ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra apelurilor de față, în baza actelor și lucrărilor, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 84 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatului A. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatei B. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

În temeiul art. 84 alin. (1) C. pen. a amânat aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 82 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpata B. a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) să fie comunicate Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenția inculpatei B. asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

A luat act că inculpații i-au achitat parții civile suma de 15.000 euro.

În temeiul art. 404. alin. (4) lit. i) C. proc. pen. art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a desființat în totalitate înscrisul intitulat "contract de împrumut" ce face obiectul prezentului dosar.

În temeiul art. 276 alin. (3) C. proc. pen. a obligat inculpații, în solidar, la plata sumei de 15.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În temeiul art. 274 alin. (1) si (2) C. proc. pen. a obligat inculpații la plata sumei de 3.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, nr. x/P/2011, din data de 20.05.2015, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților A., studii superioare, de profesie avocat în cadrul Baroului București, cetățenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și B. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

De asemenea, în baza art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. și art. 25 alin. (3) C. proc. pen., instanța de judecată a dispus cu privire la desființarea totală a contractului de împrumut datat 15.06.2008, încheiat între persoana vătămată C. și inculpata B., falsificat prin contrafacerea semnăturii persoanei vătămate C.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-au stabilit cheltuieli judiciare în valoare de 4.000 RON, ce au fost suportate de inculpații A. și B., câte 2.000 RON fiecare.

Prin actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt:

În luna iulie 2003, persoana vătămată C. și-a vândut apartamentul pe care îl deținea în Municipiul București, iar în luna august a plecat în orașul Onești, unde și-a cumpărat o garsonieră din banii obținuți din vânzarea apartamentului. Întrucât nu a reușit să se acomodeze în orașul Onești, fiind singură, și, dorind să revină în Municipiul București, unde nu mai avea unde să locuiască, s-a dus, în cursul anului 2008, la un post de televiziune local pentru a cere ajutorul, în sensul de a găsi o familie în București care să o găzduiască contracost.

La circa o lună de zile după respectiva emisiune, persoana vătămată a fost contactată telefonic de către inculpata B., pe care o cunoștea de zece ani de zile, fiind colege de birou la locul de muncă pe care persoana vătămată îl avusese în București, și care i-a comunicat că a văzut-o la respectiva emisiune TV și a cerut toate datele pentru a o contacta și că, atât ea, cât și soțul său, inculpatul A., sunt de acord să o ajute și să o găzduiască contracost în București.

După convorbirea telefonică avută cu inculpata B., în data de 25.05.2008, persoana vătămată a venit în București, fiind așteptată la stația C.F.R. Obor de către inculpată și, împreună cu aceasta, s-a deplasat, cu o mașină cu care inculpata venise, în comuna Ogrezeni - județul Giurgiu, pentru a-i arăta persoanei vătămate ce lucrări mai erau de făcut la vila pe care inculpații o dețineau în această localitate și unde îi spuseseră că o vor caza.

Când au ajuns, persoana vătămată constatând că vila nu era terminată, fiind ridicată "la roșu", i-a spus inculpatei că nu poate locui acolo, însă inculpata i-a răspuns că îi va amenaja o cameră în acea vilă, o bucătărie și o baie, iar până la terminarea amenajării va locui împreună cu familia ei, în București.

Când s-au întors în București, la domiciliul inculpaților, persoana vătămată a discutat cu aceștia privitor la cazarea sa, ocazie cu care cei doi inculpați i-au propus să își vândă garsoniera din orașul Onești, motivându-i că și ei urmau să solicite un împrumut bancar și că, împreună cu banii pe care ea îi obținea din vânzarea garsonierei, puteau termina mai repede vila în care vroiau să o cazeze.

Astfel, persoana vătămată C. și-a vândut garsoniera pe care o deținea în orașul Onești cu suma de 18.000 euro, după care a revenit în București, la locuința celor doi inculpați, ocazie cu care i-a dat inculpatei B. suma de 15.000 euro pentru a termina construirea vilei din comuna Ogrezeni, unde urma ca ea să locuiască, fără a încheia cu aceasta vreun act cu privire la această sumă de bani.

Când a venit acasă și inculpatul A., inculpata B. i-a spus acestuia despre suma de bani pe care o primise de la persoana vătămată, iar cu această ocazie inculpatul i-a spus persoanei vătămate că va întocmi o chitanță, pe care el o va atesta, privitor la suma de bani pe care o dăduse, lucru care nu s-a mai întâmplat.

După ce persoana vătămată și-a vândut garsoniera, revenind la locuința inculpaților din Municipiul București, str. x, sector 4, inculpatul A. i-a prezentat un contract de comodat dactilografiat și atestat de el sub nr. x din 16.06.2008, fiind de profesie avocat, necesar pentru a-i schimba acesteia domiciliul și a-l stabili la domiciliul lor din Municipiul București, contract pe care persoana vătămată l-a semnat, apoi i-a fost schimbat și domiciliul la domiciliul inculpaților, mai sus menționat.

După aceea, persoana vătămată a plecat la Onești pentru a-și ridica mobila din garsonieră, întrucât trebuia să o elibereze, iar în data de 29.06.2008, inculpata B. a venit cu un camion pentru a încărca mobila și celelalte bunuri pe care persoana vătămată le avea.

După ce au încărcat bunurile au plecat spre comuna Ogrezeni, la vilă, pentru a lăsa bunurile, ocazie cu care persoana vătămată a constatat că, deși le dăduseră celor doi suma respectivă de bani, nu se mai construise nimic la vilă, decât se pusese o ușă. Aflându-se și inculpatul A. la vilă, persoana vătămată l-a întrebat pe acesta de ce din toți banii pe care i-a dat ei au pus numai o ușă, inculpatul răspunzându-i "banii tăi, fă nenorocit-o, fără casă, fără masă, nu mi-au ajuns nici pe o măsea".

Întrucât nu avea altă soluție, unde să locuiască, persoana vătămată C. s-a întors cu cei doi inculpați în București, continuând să locuiască cu aceștia, moment de la care inculpații au început să se poarte foarte urât cu ea, atribuindu-i injurii, amenințări, jigniri.

Văzând ce i se întâmpla, persoana vătămată le-a cerut inculpaților să îi restituie suma de 15.000 euro, dar aceștia i-au răspuns că respectiva sumă de bani le-o dăduseră cu împrumut pe un termen de 10 ani, iar inculpata B. i-a arătat două pagini dactilografiate, spunându-i că acele acte ea le-a semnat.

Astfel, după patru luni de zile, în care a locuit împreună cu cei doi inculpați în aceste condiții, fiindu-i teamă pentru viața sa, persoana vătămată a plecat de la locuința acestora.

După plecarea de la domiciliul inculpaților din Municipiul București, persoana vătămată s-a deplasat în comuna Ogrezeni pentru a-și lua lucrurile pe care le depozitase acolo, constatând, când le-a descărcat, că îi dispăruseră o parte din ele, iar datorită condițiilor improprii de depozitare la respectiva vilă care nu fusese terminată, fiind în același stadiu ca atunci când îi fusese prezentată, toată mobila pe care o adusese și depozitase acolo se deteriorase, nemaiputând să o folosească.

Tot cu această ocazie, inculpata B. i-a spus persoanei vătămate că începând din luna ianuarie 2009 îi va restitui lunar câte o parte din suma de 15.000 euro pe care aceasta le-o dăduse, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, întrucât inculpații nu au mai căutat-o.

Situația de fapt anterior expusă a fost reținută pe baza următoarelor probe:

- plângere penală formulată de persoana vătămată C.;

- declarații persoană vătămată C.;

- declarații inculpat A.;

- declarații inculpată B.;

- Rapoartele de Constatare Tehnico - Științifică nr. 401 664 din data de 25.10.2010 și nr. 445 839 din data de 10.05.2012, întocmite de către Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Expertize Grafice și Tehnica Documentelor, care au stabilit că semnătura de rubrica "Împrumutător" de pe contractul de împrumut încheiat între C. și B. la data de 15.06.2008 nu a fost executată de C. și nu se poate stabili persoana care a executat-o, întrucât este o contrafacere realizată prin imitarea semnăturilor autentice ale numitei C.;

- Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 50 din data de 13.02.2014 a Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București care a stabilit că semnătura de la poziția "Împrumutător" de pe contractul de împrumut datat 15.06.2008 a fost executată de către titulara acesteia, numita C.;

- Raportul de Expertiză Criminalistică nr. 152 din data de 29.10.2014 al Institutului Național de Expertize Criminalistice, care a stabilit că semnătura de la poziția "Împrumutător" nu a fost executată de C. și nu se poate stabili autorul acestei semnături (noua expertiză dispusă în cauză având în vedere concluziile contradictorii ale rapoartelor de constatare tehnico - științifică, pe de-o parte, și ale raportului de expertiză criminalistică, pe de altă parte, mai sus menționate);

- două note, nr. 1501 din data de 05.01.2015 și nr. 1501/2 din data de 09.02.2015, privind opinia expertului recomandat de cei doi inculpați, ce privesc Rapoartele de Expertiză nr. 50 din data de 13.02.2014 și nr. 152 din data de 29.10.2014 efectuate de către specialiști din cadrul Laboratorului Interjudețean de Expertize Criminalistice București, respectiv de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, care au stabilit că semnătura de la poziția "Împrumutător " de pe contractul de împrumut datat 15.06.2008 încheiat între C. și B. nu a fost executată de C., semnătura fiind o contrafacere prin imitarea semnăturilor autentice ale titularei și nu se poate identifica persoana care a realizat-o.

Cu ocazia audierii celor doi inculpați de către lucrătorii de poliție judiciară, aceștia au invocat, referitor la suma de bani de 15.000 euro, că această sumă de bani le fusese dată cu titlu de împrumut, conform unui contract de împrumut încheiat de persoana vătămată C. cu inculpata B., la data de 15.06.2008, în care se stipulase că suma de bani respectivă urma să îi fie restituită la data de 15.06.2018, fiind lăsată o copie a acestui contract și la dosar de către inculpatul A.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel, secția a II-a penală sub nr. x/2/2015.

Prin încheierea pronunțată la data de 29.09.2015, în baza art. 346 alin. (1) noul C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecării cauzei privind pe inculpații A., studii superioare, de profesie avocat în cadrul Baroului București, cetățenie română, căsătorit, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. și B. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În faza cercetării judecătorești au fost audiați inculpații A. și B. ale căror declarații au fost consemnate și atașate la dosar.

De asemenea, au fost audiate parte civilă C. și martora D.

La dosarul cauzei au fost depuse acte în circumstanțiere.

Totodată, la dosarul cauzei inculpații au depus note scrise în care au arătat că nu sunt vinovați de săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, solicitând achitarea, întrucât fapta nu există.

Așadar, inculpații au apreciat că situația de fapt prezentată în rechizitoriu, bazată pe probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nu corespunde adevărului și că nu se poate reține că semnătura persoanei vătămate a fost contrafăcută, aceasta nerecunoscând că a semnat contractul de împrumut la rubrica împrumutător.

De asemenea, inculpații au arătat că rapoartele de constatare tehnico-științifică nr. 401664 din 21.10.2010 și nr. 445839 din 10.01.2015, precum și raportul de expertiză criminalistică nr. 152 din 29.10.2010 al Institutului Național de Expertiză Criminalistică nu au stabilit că ei au contrafăcut semnăturile persoanei vătămate, raportul de expertiză criminalistică nr. 50 din 13.02.2014 al Laboratorului Interjudețean de Expertiză Criminalistică București stabilind că semnătura de la rubrica împrumutător a fost executată de C.

Astfel, inculpații au arătat că din nicio expertiză nu rezultă că ei au falsificat semnătura de la rubrica împrumutător, acest aspect fiind clarificat prin expertiza criminalistică încuviințată de instanța de judecată, din care a reieșit clar că semnătura de pe contract aparține părții civile.

În concluzie, inculpații au apreciat că acțiunea penală poate fi stinsă, întrucât fapta nu există.

Analizând ansamblul materialului probator administrat pe parcursul urmăririi penale și cercetării judecătorești, instanța a reținut că, în luna iulie 2003, persoana vătămată C. și-a vândut apartamentul pe care îl deținea în Municipiul București, iar în luna august a plecat în orașul Onești, unde și-a cumpărat o garsonieră din banii obținuți din vânzarea apartamentului. Întrucât nu a reușit să se acomodeze în orașul Onești, fiind singură, și, dorind să revină în Municipiul București, unde nu mai avea unde să locuiască, s-a dus, în cursul anului 2008, la un post de televiziune local pentru a cere ajutorul, în sensul de a găsi o familie în București care să o găzduiască contracost.

Partea vătămată a fost contactată telefonic, după emisiune, de către inculpata B., pe care o cunoștea de zece ani de zile, de la locul de muncă pe care persoana vătămată îl avusese în București, și care i-a comunicat că a văzut-o la respectiva emisiune TV și că, atât ea, cât și soțul său, inculpatul A., sunt de acord să o ajute și să o găzduiască contracost în București.

După convorbirea telefonică avută cu inculpata B., în data de 25.05.2008, persoana vătămată a venit în București, fiind așteptată la stația C.F.R. Obor de către inculpată și, împreună cu aceasta, s-a deplasat, cu o mașină cu care inculpata venise, în comuna Ogrezeni - județul Giurgiu, pentru a-i arăta persoanei vătămate ce lucrări mai erau de făcut la vila pe care inculpații o dețineau în această localitate și unde îi spuseseră că o vor caza.

Constatând că vila nu era terminată, fiind ridicată "la roșu", partea vătămată i-a spus inculpatei că nu poate locui acolo, însă inculpata i-a răspuns că îi va amenaja o cameră în acea vilă, o bucătărie și o baie, iar până la terminarea amenajării va locui împreună cu familia ei, în București.

La propunerea celor doi inculpași și-a vândut garsoniera din orașul Onești, cu suma de 18.000 euro, după care a revenit în București, la locuința celor doi inculpați, ocazie cu care i-a dat inculpatei B. suma de 15 000 euro pentru a termina construirea vilei din comuna Ogrezeni, unde urma ca ea să locuiască, fără a încheia cu aceasta vreun act cu privire la această sumă de bani.

Când a venit acasă și inculpatul A., inculpata B. i-a spus acestuia despre suma de bani pe care o primise de la persoana vătămată, iar cu această ocazie inculpatul i-a spus persoanei vătămate că va întocmi o chitanță, pe care el o va atesta, privitor la suma de bani pe care o dăduse, lucru care nu s-a mai întâmplat.

După ce persoana vătămată și-a vândut garsoniera, revenind la locuința inculpaților din Municipiul București, str. x, sector 4, inculpatul A. i-a prezentat un contract de comodat dactilografiat și atestat de el sub nr. x din 16.06.2008, fiind de profesie avocat, necesar pentru a-i schimba acesteia domiciliul și a-l stabili la domiciliul lor din Municipiul București, contract pe care persoana vătămată l-a semnat, apoi i-a fost schimbat și domiciliul la domiciliul inculpaților, mai sus menționat.

În data de 29.06.2008, inculpata B. a venit cu un camion pentru a încărca mobila și celelalte bunuri pe care persoana vătămată le avea și au plecat spre comuna Ogrezeni, la vilă, pentru a lăsa bunurile, ocazie cu care persoana vătămată a constatat că, deși le dăduseră celor doi suma respectivă de bani, nu se mai construise nimic la vilă, decât se pusese o ușă.

Persoana vătămată C. s-a întors cu cei doi inculpați în București, continuând să locuiască cu aceștia, moment de la care inculpații au început să se poarte foarte urât cu ea, atribuindu-i injurii, amenințări, jigniri, situație în care cerut inculpaților să îi restituie suma de 15.000 euro, dar aceștia i-au răspuns că respectiva sumă de bani le-o dăduseră cu împrumut pe un termen de 10 ani, iar inculpata B. i-a arătat două pagini dactilografiate, spunându-i că acele acte ea le-a semnat.

Conform declarației părții vătămate, după patru luni de zile, în care a locuit împreună cu cei doi inculpați în aceste condiții, fiindu-i teamă pentru viața sa, persoana vătămată a plecat de la locuința acestora, fără a și putea recupera bunurile depozitate la vila în construcție.

Instanța a reținut ca inculpatul A. a declarat constant că a întocmit actul, persoana vătămată l-a semnat, alături de soția sa, după ce în prealabil l-a citit.

S-a observat că, deși contractul de împrumut este datat 15.06.2008, anterior contractului de comodat, acesta spre deosebire de contractul de comodat încheiat în data de 16.08.2008, nu poarta data certa, iar registrul s-a pierdut.

Analizând probatoriul administrat în cauză atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată: declarațiile constante ale părții vătămate că nu a încheiat niciodată un contract de împrumut pentru suma de 15.000 de euro pe o perioadă de 10 ani, rezultatele rapoartelor de expertiză și a constatărilor tehnico-științifice, lipsa registrului din care să fie consemnat contractul de comodat, lipsa datei certe pe contractul de împrumut întocmit la data de 15.06.2008 în condițiile în care contractul de comodat încheiat a doua zi, la data de 16.06.2008, a primit dată certă, deși a fost încheiat chiar intre persoana care îl certifica si persoana care se pretinde ca ar fi dat banii cu împrumut, s-a concluzionat ca acesta a fost întocmit/redactat de inculpatul A. si semnat de inculpatul B. în calitate de persoana împrumutată, fără a fi semnat de către partea vătămata și, ulterior, depus la politie ca proba în dosarul în care partea vătămată formulase plângere penala împotriva acestora.

S-a arătat că, deși nu s-a stabilit cu certitudine ca inculpații au contrafăcut semnătura parții vătămate contractul nu și pierde caracterul de act fals, întrucât prin redactarea acestuia de către inc. A. și semnarea de către inc. B. ca parte a contractului, acesta atesta o situație neconforma cu realitatea, și anume împrumutarea cu suma de 15.000 de euro pe o perioada de 10 ani.

Infracțiunea s-a consumat prin depunerea de către inculpați a unui act despre care știau ca nu este semnat de către partea vătămată, ca proba în Dosarul penal nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București (deși depunerea propriu zisa a actului a realizat-o inc. A., s-a reținut ca inculpații au fost împreună la acel moment, existând un acord în acest sens).

În drept, s-a reținut că faptele inculpaților A. și B. de a redacta si semna Contractul de Împrumut datat 15.06.2008, ce cuprindea date nereale cu privire la perioada pentru care au împrumutat suma 15 000 Euro de către persoana vătămată C. inculpatei B. și de a-l folosi la data de 06.11.2009, cu ocazia audierii lor de către lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București, în Dosarul penal nr. x/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen.

În cauza sunt aplicabile prevederile art. 5 C. pen., de la săvârșirea infracțiunii pana la judecarea definitiva a cauzei au intervenit doua sau mai multe legi penale-astfel ca urmează a se aprecia care este legea penala mai favorabila prin examinarea condițiilor de incriminare a faptei, de sancționare, normelor si instituțiilor incidente care influențează răspunderea penala.

S-a apreciat că, deși din punct de vedere al sancțiunii în C. pen. vechi infracțiunea de fals sub semnătură privată era pedepsita cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, în timp ce în C. pen. nou este sancționată cu o pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă, din punct de vedere al modalității de individualizare a pedepsei ce constă în posibilitatea (facultatea) acordată de Noul C. pen. de a stabili o pedeapsă pentru persoana care a comis una sau mai multe infracțiuni, pe care, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, o poate amâna (mai riguros, suspenda) până la împlinirea termenului de supraveghere, legea penala mai favorabila este Noul C. pen.

Având în vedere conduita bună a inculpaților înainte de comiterea infracțiunii, care este un criteriu important pentru dispunerea acestei modalități de individualizare judiciară a executării pedepsei, și de comportamentul proactiv al acestora manifestat post factum-restituirea către partea civila a sumei de 15.000 euro, s-a apreciat ca se poate stabili o pedeapsă orientata spre minim si amânarea aplicării acesteia.

Împotriva sentinței penale nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală au formulat apel inculpații A. și B.

În susținerea motivelor de apel, inculpații au susținut că nu au săvârșit faptele imputate solicitând achitarea întrucât fapta nu există.

Examinând apelurile de față, din prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art. 417 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Prealabil, Înalta Curte constată că în fața instanței de apel cauza a avut termen de judecată la data de 26 septembrie 2018, când a fost încuviințată cererea de probe solicitată de apărătorul inculpaților constând în înscrisuri și au avut loc dezbaterile.

În ceea ce privește apelul formulat de inculpata B., Înalta Curte constată că inculpata a decedat la data de 27 august 2018, la dosar fiind depus certificatul de deces al acesteia . Având în vedere faptul că decesul inculpatei a survenit în cursul judecării apelului, instanța va face aplicarea art. 16 lit. f) C. proc. pen. și va dispune încetarea procesului penal față de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

În ceea ce privește apelul formulat de inculpatul A. se constată că acesta a negat săvârșirea faptei reținute în sarcina sa solicitând achitarea în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Înalta Curte va indica prealabil coordonatele normative în care poate fi soluționat conflictul de drept dedus judecății (fals în înscrisuri sub semnătură privată), în vederea stabilirii elementelor necesare angajării răspunderii penale.

Potrivit art. 322 alin. (1) C. pen., falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat ori îl încredințează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

În aplicarea textului de lege mai sus indicat, Înalta Curte reține ca fiind corectă evaluarea instanței de fond în sensul că faptele reținute în sarcina inculpatului A. îndeplinesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată.

I. Situația de fapt:

Instanța de control judiciar văzând conținutul probelor administrate în fața sa, respectiv înscrisurile atașate declarației de apel, care însă nu au caracter de noutate, existând deja la dosar, va reține aceeași situație în fapt și în drept. În acest context, Înalta Curte susține că în calea de atac, principiile nemijlocirii, oralității, contradictorialității și caracterul devolutiv al apelului, presupun reformarea celor reținute de prima instanță pe baza probelor administrate direct, atunci când se pune problema reevaluării bazei factuale ori vinovăției. Or inculpații s-au mărginit să invoce probele deja administrate în faza anterioară, care nu sunt apte ori suficiente să susțină lipsa intenției în contextul conduitei ilicite dovedite.

II. Evaluarea conduitei procesuale

Înalta Curte constată că inculpatul a avut o atitudine de negare a faptelor reținute în sarcina sa considerând că semnătura de la rubrica "împrumutător" de pe contractul de împrumut din data de 15.06.2008 a fost executată de persoana vătămată C.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte reține că din actele existente la dosarul cauzei deși nu s-a stabilit cu certitudine contrafacerea semnăturii părții vătămate.

Înalta Curte constată că la data de 16.06.2008 inculpatul A. a încheiat contractul de comodat cu persoana vătămată C. în vedere stabilirii domiciliului acesteia la inculpați, iar în calitatea sa de avocat, în temeiul art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 51/1995 a atestat data, identitatea părților și conținutul actului, deși chiar acesta era una dintre părțile semnatare.

Cu toate acestea, în condițiile atestării contractului de comodat în care inculpatul era parte, inculpatul nu a înțeles să ateste contractul de împrumut din data de 15.06.2008, deși fusese încheiat cu o zi înainte de încheierea contractului de comodat. Mai mult, registrul în care trebuia consemnată atestarea contractului de comodat nu a mai fost găsit.

În acest punct de analiză, instanța de apel constată că în mod judicios s-a apreciat de instanța de fond că semnătura de la poziția împrumutător de pe contractul de împrumut din data de 15.06.2008 nu aparține persoanei vătămate C., inculpatul neputând oferi o explicație plauzibilă pentru care nu a atestat data, identitatea părților și conținutul contractului de împrumut, astfel cum a procedat, la o zi distanță, cu contractul de comodat, în care inculpatul era parte. Dacă inculpatul ar fi fost de bună credință și ar fi încheiat contractul de împrumut în condițiile menționate la data de 15.06.2008, astfel cum a susținut pe parcursul procesului penal, ar fi procedat la atestarea conținutului, datei și identitățile părțile astfel cum a procedat o zi mai târziu. Or, modalitatea în care acesta a acționat denotă faptul că inculpatul a încheiat contractul de împrumut, ulterior, pentru a nu restitui persoanei vătămate suma de 15.000 de euro la momentul la care aceasta i-a solicitat.

Independent de aceste considerații, Înalta Curte, văzând pozițiile inculpatului și părții vătămate, constată lipsa consimțământului părții vătămate la încheierea contractului de împrumut. Contractul de împrumut, încheiat la data de 15.06.2008 constituie un act fals deoarece prin redactarea de către inculpatul A. și semnarea de către inculpata B. la rubrica "împrumutat" s-a atestat o situație neconformă realității, în sensul împrumutării sumei de 15.000 euro pe o perioadă de 10 ani.

În acest context, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a stabilit că probele administrate sunt apte să răstoarne prezumția de nevinovăție a inculpatului A. și să angajeze răspunderea penală a acestuia.

Pentru evaluarea individualizării judiciare se reține conduita inculpatului în cursul procesului penal care s-a înscris în parametrii de negare a elementelor esențiale angajării răspunderii penale, în contextul calității sale de avocat care presupune o înțelegere superioară a condițiilor și consecințelor actelor juridice. Amintim că, în prezenta cauză, conduita infracțională este generată și potențată de modalitatea nașterii și derulării unor raporturi juridice ce au depășit sfera licitului civil devenind infracțiuni.

Față de cele anterior relevate, în acord cu prima instanță, Înalta Curte apreciază că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, înscrisul falsificat fiind folosit, ulterior, cu ocazia audierii inculpaților de lucrătorii de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București.

În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă evaluarea a criteriilor generale prevăzute de art. 74 din C. pen., iar pedeapsa de 1 an închisoare este judicios stabilită și aptă pentru a-l determina pe inculpat să conștientizeze consecințele conduitei sale ilicite.

Luând în considerare criteriile mai sus evocate, instanța de apel, în acord cu prima instanță apreciază că amânarea aplicării pedepsei aplicate inculpatului A. este aptă și necesară creării premiselor conștientizării de către inculpat a faptelor și asumării consecințelor produse prin săvârșirea acestora.

Astfel, în considerarea celor anterior arătate se va dispune menținerea modalității de executare, a termenului de supraveghere și a măsurilor de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului.

În ceea ce privește latura civilă, instanța de control judiciar constată că inculpatul a plătit persoanei vătămate C. suma de 15.000 euro.

De asemenea, Înalta Curte constată că partea civilă a fost asistată de apărător ales, aceasta depunând la dosarul cauzei chitanța din care rezultă onorariul de avocat, drept pentru care va obliga inculpatul la plata sumei de 2000 de RON reprezentând cheltuieli efectuate de partea civilă.

Față de cele ce preced, Înalta Curte va admite apelul declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, hotărârea penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. va înceta procesul penal față de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

Va menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei hotărâri.

Va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

Va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelul declarat de inculpata B. împotriva Deciziei penale nr. 37/F din 22 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează, în parte, hotărârea penală atacată și, rejudecând:

În baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 lit. f) C. proc. pen. încetează procesul penal față de inculpata B., ca urmare a decesului acesteia.

Menține restul dispozițiilor sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei hotărâri.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

II. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către partea civilă.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2018.