzei.

Art. 4 din Legea nr. 554/2004 a fost modificat prin art. 54 din Legea nr. 76/2012, astfel încât, odată cu intrarea în vigoare a noului C. proc. civ., această excepție se va soluționa de către instanța învestită cu fondul litigiului și în fața căreia a fost invocată excepția, atunci când constată că de actul administrativ cu caracter individual depinde soluționarea litigiului pe fond, pronunțându-se asupra excepției fie printr-o încheiere interlocutorie, fie prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză. În situația în care instanța se pronunță asupra excepției de nelegalitate prin încheiere interlocutorie, aceasta poate fi atacată odată cu fondul. În cazul în care a constatat nelegalitatea actului administrativ cu caracter individual, instanța în fața căreia a fost invocată excepția de nelegalitate va soluționa cauza, fără a ține seama de actul a cărui nelegalitate a fost constatată.

Noua formă a textului de lege sus-menționat a readus excepția de nelegalitate în competența instanței în fața căreia a fost invocată, indiferent de natura juridică a litigiului, ceea ce denotă caracterul incidental al acesteia.

Astfel fiind, dispozițiile speciale ale art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 sunt incidente strict în situația în care instanța ar fi fost învestită cu o acțiune în anulare având ca obiect un ordin sau decizie emisă de președintele ANRE, procedura de soluționare a excepției de nelegalitate fiind guvernată, în ceea ce privește instanța competentă, soluțiile care pot fi pronunțate și calea de atac, exclusiv de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. SA (fostă B. SA) și pârâta Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 iunie 2019.

GGC - GV