ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1180/2018

Prin decizia nr. 233 pronunțată în data de 17 noiembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VII- a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a repins ca inadmisibil, recursul declarat de către recurenții-reclamanți A. și B., împotriva încheierii de ședință din 19.07.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Universitatea Creștină "C.", încheiere prin care a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale și s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, hotărâre care nu este supusă niciunei căi de atac, potrivit dispozițiilor art. 132 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 213 pronunțată în data de 17 noiembrie 2017 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamanți A. și B. au formulat recurs.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, față de care constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituția României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive, hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii." Alin. 2 prevede că "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării."

Prin urmare, hotărârea curții de apel, pronunțată în soluționarea recursului, fiind definitivă, nu putea fi atacată din nou cu aceeași cale de atac, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenția legiuitorului.

Astfel, recurenții nu s-au conformat unei condiții specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Cum recursul de față înfrânge această regulă a procedurii civile, el se privește ca inadmisibil și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții D. și E. împotriva deciziei nr. 213 din data de 17 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2018.