ÎCCJ, Decizia nr. 184/2019

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 46/C din data de 21 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii nr. 322 din data de 10 aprilie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2017, iar contestatorul petent obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reținut că petentul A. a formulat calea de atac împotriva unei încheieri pronunțate în procedura prev. de art. 340 - art. 341 C. proc. pen., iar potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat una din soluțiile prevăzute la alin. (6) și la alin. (7) pct. 1, pct. 2 lit. a), b) și d) este definitivă. Constatându-se că petentul A. a uzat de o cale de atac soluționată deja prin încheierea din data de 03.05.2017, în Dosarul nr. x/2017 07.09.2016 a Judecătoriei Vatra Dornei prin care s-a dispus respingerea plângerii petentului, ca inadmisibilă, contestația a fost respinsă ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs petentul A.

Prin Decizia penală nr. 132 din data de 20 mai 2019, pronunțată în Dosarul nr. x/2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 46/C din data de 21 noiembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispune astfel, s-a reținut că procedura utilizată de către A. nu este prevăzută de legea procesual penală și, de asemenea, a fost exercitată împotriva unei hotărâri penale nesusceptibile să facă obiectul unei căi de atac, aspect de natură a încălca modul coerent de reglementare în lege a sistemului căilor de atac, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, Completul de 5 judecători, la data de 18 iulie 2019, sub nr. x/2019, primul termen fiind stabilit aleatoriu la data de 17 septembrie 2019.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de recurent, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III

1

din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speță, recurentul A. a exercitat o cale de atac împotriva unei decizii definitive a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare - prin care s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de contestator împotriva Încheierii nr. 46/C din 21 noiembrie 2018.

Se constată că A. a exercitat succesiv mai multe căi de atac împotriva unor hotărâri definitive, nesusceptibile a fi reformate prin exercitarea succesivă a acestora, în condiții nereglementate de legea procesual penală.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva Deciziei penale nr. 132 din data de 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de recurentul A., împotriva Deciziei penale nr. 132 din data de 20 mai 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2019.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2019.

Procesat de GGC - GV