ÎCCJ, Decizia nr. 259/2019

Asupra contestației în anulare formulate, reține următoarele:

Prin Încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă excepția nelegalei compuneri a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, invocată de recurenta A., a fost admisă excepția nulității încheierilor din 24 septembrie 2018 și 19 noiembrie 2018, invocată de recurenta A. și constatate nule încheierile respective și a fost trimisă cauza din ședință publică în cameră de consiliu pentru continuarea procedurii de filtrare a recursului, iar prin decizia nr. 68 din 18 martie 2019 pronunțată în același dosar a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de A.

Contestația în anulare formulată împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019 și a deciziei nr. 68 din 18 martie 2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respinsă prin Decizia nr. 187 din 23 septembrie 2019 pronunțată în Dosarul nr. x/2019, cu motivarea că neanalizarea existenței cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2 și 13 C. proc. civ. nu se datorează unei omisiuni, ci a avut un caracter deliberat, atâta timp cât instanța de recurs a apreciat că nu a fost formulată o cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată pentru motivele prevăzute la art. 42 C. proc. civ., iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Totodată, s-a reținut că instanța de recurs a răspuns grupat, reținând legalitatea compunerii instanței, de unde rezultă că nu mai poate fi analizată în contestația în anulare, în cadrul motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 29 octombrie 2019, petenta A. a formulat contestație în anulare împotriva hotărârii reprezentate de încheierea pronunțată de Completul de 5 Judecători la 21 ianuarie 2019, solicitând admiterea contestației și anularea încheierii atacate, în temeiul art. 503 alin. (1) și (2) pct. 1 din C. proc. civ.

În susținerea motivului reglementat de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., s-a arătat că stoparea cursului judecății recursului în ședință publică ca urmare a judecării incidentului procedural privind incidența art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2010 și trimiterea recursului în procedura de filtrare s-a făcut cu nerespectarea principiului contradictorialității, din practicaua încheierii rezultând că incidentul respectiv nu a fost luat în dezbatere, iar părțile nici nu au fost citate în acest scop.

S-au încălcat, astfel, drepturile contestatoarei reglementate de art. 14 alin. (4) și (5) din C. proc. civ., articol care instituie principiul contradictorialității, principiu fundamental de drept procesual național, convențional și european; prin urmare, ipoteza motivului contestației în anulare reglementat de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ. este întrunită, deoarece contestatoarea nu a fost legal citat și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata.

Referitor la motivul prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., din structura considerentelor și a dispozitivului hotărârii contestate rezultă fără echivoc că instanța de recurs, deși a reținut invocarea de către recurentă a excepției de necompetență materială specializată a Completului de 5 judecători - Civil 2, aceasta a omis să se pronunțe asupra acesteia în raport cu temeiurile de drept invocate.

Intimații au depus întâmpinare, invocând excepțiile inadmisibilității și tardivității contestației în anulare, iar pe fond respingerea acesteia.

Analizând contestația în anulare de față, întâmpinările depuse și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că următoarele:

Potrivit art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. "O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive".

Or, împotriva Încheierii din 21 ianuarie 2019 și a Deciziei civile nr. 68 din 18 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, contestatoarea A. a mai formulat o contestație în anulare, ce a format obiectul Dosarului nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție și care a fost soluționat prin Decizia civilă nr. 187 din 23 septembrie 2019.

Prin această din urmă hotărâre, s-a reținut că, deși contestația în anulare este formulată împotriva Deciziei nr. 68 din 18 martie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, motivele contestației vizează, în fapt, măsurile dispuse de instanța de recurs prin încheierea premergătoare interlocutorie din 21 ianuarie 2019 din același dosar referitoare la cererile și excepțiile invocate la acel termen de contestatoare, fapt pentru care, în temeiul art. 466 alin. (4) coroborat cu art. 494 și 508 alin. (1) C. proc. civ., s-a constatat că această contestație în anulare este formulată atât împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019,cât și a Deciziei civile nr. 68 din 18 martie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Contrar susținerilor contestatoarei, această încheiere interlocutorie nu poate fi atacată decât odată cu decizia asupra fondului recursului, respectiv Decizia nr. 68 din 18 martie 2019, legea neprevăzând posibilitatea atacării acesteia separat de soluția dată în dosar. Prin încheierea din 21 ianuarie 2019, instanța nu s-a dezînvestit de soluționarea recursului, ci doar a reluat procedura de judecată din faza de filtrare a recursului, astfel că această încheiere nu reprezintă o hotărâre definitivă care poate fi atacată separat cu o contestație în anulare.

Întrucât prin Decizia nr. 187 din 23 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019 s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva Încheierii din data de 21 ianuarie 2019 și a Deciziei civile nr. 68 din 18 martie 2019 pronunțate în Dosarul nr. x/2018, iar art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. nu face nicio distincție după cum motivele existau sau nu la data soluționării celei dintâi, statuând expres că o nouă contestație în anulare nu mai poate fi exercitată, chiar dacă prin aceasta s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestație, în cauză se reține incidența dispozițiilor art. 504 alin. (3) din C. proc. civ., astfel că prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind de prisos analiza celorlalte excepții și apărări invocate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A. împotriva Încheierii din 21 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM