ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

19.04.2019

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2019
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor de la dosarul cauzei, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 1693 din data de 20.12.2018 pronunțată de Judecătoria Sibiu, secția penală, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu.

În baza art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prevăzute și pedepsite de art. 379 alin. (1) C. pen. privind pe inculpatul A., în favoarea Judecătoriei Zârnești.

Pentru a dispune în acest sens, Judecătoria Sibiu a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 14.05.2018 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului prev. de art. 379 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare s-a reținut că prin Sentința civilă nr. 1177/29.11.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Zărnești s-a încuviințat învoiala părților și s-a dispus ca domiciliul minorului B., să fie la domiciliul mamei C. din Cisnădie, str. x, jud. Sibiu.

Tribunalul Brașov pentru minori și familie, a dispus în Dosarul nr. x/2017, prin Decizia civilă nr. 107/A/03.05.2017, ca urmare a apelului declarat de părți menținerea dispozițiilor Sentinței civile nr. 1177 a Judecătoriei Zărnești, cu privire la domiciliul minorului, cu privire la programul de vizitare al minorului de către tatăl său, precum și la plata pensiei de întreținere în cuantum de 300 RON.

S-a reținut că din probațiunea efectuată, inculpatul la data de 13.01.2017 a luat pe minorul B., în vârstă de 4 ani de la domiciliul mamei sale din Cisnădie, conform programului de vizită și nu l-a mai adus înapoi la domiciliul mamei sale.

La data de 16.01.2017 persoana vătămată C., a notificat prin avocat pe inculpat, cerându-i să aducă la domiciliul său pe minorul B..

Deși între timp inculpatul A. a formulat apel la Tribunalul pentru minori și familie Brașov, pentru încredințarea copilului minor, instanța de apel ținând cont și de faptul că acesta este plecat de la domiciliul său, în țară și străinătate, foarte mult timp datorită meseriei (șofer pe tir) și că nu poate să se ocupe de creșterea și educarea corespunzătoare a minorului, i-a respins cererea și a apreciat că la stabilirea locuinței minorului se ține seama de interesul său superior, avându-se în vedere mai multe criterii: dezvoltare fizică, intelectuală, morală, vârsta minorului, posibilități materiale, legături de afecțiune și a decis că la acea dată părintele de care are nevoie copilul în viața de zi cu zi este mama care încearcă să îi clădească minorului o educație sănătoasă și o dezvoltare psihico-fizică armonioasă, prin înscrierea într-un program (grădiniță) și prin încercarea de a corija derapajele comportamentale firești la vârsta minorului (4 ani).

Instanța a atras atenția că, creșterea și educarea minorului impune o responsabilizare care necesită o disponibilitate a părților de a colabora pentru luarea deciziilor importante din viața copilului. Din această perspectivă, părinții trebuie să aibă un comportament înțelept și să prevaleze respectarea interesului superior al copilului.

În cauză a fost efectuat un raport de consiliere psihologică a minorului din care reiese că obiectivele programului de consiliere psihologică nu au fost atinse, întrucât tatăl împreună cu minorul au participat la trei ședințe, nemaiprezentându-se la celelalte două ședințe în care minorul era programat să relaționeze cu mama sa, iar în urma celor observate s-a reținut că minorul este posibil să adopte convingerile și comportamentul tatălui față de mamă prin fidelizare și transfer.

De asemenea, prin raport s-a recomandat consiliere parentală pentru tată privind dezvoltarea abilităților parentale care să sprijine relația mamă- copil, iar pentru amândoi părinții se recomandă o terapie cu obiectivul "îmbunătățirea abilităților părinților privind coparentalitatea".

S-a reținut că, refuzul copilului de a mai merge la mamă nu este o alegere proprie, ci este mai degrabă rezultatul unor influențe deloc favorabile dezvoltării sale ulterioare.

La data de 26.07.2017 persoana vătămată C. a solicitat BEJ D. din Brașov executarea silită a hotărârii judecătorești nr. 107/A/03.05.2017 a Tribunalului Brașov, prin care s-a stabilit domiciliul minorului la mamă.

La data de 12.09.2017 executorul judecătoresc a încheiat procesul-verbal de constatare din care reiese că inculpatul A. nu a depus diligențele necesare de a-l preda pe minorul B., mamei sale C. și nu a dus la îndeplinire exigențele judecătorului care a stabilit locuința minorului în mod definitiv la domiciliul mamei sale.

S-a constatat că elementul de tipicitate al infracțiunii este reținerea de către un părinte al copilului minor fără consimțământul celuilalt părinte.

În drept, s-a reținut prin rechizitoriu că: fapta inculpatului A. care în perioada 15.01.2017 până în prezent a reținut pe minorul B. fără acordul mamei sale la domiciliul său din Zărnești constituie infracțiunea prevăzută de art. 379 alin. (1) C. pen.

În termen legal, inculpatul B. prin apărător a formulat cereri și excepții, invocând neregularitatea actului de sesizare, respectiv rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sibiu nr. 156/P/2018 din data de 14.05.2018, și s-a solicitat;

- să se constate sesizarea unei instanțe de judecată necompetente teritorial în soluționarea dosarului raportat la dispozițiile art. 41 alin. (1) C. proc. pen. - excepția lipsei competenței teritoriale de soluționare a cauzei a Judecătoriei Sibiu, cu respectarea dispozițiilor art. 47 alin. (3) și (4) C. proc. pen., relative la momentul invocării acesteia;

- să se constate lipsa legalității rechizitoriului întocmit în cauză prin lipsa unor mențiuni obligatorii ale acestuia potrivit art. 328 C. proc. pen., cu consecința lipsei posibilității stabilirii limitelor și obiectului judecații

- să se constate lipsa legalității efectuării tuturor actelor de urmărire penală, acestea fiind întocmite de organe de urmărire penală necompetente teritorial potrivit art. 41 C. proc. pen., care nu și-au verificai competența teritorială potrivit art. 58 C. proc. pen., care au instrumentat actele dosarului cu încălcarea ordinii de preferință stabilită prin art. 41 alin. (1) C. proc. pen., dar și cu încălcarea dispozițiilor art. 306 C. proc. pen., cu consecința înlăturării tuturor probelor administrate,

- să se constate sancțiunea nulității absolute atât a actului de sesizare a instanței, cât și a tuturor probelor administrate în cauză potrivit art. 281 C. proc. pen., cu consecința restituirii cauzei către parchet, în situația în care raportat la criticile expuse nu se solicită de către parchet restituirea cauzei.

Deliberând cu privire la legalitatea sesizării instanței judecătorul de cameră preliminară al Judecătoriei Sibiu a constatat că, potrivit art. 342 C. proc. pen., obiectul procedurii în cameră preliminară îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală.

În baza art. 346 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară restituie cauza la parchet dacă rechizitoriul este neregulamentar întocmit, iar neregularitatea nu a fost remediată de procuror în termenul prevăzut la art. 345 alin. (3), dacă neregularitatea atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.

Analizând excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sibiu, invocată de inculpatul A., judecătorul de cameră preliminară a reținut că potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența teritorială a instanțelor de judecată pentru infracțiunile ce se săvârșesc pe teritoriul României se determină în ordine, în funcție de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

A constatat că prin actul de sesizare, locul săvârșirii infracțiunii a fost expres determinat, faptele fiind săvârșite în orașul Zărnești ce se află în circumscripția teritorială de competență a Judecătoriei Zărnești, și nu a Judecătoriei Sibiu, judecătorul de cameră preliminară a apreciat întemeiată excepția invocată de inculpatul A. prin apărător.

Prin încheierea din data de 20.03.2019 pronunțată de Judecătoria Zărnești, referitor la excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Zărnești, judecătorul a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., competența teritorială este determinată de locul săvârșirii infracțiunii.

Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

Judecătorul a reținut că fapta de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, de care este acuzat inculpatul constă aparent într-o acțiune: reținerea minorului B. în orașul Zărnești, deși era obligat să îl aducă pe acesta la domiciliul de fapt al mamei sale din Cisnădie, str. x, jud. Sibiu, astfel cum s-a stabilit prin Sentința civilă nr. 1177/29.11.2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Zărnești, definitivă prin Decizia civilă nr. 107/A/03.05.2017 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov.

Infracțiunea de nerespectarea măsurilor privind încredințarea minorului prevăzută de art. 379 alin. (1) din C. pen. poate fi săvârșită atât printr-o acțiune, de exemplu când părintele ia copilul minor fără consimțământul celuilalt părinte căruia acesta i-a fost încredințat, cât și printr-o inacțiune, în situația în care părintele nu aduce copilul minor celuilalt părinte căruia acesta i-a fost încredințat.

De asemenea, instanța a arătat că din descrierea dată faptei prin rechizitoriu și potrivit dispozitivului Sentinței civile nr. 1177/29.11.2016 pronunțate în Dosarul nr. x/2016 de Judecătoria Zărnești, inculpatului i s-a stabilit dreptul de a avea legături personale cu minorul, având dreptul de a lua minorul de la domiciliul mamei și obligația corelativă de a aduce minorul înapoi . Din actele dosarului a rezultat că această obligație nu a mai fost adusă la îndeplinire; conduita reproșată a devenit ilicită în momentul în care a devenit scadentă obligația de restituire a minorului.

În aceste condiții, judecătorul a considerat că actul de sesizare descrie o inacțiune, respectiv fapta inculpatului care nu a adus copilul celuilalt părinte căruia acesta i-a fost încredințat. Fapta descrisă este una omisivă proprie, întrucât există identitate între elementul material prevăzut de lege și inacțiunea reproșată persoanei acuzate.

Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, a rezultat că inculpatul avea obligația de a-l aduce pe minor la domiciliul de fapt al mamei sale din Cisnădie, str. x, jud. Sibiu, loc expres stabilit prin sentința civilă menționată mai sus.

Instanța a considerat că locul săvârșirii faptei în cazul infracțiunilor omisive este locul unde trebuia adusă la îndeplinire obligația a cărei neexecutare este reproșată. Aceasta deoarece, în cazul infracțiunilor omisive locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte în sensul dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. proc. pen. este locul unde trebuia executată obligația. Întrucât în sarcina inculpatului s-a reținut obligația de a restitui copilul în Cisnădie, jud. Sibiu, judecătorul a considerat că Judecătoria Sibiu este competentă să soluționeze prezenta cauză.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. (1) din C. proc. pen., judecătorul a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Zărnești invocată de judecătorul de cameră preliminară din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sibiu.

De asemenea, în baza art. 40 alin. (4) și a art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, în temeiul art. 51 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Zărnești.

Prioritar, Înalta Curte notează că obiectul cauzei asupra căreia poartă conflictul negativ de competență este fapta de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 379 alin. (1) C. pen.:"reținerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimțământul celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredințat minorul potrivit legii, se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 luni sau amenda."

Astfel, se constată că în modalitatea reținerii, astfel cum este reglementată de dispozițiile alin. (1) art. 379 C. pen., infracțiunea este una comisivă, materială, continuă și de pericol și se consumă în momentul în care minorul a fost reținut.

În ceea ce privește determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată, aceasta se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiunii (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Or, evaluând datele concrete ale speței prin prisma dispozițiilor legale care guvernează competența teritorială a instanțelor, anterior menționate, Înalta Curte constată că inculpatul A. a săvârșit fapta de nerespectare a măsurilor privind încredințarea minorului, în modalitatea prevăzută și pedepsită de art. 379 alin. (1) C. pen., prin reținerea minorului B. la domiciliul său din orașul Zărnești, deși avea obligația de a-l aduce pe acesta la domiciliul de fapt al mamei sale din Cisnădie, str. x, jud. Sibiu.

În acest context argumentativ, în raport de modalitatea de săvârșire a faptei prevăzută de alin. (1) art. 379 C. pen., Înalta Curte reține că locul săvârșirii faptei este locul unde a fost reținut minorul, respectiv domiciliul inculpatului din orașul Zărnești.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpatul A. în favoarea Judecătoriei Zărnești, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.