ÎCCJ, Decizia nr. 280/2019
ÎCCJ, Decizia nr. 280/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Încheierea civilă nr. 203 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta A., prin mandatar B., împotriva Încheierii civile nr. 184 din camera de consiliu de la 8 octombrie 2018, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.
Împotriva deciziei menționate la pct. 1, A., prin mandatar B. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 3 din noul C. proc. civ.
În motivare, contestatoarea susține că decizia atacată a fost pronunțată de un complet nelegal constituit, în raport cu Decizia nr. 685/2018 a Curții Constituționale, fiind incidente, astfel, prevederile art. 176 din noul C. proc. civ. referitoare la nulitatea hotărârii contestate.
II. Considerentele Înaltei Curți
Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deși contestatoarea și-a întemeiat calea extraordinară de atac pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1, 3 C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, în cauză, sunt incidente prevederile C. proc. civ. de la 1865, întrucât, potrivit sistemului de evidență informatizată al instanțelor, litigiul în legătură cu care a fost formulată contestația în anulare a fost înregistrat pe rolul instanțelor judecătorești la data de 29 martie 2007.
Înalta Curte reține că prevederile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. stipulează în sensul că "dispozițiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", respectiv 15 februarie 2013.
Față de prevederile legale mai sus menționate, Înalta Curte constată că litigiul pendinte este guvernat de dispozițiile C. proc. civ. de la 1865, contestația în anulare urmând a fi analizată prin prisma dispozițiilor acestui act normativ.
Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, desființarea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Astfel, potrivit art. 317 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare "când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii" [alin. (1) pct. 1], ori "când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență" [alin. (1) pct. 2], iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol contestația mai poate fi primită în cazul când motivele anterior enunțate au fost invocate prin cererea de recurs, "dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond."
Art. 318 C. proc. civ. stabilește că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul, sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."
În speță, cererea de contestație în anulare, nu se circumscrie niciuneia din dispozițiile legale anterior citate, pentru a fi analizată ca atare de instanță, ceea ce determină caracterul inadmisibil al acesteia.
Astfel, motivul invocat de contestatoare, nelegalitatea compunerii completului din perspectiva Deciziei nr. 685/2018 a Curții Constituționale, se referă la încălcarea normelor privind alcătuirea instanței, iar acesta nu se regăsește printre cele prevăzute ca motive de contestație în anulare de prevederile art. 317 - 318 C. proc. civ. de la 1865, neputând fi asimilat cu niciunul din motivele de contestație în anulare prevăzute de acest act normativ.
Acest motiv de contestație în anulare a fost prevăzut la art. 503 pct. 1 teza a II-a din noul C. proc. civ., însă, așa cum s-a reținut mai sus, prevederile acestui act normativ nu sunt incidente în speță, pentru motivele arătate anterior.
În atare situație, Înalta Curte constată, pe de o parte, că aspectele deduse judecății prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu motivelor expres și limitativ prevăzute de lege în asemenea procedură judiciară, iar pe de altă parte, că, prin constatarea inadmisibilității recursului instanța de control judiciar a fost împiedicată, datorită unui aspect procedural, să analizeze pe fond criticile subsumate motivelor indicate de parte, pentru a se putea reține, eventual, săvârșirea unei erori materiale sau omisiunea unui motiv de recurs.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 137 C. proc. civ. coroborat cu art. 317 - 318 din același cod, contestația în anulare formulată de A., prin mandatar B., va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A., prin mandatar B., împotriva Încheierii civile nr. 203 din 5 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2019.
Procesat de GGC - LM