ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 203/2019

HOTĂRÂRE

31.01.2019

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 203/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju Mare Mehedinți la data de 19 septembrie 2018, petentul Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de contract de credit nr. 546 din data de 17 mai 2007, pentru suma de 6.479,88 RON, la care se adaugă cheltuielile de executare silită ocazionate cu efectuarea executării, datorată creditorului B. SA, de către debitorul C., prin toate formele de executare.

În susținerea cererii, a arătat că a formulat cerere de executare silită a titlului executoriu de către creditorul B. SA, constând în contractul de credit nr. 546 din data de 17 mai 2007, deoarece debitorul C. nu și-a executat de bună voie obligațiile stabilite în acesta.

Prin încheierea din data de 17 septembrie 2018, Biroul Executorului Judecătoresc A. a admis cererea formulată de creditor, a dispus înregistrarea cererii de executare silită în registrul general al Biroului Executorului Judecătoresc A. și deschiderea dosarului de executare silită împotriva debitorului C.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Sentința nr. 1070 din 26 septembrie 2018, Judecătoria Vânju Mare a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

În motivare, a reținut incidența art. 666 C. proc. civ. și a art. 651 C. proc. civ., față de împrejurarea că domiciliul debitorului este în București, B-dul x nr. 44 sector 3.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat Sentința nr. 11524 din 23 octombrie 2018, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Vânju Mare. A constatat ivit conflictul negativ de competență și înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, instanță competentă să soluționeze conflictul.

În motivare, a reținut incidența art. 651 C. proc. civ., precum și faptul că la data sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită, conform fișei de evidență DEPABD, aflată la fila x, domiciliul debitorului se afla în comuna D., județul Mehedinți, care este circumscripția Judecătoriei Vânju Mare, aceasta din urmă este instanța de executare în sensul art. 651 C. proc. civ. motiv pentru care competența de soluționare a prezentei cereri de încuviințare a executării silite aparține Judecătoriei Vânju Mare.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 622 alin. (2) C. proc. civ., în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, dacă legea nu prevede altfel.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul, sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

Art. 666 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "În termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 665 alin. (1) și dovada achitării taxei judiciare de timbru".

Înalta Curte reține că, la data semnării contractului de credit nr. 546 din 17 mai 2007, domiciliul debitorului C. era în București, B-dul x nr. 44 sector 3.

Ulterior, prin interogarea bazei de date a Direcției de Evidență a Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, la data de 23 octombrie 2018, a rezultat că debitorul are domiciliul stabilit începând cu data de 4 decembrie 2007 în județul Mehedinți.

Așadar, Înalta Curte constată că, la data sesizării instanței, care este 19 septembrie 2018, domiciliul debitorului C. era în județul Mehedinți, ceea ce atrage competența de soluționare a cauzei a Judecătoriei Vânju Mare.