ÎCCJ, Decizia nr. 34/2020

Asupra contestației în anulare formulate, reține următoarele:

Prin încheierea din 21 ianuarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în Dosarul nr. x/2018, s-a respins excepția nelegalei compuneri a completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, invocată de recurenta A., s-a admis excepția nulității încheierilor din 24 septembrie 2018 și 19 noiembrie 2018, invocată de recurenta A. și s-au constatat nule încheierile respective, precum și s-a trimis cauza din ședință publică în cameră de consiliu pentru continuarea procedurii de filtrare a recursului, iar prin Decizia nr. 68 din 18 martie 2019 pronunțată în același dosar a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de A.

Împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019 și a Deciziei nr. 68 din 18 martie 2019 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta A. a formulat contestație în anulare.

Prin Decizia nr. 187 din 23 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători pronunțată în Dosarul nr. x/2019 s-a respins ca nefondată contestația în anulare, cu motivarea că neanalizarea existenței cazurilor de incompatibilitate prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 2 și 13 C. proc. civ. nu se datorează unei omisiuni, ci a avut un caracter deliberat, atâta timp cât instanța de recurs a apreciat că nu a fost formulată o cerere de recuzare împotriva membrilor completului de judecată pentru motivele prevăzute la art. 42 C. proc. civ., iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale extraordinară de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

Totodată, s-a reținut că instanța de recurs a răspuns grupat, reținând legalitatea compunerii instanței, de unde rezultă că nu mai poate fi analizată în contestația în anulare, în cadrul motivului prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Prin cererea depusă la 8 noiembrie 2019, petenta A. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 187 din 23 septembrie 2019, solicitând admiterea contestației și anularea hotărârii atacate, în temeiul art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În susținerea căii extraordinare de atac exercitate, s-a arătat că nu s-a realizat citarea contestatoarei pentru judecarea unei eventuale contestații în anulare declarată împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019 la termenul când aceasta s-a judecat, anume 23 septembrie 2019 și nici citarea pentru punerea în dezbatere a situației de fapt și a temeiurilor de drept invocate prin motivarea deciziei atacate cu privire la încheierea anterior menționată.

Analizând, cu prioritate, excepția inadmisibilității contestației în anulare de față, în raport cu întâmpinarea depusă și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit alin. (1) al art. 503 din C. proc. civ., pentru motivul legat de neregularitatea procedurii de citare, hotărârile susceptibile a fi atacate cu contestație în anulare sunt toate hotărârile definitive, astfel cum sunt definite la art. 634 din C. proc. civ., care, după cum arată textul invocat, pot fi hotărâri pronunțate în primă instanță, în apel sau în recurs, care, din diferite considerente, nu pot sau nu mai pot fi atacate cu apel sau recurs.

Totodată, conform art. 504 alin. (1) și (3) "Condiții de admisibilitate" din C. proc. civ.:

"(1) Contestația în anulare este inadmisibilă dacă motivul prevăzut la art. 503 alin. (1) putea fi invocat pe calea apelului sau a recursului" [...] (3) O hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive", iar art. 508 alin. (4) din C. proc. civ. statuează:

"hotărârea dată în contestație în anulare este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată".

Textele de lege anterior menționate restrâng condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, statuând expres inadmisibilitatea unei noi contestații în anulare împotriva aceleiași hotărâri, chiar dacă se invocă alte motive.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, potrivit principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția judiciară a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, legiuitorul impunând în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procedurale în condițiile legii.

Totodată, aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.

Recunoașterea unor căi de atac, în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, prin Decizia nr. 187 din 23 septembrie 2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători în Dosarul nr. x/2019 s-a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva încheierii din 21 ianuarie 2019 și a Deciziei nr. 68 din 18 martie 2019 ale aceleiași instanțe.

Întrucât textele legale evocate nu fac nicio distincție după cum motivele existau sau nu la data soluționării celei dintâi, o nouă contestație în anulare nu mai poate fi exercitată, chiar dacă prin aceasta s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestație.

Aceste prevederi se referă exclusiv la situația în care una și aceeași parte exercită pentru a doua oară de calea contestației în anulare, astfel că prezenta contestație în anulare va fi respinsă ca inadmisibilă, fiind de prisos analiza celorlalte excepții și apărări invocate.

În consecință, având în vedere neîncadrarea considerentelor expuse de contestatoare în motivele limitativ prevăzute pentru exercitarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva Deciziei nr. 187 din 23 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 03 februarie 2020.

GGC - NN