ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1075/2017

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin trei cereri de chemare în judecată, înregistrate pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/302/2015, nr. y/302/2015 și nr. z/302/2015, reclamantul A. a solicitat, în conformitate cu prevederile art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Vămilor, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - DGRFP, Agenția Națională de Administrare Fiscală - ANAF, B., C. și D. aplicarea unei amenzi (conducătorilor instituțiilor pârâte) în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 20 martie 2014 până la reintegrarea creditorului A. în funcția deținută anterior, precum și la despăgubiri, pentru neexecutarea încheierii din 21 februarie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Sectorului 5 București. Prin Încheierea de ședință din data de 5 iunie 2015, instanța a admis excepția conexității și a dispus trimiterea Dosarului nr. x/2015, precum și a Dosarului nr. x/2015 spre a fi reunit cu Dosarul nr. x/2015. La termenul de judecată din 18 iunie 2015, instanța a luat act că la prezentul dosar au fost conexate Dosarele nr. x/2015 și nr. y/302/2015, motiv pentru care a dispus modificarea citativului, în sensul că în calitate de pârâți, în cauză, vor mai figura și ANAF, DGRFP București, C. și D.. Totodată, la același termen de judecată, instanța a pus în discuția părților legal citate excepția necompetenței materiale invocată de pârâți. 1.2 Prima hotărâre pronunțată în cauză Prin Sentința civilă nr. 4770 din 18 iunie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Sectorului 5 București a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și cauza a fost declinată în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. După declinare, la data de 2 iulie 2015, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/302/2015.

Hotărârea pronunțată pe fondul cauzei Prin Sentința civilă nr. 3250 din 8 decembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității celor trei acțiuni conexate și a respins acțiunile conexe formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Vămilor, B., Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - DGRFP, Agenția Națională de Administrare Fiscală - ANAF, C. și D., ca inadmisibile.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 3250 din 8 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 1 pct. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 24 și 25 din Legea nr. 554/2004.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului.

Soluția instanței de recurs. Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte va anula recursul, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Din conținutul cererii de recurs rezultă că aceasta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Prin cererea de recurs recurentul invocă dispozițiile art. 1 pct. (1) din Noul C. proc. civ. și art. 24 din Legea nr. 554/2004, referitor la obligația de executare a hotărârii pronunțate de instanța de contencios administrativ și art. 25 din același act normativ, referitor la competența instanței de executare. Or, așa cum rezultă din conținutul sentinței atacate, aceste critici au fost analizate de prima instanță, însă în calea de atac a recursului, nu trebuie neglijat faptul că, dispozițiile art. 488 C. proc. civ. reglementează în mod expres și limitativ cazurile de casare, însă niciunul dintre acestea nu a fost conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea probelor și reevaluarea situației de fapt. Concluzionând, Înalta Curte constată că în cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face nicio referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Autorul căii de atac nu face decât să reia aspectele pe care le-a menționat în motivarea cererii de chemare în judecată, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate ale sentinței recurate. De asemenea, se constată că motivele invocate nu pot fi încadrate în cele prevăzute de art. 488 din Noul C. proc. civ. Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ.: "Recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", iar la alin. (3) se menționează în mod expres că: "Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică". Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu de către instanță.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Astfel fiind, față de considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., în raport cu faptul că cererea de recurs formulată nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină și nici dezvoltarea acestora, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală și va anula recursul declarat.