ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 91/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 164 din 24 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a APDRP Nord-Est Iași, ca nefondată.

Totodată, a admis acțiunea având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală A. - prin A., în contradictoriu cu pârâții Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (în prezent Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale) și Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Nord-Est Iași și a anulat notificarea din 28.03.2013 și notificarea din 28.03.2013.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat recurs pârâta AFIR, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul încălcării sau aplicării greșite a disp. art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din FEADR prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013, precum și a dispozițiilor legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În concret, reclamanta susține că beneficiarul fondurilor nerambursabile nu a justificat necesitatea achiziționării utilajului în vederea transportului cerealelor, având în vedere că această activitate poate fi realizată, de exemplu, cu autocamioane.

B. nu este un mijloc de transport specializat în accepțiunea Ghidului solicitantului aferent Măsurii 121, care stabilește că "achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activitățile specifice desfășurate propuse prin proiect".

De asemenea, a mai învederat că același ghid stabilește că "nu reprezintă o cheltuială eligibilă achiziția de mijloace de transport pentru uz personal și transport persoane" și că autotractorul reprezintă în fapt un mijloc de transport rutier care are o funcționalitate multiplă existând posibilitatea să fie utilizat și în activități neîncadrate în Măsura 121 sau nespecifice activității propuse prin proiect.

Prin întâmpinarea înregistrată la 23.02.2015, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat că în cei patru ani de derulare a contractului de finanțare agenția nu a avut nicio obiecție legată de necorespunderea tehnică a acestui utilaj, respectiv că ar avea și o altă destinație decât cea de transport cereale. În realitate, utilajul nu poate fi folosit decât pentru transportul cerealelor deoarece așa este echipat și nu poate fi folosit - cum susține recurenta - pentru transportul persoanelor, ca mijloc de angrenare a unor dispozitive gen motopompe, vidanje, etc. Pentru a fi utilizat în aceste scopuri ar trebui modificat, adaptat, or, conform contractului de finanțare, acest lucru nu este posibil.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului întocmit de magistratul asistent s-a concluzionat în sensul că recursul AFIR este admisibil. Totodată, s-a arătat că problema supusă analizei: caracterul specializării autovehiculului achiziționat în cadrul proiectului ce face obiectul contractului de finanțare nerambursabilă a fost rezolvată în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, indicându-se cu titlu exemplificativ Deciziile nr: 5.548, 5.393, 6.163, 7.636, toate pronunțate în anul 2013 și nr. 3.295/2015.

Ca urmare, raportorul a propus ca recursul să se soluționeze în condițiile disp. art. 493 alin. (6) sau (7) C. proc. civ.

Părților li s-a comunicat raportul însă nu au formulat un punct de vedere asupra acestuia.

În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.

La termenul fixat pentru examinarea recursului, completul de judecată a constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru soluționarea căii de atac potrivit art. 493 alin. (6) C. proc. civ., întrucât problema de drept face obiectul unei jurisprudențe constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Instanța specializată, de contencios administrativ și fiscal, a fost învestită de către Întreprinderea Individuală A. cu o acțiune având ca obiect anularea notificărilor din 28.03.2013 prin care APDRP - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Nord-Est Iași și-a exprimat refuzul de a plăti suma de 147.527,32 RON, pe care a calificat-o neeligibilă întrucât "B. nu respectă prevederile art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanțate din FEADR 2007 - 2013 (definiția mijloacelor de transport specializate)".

Curtea de apel a reținut că vehiculul în discuție se încadrează în definiția mijloacelor de transport specializate la care se raportează agenția, că este menționat în cuprinsul memoriului justificativ și că pârâta a recunoscut că achiziționarea autotractorului a fost aprobată prin cererea de finanțare iar modificarea caracteristicilor tehnice prin act adițional. De asemenea, a punctat că nu se poate pune problema încălcării Ghidului solicitantului, nefiind un mijloc de transport pentru uz personal sau transportul persoanelor.

