ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2899/2018

Analizând recursul în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:

Prin decizia nr. 2058 din 10 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelantul reclamant A., împotriva sentinței civile nr. 433 din data de 31 octombrie 2017 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2016.

Decizia a fost pronunțată cu mențiunea definitivă.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A. a formulat recurs, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "Sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs".

Conform art. 483 alin. (2) C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect cereri în materie de asigurări sociale. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, prin care reclamantul a solicitat să fie obligat pârâtul Oficiul Național al Registrului Comerțului la anularea deciziei nr. 502 din 5 august 2016, prin care s-a luat act de demisia reclamantului și, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata unor compensații sociale de subzistență, eventual chiar șomaj, în raport de dispozițiile legale anterior menționate, decizia atacată, care este definitivă, nu mai este supusă recursului.

Constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 2058 din data de 10 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.09.2018.