ÎCCJ, Decizia nr. 17/2019

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 87 din 23 aprilie 2018 pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, a respins ca nefondat recursul declarat de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 1131 din 23 iunie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Pentru a pronunța această hotărâre, s-a reținut că hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în același litigiu ca urmare a exercitării căilor de atac prevăzute de C. proc. civ.

Astfel fiind, în ipoteza în care ar fi realizat o examinare a legalității și temeiniciei asupra modului în care curtea de apel a soluționat recursul, instanța de revizuire ar fi exercitat o competență specifică instanței de control judiciar.

Însă, instanța de revizuire a procedat în litera și în spiritul dispozițiilor procedurale, întrucât subsumat motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu avea competența de a efectua o examinare a legalității și temeiniciei hotărârilor potențial potrivnice în opinia revizuentului pentru a decide care este cea corectă, deoarece scopul acestui motiv de revizuire nu este cel al corectării unor eventuale greșeli de judecată, ci de a asigura respectarea autorității de lucru judecat.

Împotriva deciziei menționate, a exercitat o cale de atac A., prin mandatar B., fără a motiva în drept criticile formulate, susținându-se că recursul trebuie reluat de un complet de 5 Judecători ales aleator, hotărârea fiind lovită de nulitate absolută.

Intimatul Statul Român - Ministerul Finanțelor Publice - D.G.R.F.P. Timișoara - A.J.F.P. Arad a depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea contestației în anulare, apreciind că motivele invocate de contestatori nu se regăsesc printre cazurile prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Înalta Curte califică cererea formulată ca fiind contestație în anulare și, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și ale art. 237 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., anterior analizării oricăror alte chestiuni sau cereri, va examina admisibilitatea căii de atac deduse judecății în speță.

Analizând contestația în anulare în condițiile art. 508 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 503 din C. proc. civ., "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel, care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs".

Conform art. 504 alin. (3) din C. proc. civ., "o hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive".

Textul de lege anterior menționat restrânge condițiile de exercitare a acestei căi extraordinare de atac, statuând expres inadmisibilitatea unei noi contestații în anulare împotriva aceleiași hotărâri, chiar dacă se invocă alte motive.

Prin Decizia nr. 121 din 11 iunie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, în Dosarul nr. x/2018 s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva Deciziei nr. 87 din 23 aprilie 2018.

Întrucât art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. nu face nicio distincție după cum motivele existau sau nu la data soluționării celei dintâi, o nouă contestație în anulare nu mai poate fi exercitată, chiar dacă prin aceasta s-ar invoca alte motive decât cele din prima contestație.

Totodată, în motivarea contestației în anulare, se susține faptul că decizia atacată a fost pronunțată de un complet nelegal constituit; astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ., pot fi atacate cu contestație în anulare acele hotărâri pronunțate de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția necorespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Din analiza motivelor prezentate de contestatoare se observă că se invocă teza a doua a prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ. referitoare la alcătuirea completului de judecată.

Prin raportare la textul de lege incident, se constată că nu sunt îndeplinite exigențele impuse de textul de lege, mai precis condițiile referitoare la invocarea excepției în cursul judecării recursului, pe de-o parte și omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la aceasta, pe de altă parte.

În consecință, având în vedere neîncadrarea considerentelor expuse de contestatoare în motivele limitativ prevăzute pentru exercitarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A., prin mandatar B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de A., prin mandatar B., împotriva Deciziei nr. 87 din 23 aprilie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV