ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 830/2018

Prin încheierea de ședință din 7 noiembrie 2017 pronunțata în Dosar nr. x/3/2015, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție accesorie formulată de A. în favoarea apelantului-pârât B., cerere formulată cu prilejul dezbaterii, în apel, a cauzei având ca obiect acțiunea în răspundere civilă delictuală a reclamantei C. îndreptată împotriva pârâților D., S.C. E. S.A., F., G., H., B.

Prin decizia civilă nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/1/2017, s-au respins, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta-pârâtă C. și de intervenienta A. împotriva încheierii de ședință din 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.

Prin cererea înregistrată ta 5 decembrie 2017 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, petenta C. a formulat contestație la tergiversarea cauzei ce face obiectul Dosarului nr. x3/3/2015, aliat pe rolul acestei instanțe, invocând, în drept, dispozițiile art. 524 alin. (2), pct. 3 și 4 C. proc. civ.

Prin încheierea pronunțată la 11 decembrie 20/7 în Dosarul nr. x/3/2015, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a respins, ca neîntemeiată, contestația formulată. Prin decizia civilă nr. 70 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, în dosarul nr. x/3/2915/a3 s-a admis plângerea formulată de petenta C. împotriva încheierii de ședință din 11 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, pe care a anulat-o, s-a admis contestația la tergiversarea procesului și s-a dispus ca instanța să se conformeze propriilor statuări din încheierile de ședință din 4 aprilie 2017 și 25 aprilie 2017 referitoare la stadiul procesual al cauzei, dat de prevederile art. 482 raportate la cele ale la art. 392 C. proc. civ., prin continuarea acordării cuvântului părților asupra fondului apelurilor.

împotriva deciziei civile nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, a formulat contestație în anulare intervenienta A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

în motivare se arată că, din analiza deciziei nr. 70 din 17.01.2018 a instanței supreme reiese ca plângerea îndreptată împotriva încheierii din data de 11.12.2017 a Curții de Apel Ploiești, ce viza tocmai critici referitoare intervenția accesorie a intervenientei, reținute prin încheierea din 07.11.2017, a fost soluționată de aceiași magistrați care au pronunțat decizia civilă nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017, respectiv d-nele judecător I., J. și K.

Astfel, completul de judecată a statuat că, dat fiind stadiu! procesual în care se găsește Dosarul nr. x/3/2015, Curtea de Apel Ploiești în mod nelegal a procedat la soluționarea cererii de intervenție accesorie, prin respingerea ei ca inadmisibilă, așa cum reiese din încheierea din data de 07.11.2017. Mai mult Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 70 din 17.01.2018 pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015 a3, a stabilit ca instanța de apel nu trebuia să ia cererea în discuție, aceasta fiind făcută cu nerespectarea momentului limită la care trebuia făcuta, în speță închiderea cercetării judecătorești.

Mai susține că a aflat de motivul de incompatibilitate în data de 26.01.2018, deci ulterior termenului de judecata din data de 17.01.2018, motiv pentru care nu a avut posibilitatea de a-l invoca la acel termen.

Având în vedere ca aceeași magistrați care au soluționat Dosarul nr. x/1/2017 au soluționat anterior Dosarul nr. x/3/2015 a3, prin care au emis aprecieri asupra modului de soluționare de către Curtea de Apel Ploiești a cererii de intervenție accesorie, statuând ea aceasta era imposibil de formulat în această etapă procesuala, fapt pentru care instanța de apel nu mai trebuia să analizeze condițiile de admisibilitate în principiu, consideră ca i-au fost încălcate garanțiile unui proces echitabil, aceasta situație încadrându-se în motivul de contestație prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ.

Analizând contestația în anulare, Înalta Curte constata că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situația în care partea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc judecata. Contestația în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

A doua ipoteză a acestui motiv de contestație în anulare vizează, în primul rând, încălcări ale normelor referitoare la alcătuirea instanței, produse în fața instanței de recurs, iar în al doilea rând, pentru ca acest motiv să fie invocat, este necesar ca în fața instanței de recurs să se fi ridicat excepția referitoare ia alcătuirea greșită a instanței, iar aceasta să fi omis să se pronunțe asupra excepției respective.

Prin urmare, neinvocarea excepției sau respingerea ei de către instanța de recurs reprezintă situații care conduc Ia depășirea limitelor acestui motiv de contestație în anulare.

în speță, contestatoarea a invocat o pretinsă stare de incompatibilitate a judecătorilor completului nr. 3 al secției civile a instanței supreme, care au pronunțat decizia nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017 și decizia civilă nr. 70 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în Dosarul nr. x/3/2015/a3. Dosarul nr. x/1/2018 a avut ca obiect recurs privind respingerea ca inadmisibilă a cererii de intervenție accesorie a contestatoarei (încheierea de ședință din 7 noiembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015), iar Dosarul nr. x/3/2015/a3 a avut ca obiect plângere împotriva soluției date în contestația privind tergiversarea procesului a intimatei (încheierea de ședință din 11 decembrie 2017 a Curții de Apei Ploiești, pronunțată în Dosarul nr. x/3/2015).

Contestatoarea și-a întemeiat susținerile pe motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în sensul că judecătorii care au pronunțat hotărârea contestată și-au exprimat anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care au fost desemnați să o judece.

Însă, față de dispozițiile art. 44 raportate ia art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., pretinsul motiv de incompatibilitate trebuia invocat până la închiderea dezbaterilor în fața instanței de recurs, iar nu ulterior pronunțării deciziei atacate, cum este cazul în speță. Astfel cum rezultă din dosar, în fața instanței de recurs nu s-a ridicat excepția referitoare la alcătuirea greșită a instanței, condiție sine qua non pentru admisibilitatea contestației în anulare.

Contestatoarea a mai arătat că a aflat de starea de incompatibilitate a magistraților la momentul comunicării deciziei civile nr. 70 din 17 ianuarie 2018 a instanței supreme, respectiv ta data de 26.01.2018. însă, astfel cum s-a arătat anterior, incompatibilitatea trebuia să fie incidență până ia momentul închiderii dezbaterilor, data comunicării unei alte hotărâri, pronunțate ulterior, neavând nicio relevanță.

Din modul în care este redactat textul de lege referitor ia motivul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. I C. proc. civ., rezultă cu claritate că judecătorul incompatibil poate fi recuzat pentru acest motiv numai dacă și-a exprimat opinia în legătură cu pricina concretă pe care o judecă, înainte de a se ajunge la deliberare și pronunțare. Or, ceea ce se susține de către contestatoare este o pretinsă situație de incompatibilitate derivând dintr-o hotărâre pronunțată ulterior, în aceeași zi, situație care nu poate fi calificată ca generând o incompatibilitate în sensul textului legal invocat.

Este evident că, din punct de vedere cronologic, completul care a soluționat Dosarul nr. x/I/2017 nu s-a pronunțat anterior în Dosarul nr. x/3/2015/a3, chiar daca hotărârile sunt pronunțate la aceeași dată, 17 ianuarie 2018, decizia nr. 53 supusă contestației în anulare fiind anterioară, și nu ulterioară deciziei nr. 70. Prin urmare, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., completul de judecată neexprimându-și " anterior părerea cu privire la soluție în cauza pe care a fost desemnat să o judece".

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de intervenienta A. împotriva deciziei nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibila, contestația în anulare formulată de intervenienta A. împotriva deciziei nr. 53 din data de 17 ianuarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în Dosarul nr. x/1/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2018.