ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1795/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 3193 din 22 octombrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel București, a declarat recurs SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În esență, recurenta a susținut că instanța de fond a respins în mod greșit acțiunea ca inadmisibilă. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a mai arătat că deși procedura de declarare a contribuabililor inactivi trebuia stabilită prin ordin și ca lista contribuabililor declarați inactivi, se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice și va fi adusă la cunoștința publică în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin al președintelui, instanța de fond a încălcat, prin respingerea cererii, tocmai aceste dispoziții legale, întrucât la acea dată OPANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea Procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, prevedea în mod clar că declararea contribuabililor inactivi prevedea în mod clar că declararea contribuabililor inactivi se face cu data publicării în Monitorul Oficial al României.

Abia din data de 5 august 2010, prin OPANAF nr. 2258/2010, a intervenit modificarea acestui articol, în sensul ca declararea contribuabililor inactivi se face cu intrării în vigoare a ordinului fără publicarea acestuia în Monitorul Oficial.

Pe de altă parte, a susținut recurenta, în mod greșit instanța de fond a considerat ca reclamant avea obligația de a formula plângere prealabilă administrativă a autorității ce emitente, actul administrativ supus contestației fiind de aplicabilitate restrânsă.

În fine, recurenta a susținut că Ordinul Președintelui ANAF de aprobare a listei contribuabililor declarați inactivi este un act administrativ normativ, pentru ca este de interes public, subiecții fiind bine definiți, respectiv contribuabilii care până la apariția anexei percepeau TVA, taxa care se regăsea pe fiecare factură până la consumatorul final.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 9 octombrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 17 decembrie 2014, completul filtru a constatat, în acord cu raportul întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a apreciat recursul declarat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a acestuia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 1167 din 29 mai 2009 pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi, solicitând anularea Listei contribuabililor declarați inactivi, anexa acestui ordin, înlăturarea din Lista contribuabililor declarați inactivi a SC B. SRL, revocarea anulării înregistrării în scopuri de TVA.

Prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, opinie împărtășită și de Înalta Curte.

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora reclamanta avea obligația de a se adresa cu plângere administrativă prealabilă autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, respectiv, pentru motive temeinice, și peste acest termen, dar nu mai mult de 6 luni de la data emiterii actului.

Contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că în speță actul administrativ supus contestației nu este unul cu caracter normativ, dispozițiile art. 7 alin. (11) din Legea nr. 554/2004 ("În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând") nefiind aplicabile, întrucât acest ordin nu are aplicabilitate generală, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți.

Din analiza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că reclamanta a solicitat ANAF revocarea actului administrativ și înlăturarea din lista contribuabililor declarați inactivi a SC A. SRL și revocarea anulării înregistrării societății în scopuri de TVA, abia la 2 aprilie 2013, cu depășirea termenului prevăzut de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Cum acțiunea de fond a fost soluționată pe excepție, nu se mai impune analizarea motivelor de recurs ce vizează fondul cauzei, urmând ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 3193 din 22 octombrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL