ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, formulată de către revizuentul A. cu privire la Sentința penală nr. 71/F/05.05.2020 pronunțată de Curtea de Apel Galați în Dosarul nr. x/2020.
Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a reținut că Sub nr. x/2020 din 07.12.2020, a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați cererea de revizuire formulată de revizuentul-condamnat A. cu privire la Sentința penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curții de Apel Galați.
În motivarea cererii, revizuentul-condamnat a învederat că a fost condamnat pe nedrept de statul italian, fără a i se acorda posibilitatea de a-și dovedi nevinovăția, hotărârea de condamnare fiind întemeiată pe o eroare judiciară. Suplimentar, revizuentul a mai solicitat deducerea unor zile câștigate prin muncă în timpul detenției într-un penitenciar din Italia.
Oral, în fața instanței de judecată, la termenul din data de 14.12.2020, revizuentul-condamnat a reiterat aceleași motive.
În vederea soluționării cauzei, s-a dispus atașarea dosarului penal nr. x/2020 al Curții de Apel Galați, în care a fost pronunțată Sentința penală nr. 71/F/05.05.2020.
Au mai fost efectuate verificări privind cererile având același obiect formulate de revizuentul-condamnat. S-au mai efectuat verificări în evidențele ANP.
S-a atașat un referat întocmit de Biroul executări penale din cadrul Curții de Apel Galați.
S-a desemnat apărător din oficiu (delegație aflată la dosar).
Analizând și coroborând materialul probator existent la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Sentința penală nr. 71/F/05.05.2020 a Curții de Apel Galați, definitivă prin neapelare la data de 26.05.2020, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați.
În baza art. 162 și art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, a fost recunoscută în parte Sentința penală nr. 3602/18 din 15.03.2018 a Tribunalului din Roma, definitivă la data de 23.01.2020, astfel cum a fost reformată prin Sentința penală nr. 7829/2018 din 19.02.2019 a Curții de Apel din Roma, vizând pe condamnatul A..
S-a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei principale de 10 ani închisoare, pedeapsă aplicată prin hotărârile mai sus arătate pentru săvârșirea infracțiunilor de "viol", "furt" și "lovire", care în legea penală română constituie infracțiunile de:
- viol, prevăzută de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016),
- tâlhărie, prevăzută de art. 233 - 234 alin. (1) lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 41 și art. 43 alin. (5) (faptă din 02.10.2016).
A fost dedusă din pedeapsa de 10 ani închisoare perioada executată de la data de 05.10.2016 la zi - 05.05.2020.
În baza art. 555 din C. proc. pen. și art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei principale la data rămânerii definitive a hotărârii.
În baza acestei sentințe penale, a fost emis mandatul de executare nr. x din data de 27.05.2020, persoana solicitată fiind transferată din Italia la data de 30.09.2020 și predată reprezentanților ANP.
Potrivit art. 452 alin. (1) din C. proc. pen., hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă.
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire instanța a constatat că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;
b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurarea care a influențat soluția pronunțată în cauză;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;
f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.
S-a arătat că, atât din conținutul prevederilor menționate, cât și din precizările făcute în alin. (2) - (4) ale aceluiași articol cu privire la condițiile în care cazurile reglementate la art. 453 alin. (1) din C. proc. pen. constituie motive de revizuire, rezultă că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o soluție de condamnare sau achitare ori de încetare a procesului penal.
În acest sens, s-a observat că prin art. 453 alin. (4) teza I din C. proc. pen. se limitează invocarea primului caz de revizuire numai la situația când pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei, de amânare a aplicării pedepsei, de încetare a procesului penal ori de achitare [după pronunțarea deciziei Curții Constituționale referitoare la neconstituționalitatea art. 453 alin. (4) teza I].
Tot astfel, prin art. 453 alin. (4) teza II din C. proc. pen., făcându-se referire la următoarele patru cazuri, se prevede că acestea constituie motive de revizuire, dacă au dus la pronunțarea unei hotărâri nelegale sau netemeinice.
În fine, pentru cazul "când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia" s-a prevăzut, în art. 453 alin. (5) din C. proc. pen., că toate hotărârile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii.
Din reglementările de ansamblu ale cazurilor de revizuire și ale condițiilor pe care fiecare dintre acestea trebuie să le îndeplinească pentru a constitui motive de revizuire rezultă că, hotărârile judecătorești prin care nu se soluționează fondul cauzei, nu pot fi supuse revizuirii.
Or, printr-o hotărâre de recunoaștere a unei alte hotărâri pronunțate în străinătate și de transferare a executării unei pedepse pe teritoriul României nu se poate considera că s-ar rezolva fondul cauzei, deoarece niciuna dintre soluțiile ce s-ar putea pronunța nu implică stabilirea existenței faptei și a vinovăției în accepțiunea prevederilor art. 453 din C. proc. pen., respectiv prin condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei ori încetarea procesului penal.
Pe de altă parte, s-a reținut că, atât timp cât prin lege nu este reglementată posibilitatea extinderii exercitării căii extraordinare de atac a revizuirii și împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în temeiul Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, o atare cale de atac nu este admisibilă, întrucât în situația contrară s-ar contraveni principiului instituit prin art. 129 din Constituția României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile (...) pot exercita căile de atac, în condițiile legii".
În sensul descris mai sus, statuează și Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 17 pronunțată la data de 19.03.2007 într-un recurs în interesul legii.
Cât privește deducerea zilelor câștigate de revizuentul-condamnat ca urmare a muncii prestate într-un penitenciar din Italia, s-a reamintit cele statuate tot de Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei nr. 15/22.05.2015 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii potrivit cărora după transferarea persoanei condamnate de autoritățile judiciare străine, în vederea continuării executării pedepsei în România, durata de pedeapsă considerată ca executată de statul de condamnare pe baza muncii prestate și a bunei conduite, acordată ca beneficiu în favoarea persoanei condamnate, de autoritatea judiciară străină, nu trebuie scăzută din pedeapsa ce se execută în România.
Împotriva Sentinței penale nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat contestație condamnatul A..
În susținerea contestației, a precizat că nu a formulat o cerere de revizuire, ci o contestație la executare prin care a solicitat deducerea corectă a perioadei executate în străinătate.
Examinând apelul formulat de condamnatul A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;
c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
De asemenea, art. 2 al aceluiași articol prevede că în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și d), contestația se face, după caz, la instanța prevăzută la art. 597 alin. (1) sau (6), iar în cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), la instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. În cazul în care nelămurirea privește o dispoziție dintr-o hotărâre pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Condamnatul A. a solicitat deducerea, în totalitate, a perioadei executate în străinătate, precizând expressis verbis la momentul soluționării cauzei la Curtea de Apel Galați că solicită scăderea celor 315 zile câștigate prin muncă în penitenciarul din Italia.
Înalta Curte amintește faptul că instanța competentă să judece contestația la executare se stabilește raportat la cazul de contestație care permite evaluarea motivului invocat, cu consimțământul petentului în ce privește reformarea temeiului de drept, după explicarea limitelor obiectului judecății.
În acest sens, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de contestator prin cererea scrisă adresată instanței și susținută atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, se circumscriu cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen.. Astfel, jurisprudența instanței supreme a statuat că este admisibilă o contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în cazul în care, după transferarea persoanei în vederea executării pedepsei închisorii în România, aceasta invocă o cauză de micșorare a pedepsei (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, Încheierea nr. 728 din 13 mai 2011).
Se constată că la momentul formulării contestației la executare, condamnatul A. se afla încarcerat la Penitenciarul Mărgineni.
Astfel, în raport de dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen. și văzând faptul că instanța competentă să judece contestația la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen. în prezenta cauză este Judecătoria Moreni, Înalta Curte va admite apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, va desființa, în totalitate, sentința penală apelată și, rejudecând, va trimite cauza având ca obiect contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., la Judecătoria Moreni, spre competentă soluționare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul formulat de revizuentul A. împotriva Sentinței penale nr. 191/F din 14 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.
Desființează, în totalitate, sentința penală apelată și, rejudecând:
Trimite cauza având ca obiect contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc. pen., la Judecătoria Moreni, spre competentă soluționare.
Cheltuielile judiciare, ocazionate cu soluționarea apelului formulat de apelantul revizuent A., rămân în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1012 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2021.