Reflectând asupra exemplului indicat în întâmpinarea AFIR, privind necesitatea achiziționării unui autocamion, prima instanță a subliniat caracterul contradictoriu al acestei apărări, pentru că mergând pe linia raționamentului pârâtei, și acest autovehicul poate fi folosit în scopuri multiple.

Considerentele Curții de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ și prevederilor contractului de finanțare la situația de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de față nu combate punctual argumentele Curții de apel, ci reiterează practic apărările din întâmpinare, afirmând, cu titlu general, că sentința este dată cu aplicarea greșită a art. 2 alin. (2) lit. l) din H.G. nr. 224/2008 și a reglementărilor din materia fondurilor nerambursabile prin FEADR.

În esență, chestiunea litigioasă pe care a avut-o de dezlegat prima instanță a fost aceea a încadrării unui autotractor C. în categoria mijloacelor de transport specializate, a căror achiziție poate fi considerată eligibilă potrivit H.G. nr. 224/2008, Fișei Măsurii și Ghidului solicitantului pentru accesarea Măsurii 121 - "Modernizarea exploatațiilor agricole", cu condiția să deservească în mod direct activitățile specifice propuse prin proiect.

În cauză nu se contestă că prin memoriul justificativ atașat cererii de finanțare s-a prevăzut achiziționarea unui autotractor și a unei semiremorci cu benă basculabilă. De asemenea, s-a dovedit că prin Actul adițional din 10.08.2012 la contractul de finanțare din 6.11.2008, aferent proiectului "Modernizare fermă vegetală prin achiziție de tractoare, combină și utilaje agricole în comuna Brăești, județul Botoșani" s-a aprobat "modificarea caracteristicilor tehnice, după cum urmează (...) autotractorul cu motor Euro 4 va deveni autotractor cu motor Euro 5".

În acest context, fie și numai din perspectiva parametrilor contractuali agreați de părți, declararea ca neeligibilă a cheltuielii intimatei cu autotractorul în discuție apare ca fiind nelegală.

Singura administrativă nu poate fi acceptată nici prin prisma neîncadrării vehiculului în categoria mijloacelor de transport specializate.

Potrivit definiției legale, similare cu cea cuprinsă în Ghidul solicitantului, prin mijloace de transport specializate se înțelege:

"autovehiculele adaptate la cerințele de transport în cont propriu al materiei prime și/sau al producției obținute și care sunt prevăzute în studiul de fezabilitate sau în memoriul justificativ, anexate cererii de finanțare, vehiculele care îndeplinesc aceleași cerințe și au o funcție specifică ce necesită adaptări ale caroseriei și/sau echipamente speciale, precum și mijloacele de transport prevăzute ca eligibile în fișele măsurilor din cadrul PNDR".

Singura obiecțiune concretă a recurentei în privința utilajului autotractor vizează posibilitatea ca acesta să poată fi folosit și în alte scopuri, însă din definiția citată nu rezultă o astfel de condiționare. Mai mult, potrivit manualului de utilizare al fabricantului "exploatarea semiremorcii este legată de exploatarea vehiculului de remorcare", iar "caroseria cu benă.. va fi exclusiv utilizată pentru transportul produselor agricole care au duritate mică" .

În fine, recurenta reiterează susținerea potrivit căreia transportul cerealelor ar putea fi realizat cu un autocamion care ar fi un mijloc de transport specializat, însă prima instanță a răspuns rațional, arătând că abordarea agenției este contradictorie, căci, în aceeași linie de gândire, și autocamionul ar putea avea funcționalități multiple.

Cum s-a arătat la pct. 4, această soluție este conformă cu jurisprudența indicată, care s-a cristalizat în sensul că "achiziționarea de mijloace de transport specializate și utilaje reprezintă o cheltuială eligibilă, atât timp cât acestea deservesc în mod direct activitățile propuse prin proiect, iar necesitatea achiziționării lor este justificată în studiul de fezabilitate/memoriul justificativ". (de ex. în Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 6.163/2013).

Concluzionând, în temeiul art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit - Centrul Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit Nord-Est împotriva Sentinței nr. 164 din 24 septembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2016.

Procesat de ED