ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1559/2017

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Orașul Băile Olănești a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, anularea Deciziei nr. 199 din 11 iunie 2014 și, pe cale de consecință, anularea corecției de 5% din valoarea contractului de servicii de închiriere și amenajare standuri nr. 10429/2013 stabilite prin Informarea nr. 99624 din 14 aprilie 2014 privind situația cheltuielilor aprobate in cadrul Cererii de rambursare nr. 4, în cadrul proiectului "Izvoarele de Aur de la Băile Olănești", Cod SMIS: 18617.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 223 din 30 ianuarie 2015, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că oferta tehnică dispusă de către operatorul declarat câștigător, nu a fost conformă cu caietul de sarcini, cât și faptul că la evaluare, comisia nu și-a respectat obligațiile legale de a verifica conformitatea propunerii tehnice cu cerințele minime din caietul de sarcini.

A mai arătat prima instanță că argumentele invocate de reclamantă, respectiv faptul că "din documentele depuse de ofertantul câștigător, rezultă că acesta avea capacitatea și posibilitatea efectivă de a asigura accesul la internet" nu pot fi reținute, având în vedere conținutul real al ofertelor prezentate de organizator.

Împotriva sentinței civile nr. 22 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Băile Olănești, invocând în drept dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele:

- hotărârea instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și pentru care a respins argumentele invocate, sub două aspecte: respectiv, a lipsit de valoare înscrisurile depuse, în concret ofertele în care era precizat în mod expres că accesul la internet este gratuit, indiferent dacă expozanții participă cu stand amenajat sau neamenajat, precum și faptul că în caietul de sarcini era impusă condiția de a asigura accesul la internet, fără specificația "gratuit".

- dosarul achiziției a făcut obiectul cenzurii Consiliului Național de Soluționare a contestațiilor, care a soluționat contestația formulată de o altă societate comercială și a analizat modalitatea de derulare a achiziției publice, fără să constate aspecte privind încălcarea tratamentului egal al potențialilor operatori.

- în mod eronat consideră autoritatea de verificare că nu au fost respectate dispozițiile art. 35 din H.G. nr. 925/2006, întrucât au fost solicitate clarificări ofertantului, iar prin adresa din 06 august 2013 acesta a transmis documentele justificative privind concordanța ofertei tehnice cu prevederile caietului de sarcini.

- în caietul de sarcini s-a specificat faptul că operatorul va asigura accesul la internet (wireless), fără însă a specifica dacă accesul este gratuit sau nu, așa cum sugerează ministerul, cerința esențială viza asigurarea suportului tehnic necesar pentru conectarea la internet.

- este evident că nu poate fi vorba de aplicarea unui tratament preferențial unuia dintre operatori și nici alegerea arbitrară a unor operatori cu care autoritatea să negocieze atribuirea contractului.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând următoarele:

- din coroborarea actelor dosarului, rezultă că oferta tehnică depusă de către operatorul declarat câștigător nu a fost conformă cu caietul de sarcini, cât și faptul că autoritatea contractantă nu și-a respectat obligațiile legale de a verifica conformitatea propunerii tehnice cu cerințele minime din caietul de sarcini.

- cu privire la împrejurarea că internetul a fost asigurat gratuit pe toată perioada târgului și pentru toți expozanții, se învederează că această împrejurare nu are relevanță în speță, întrucât abaterea vizează faptul că oferta tehnică depusă de către operatorul declarat câștigător nu a fost conformă cu caietul de sarcini, în sensul că prestatorul trebuia să includă în propunerea tehnică și o machetă a standului care va fi amenajat cu elementele tehnice minime enumerate, printre care și "acces internet - wireless), indiferent de faptul că acesta este gratuit sau remunerat.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 20 octombrie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 8 decembrie 2016.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, Decizia nr. 199 din 11 iunie 2014 emisă de intimatul-pârât prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată împotriva Informării nr. 99624 din 14.04.2014 privind situația cheltuielilor aprobate în cadrul Cererii de rambursare nr. 4 din proiectul "Izvoarele de Aur de la Băile Olănești", Cos SMIS 18617.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, drept pentru care reclamanta a formulat prezentul recurs, invocând, în drept, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument. În cauza de față se constată că hotărârea primei instanțe este motivată atât în fapt cât și în drept, astfel încât motivul invocat nu este incident.

Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de recurentă este prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și are în vedere situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față, aceste motive sunt incidente după cum vom arăta în continuare.

Astfel, conform raportului procedurii nr. 9893 din 18 septembrie 2013 cât și a ofertei declarate câștigătoare înregistrată cu numărul 8352 din 31 iulie 2013, comisia de evaluare a declarat câștigătoare oferta depusă de către operatorul economic S.C. A. S.R.L. după evaluarea îndeplinirii criteriilor de calificare și selecție prevăzute în cadrul documentației și publicate în invitația de participare. Comisia de evaluare a considerat conformă și câștigătoare oferta depusă de acest operator economic, deși propunerea tehnică din cadrul ofertei și/sau fundamentarea modului de formare a prețului ofertat nu includea dorința menționată în caietul de sarcini - accesul la internet (wireless) pe parcursul participării la manifestările expoziționale.

Considerându-se că acest fapt reprezintă o abatere de la prevederile legislației privind achizițiile publice, aplicând dispozițiile pct. 2.4 din Anexa O.U.G. nr. 66/2011, precum și art. 6 și 9 din O.U.G. nr. 66/2011 intimatul-pârât a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului de servicii de închiriere nr. 10429 din 3 octombrie 2013. La stabilirea procentului reducerii s-a avut în vedere faptul că a fost calificată oferta cu prețul cel mai mic, iar lipsa satisfacerii cerinței privind accesul la internet nu are implicații semnificative cu privire la executarea contractului de servicii de închiriere și amenajare standuri pentru participarea la manifestări expoziționale.

Recurenta critică sentința primei instanțe sub aspectul greșitei rețineri a săvârșirii unei nereguli astfel cum aceasta este definită la art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

Conform acestor dispoziții legale, prin neregulă se înțelege orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate, în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziții ce rezultă dintr-o acțiunea sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționalei și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Intimatul-pârât a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 34 alin. (2) și (3), precum și art. 72 alin. (2) lit. f) din H.G. nr. 925/2006 prin aceea că a fost acceptată oferta deși prestatorul nu a inclus în propunerea tehnică și elementul de "acces internet (wireless)".

Conform prevederilor art. 34 alin. (2) și (3) din H.G. nr. 925/2006 în forma pe care actul normativ o avea la data inițierii procedurii de licitație:

" (2) Comisia de evaluare are obligația de a analiza și de a verifica fiecare ofertă atât din punct de vedere al elementelor tehnice propuse, cât și din punct de vedere al aspectelor financiare pe care le implica. (3) Propunerea tehnică trebuie să corespundă cerințelor minime prevăzute în caietul de sarcini. "

Potrivit dispozițiilor art. 72 alin. (2) lit. f) din H.G. nr. 925/2006, între atribuțiile comisiei de evaluare este și verificarea propunerilor tehnice prezentate de ofertanți, din punctul de vedere al modului în care acestea corespund cerințelor minime din caietul de sarcini sau din documentația descriptivă.

Înalta Curte constată că aceste dispoziții legale nu au fost încălcate, întrucât comisia de evaluare a analizat în mod corect oferta depusă, neimpunându-se ca ofertantul să includă în propunerea sa tehnică și să reflecte în costuri un serviciu care era asigurat gratuit la târgurile de turism unde urma să participe autoritatea contractantă, fapt dovedit cu actele depuse la dosar și recunoscut de către intimatul-pârât.

A considera ca fiind neregulă faptul că nu a fost bifată o cerință din formularul de ofertă, fără a analiza celelalte acte din care rezultă cu claritate că și acest serviciu era îndeplinit (chiar dacă de un terț-organizatorul târgului), reprezintă o abordare mult prea formalistă de natură să se îndepărteze de la scopul utilizării eficiente a fondurilor europene.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Orașul Băile Olănești împotriva sentinței nr. 223 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată, va admite acțiunea și va anula Decizia nr. 199/2014 și Informarea nr. 99624 din 14 aprilie 2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Orașul Băile Olănești împotriva sentinței nr. 223 din 30 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată.

Admite acțiunea și anulează Decizia nr. 199/2014 și Informarea nr. 99624 din 14 aprilie 2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 aprilie 2017.