ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 238/2019

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată în 17 iunie 2015, reclamanții în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "CFR Călători" S.A. au solicitat acordarea unor drepturi salariale prevăzute în contractual individual de muncă și contractele colective de muncă, ce nu au fost acordate de pârâtă.

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 11164 din 9.11.2015 a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin Sentința civilă nr. 356 din 26 mai 2016, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă și a respins acțiunea formulată de reclamanți. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții.

Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, prin Decizia nr. 459 din 15 mai 2018 a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză.

În data de 16 octombrie 2018, în procedura de filtru, s-a finalizat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului formulat de reclamanți și a fost comunicat părților, în vederea depunerii unui punct de vedere. Prin raport s-a apreciat că decizia atacată nu are deschisă calea de atac a recursului.

La data de 6 noiembrie 2018, a fost înregistrat la dosarul cauzei punctul de vedere al reclamantului A., prin care a arătat că recursul este admisibil întrucât accesul liber la justiție presupune accesul la toate structurile judecătorești și la toate căile de atac prevăzute de lege.

După finalizarea etapelor reglementate de art. 493 alin. (1) - (4) C. proc. civ., completul de filtru, prin rezoluția din 14 septembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., a acordat termen la 5 octombrie 2017, fără citarea părților, pentru judecarea recursului.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv Decizia civilă nr. 459/A din 15 mai 2018 a Curții de apel Oradea, secția I civilă, a fost pronunțată în soluționarea apelului declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. 356 din 26 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților, pentru lipsa calității procesuale pasive. Față de natura pretenției dedusă judecății, respectiv litigiu de muncă, se reține incidența dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum a fost modificat de Ordonanța de urgență nr. 95/2016 pentru prorogarea unor termene prevăzute de Legea nr. 2/2013, care stipulează că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv 15 februarie 2013, hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 din C. muncii.

Față de dispoziții legale sus evocate și natura juridică a litigiului dedus judecății, se va reține că dispozițiile Deciziei nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu sunt incidente în prezenta cauză de natură să atragă admisibilitatea recursului declarat.

Astfel, coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că Decizia civilă nr. 459/A din 15 mai 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă, este definitivă în înțelesul dispozițiilor legale sus menționate, motiv pentru care împotriva acesteia nu mai poate fi exercitată calea de atac a recursului.

Contrar punctului de vedere exprimat de reclamantul A. la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte are în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Din interpretarea acestui text legal rezultă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Așa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Or, această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție reținând că împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 248 alin. (1), raportat la prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., A., CC., DD., EE. și FF. împotriva Deciziei civile nr. 459/A din 15 mai 2018 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN