ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1737/2019

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. x/2016 la data de 6 aprilie 2016, reclamanta Casa de Insolvență Bucovina I.P.U.R.L., în calitate de administrator al judiciar al debitoarei SC A. SRL a chemat în judecată pârâții Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord-Est Iași solicitând a se dispune anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 24 iulie 2015 și a Deciziei nr. 36442 din 5 octombrie 2015 de soluționare a contestației.

Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 218 din 14 septembrie 2016 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2016, a fost admisă cererea, au fost anulate procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 24 iulie 2015 înregistrat sub nr. x din 30 iulie 2015 și Decizia nr. 36442/5 octombrie 2015, ambele emise de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (denumită în continuare AFIR), prin care a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele: Instanța de fond a încălcat normele de drept material, respectiv dispozițiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR. Recurenta a arătat că instanța de fond în mod greșit a reținut că pârâta a apreciat că deschiderea procedurii insolvenței constituie în sine o neregula, nefiind necesară întrunirea altor condiții și că din cuprinsul procesului-verbal nu rezultă că insolvența a fost provocată de culpa reclamantei. Controlul AFIR a fost demarat pentru a se verifica modul de obținere, gestionare și utilizare a fondurilor aferente Proiectului x din 13 mai 2011 - "Achiziție de utilaje la A., Costana, Suceava" finanțat prin FEADR, constatând nereguli în derularea acestuia, ulterior achitării ultimei tranșe de plată și s-a constatat că beneficiarul de fonduri nerambursabile a intrat în procedura de insolvență. Insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile. Aceasta stare de fapt rezultă din extrasul de pe Noul Portal în dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalul Suceava, prin care instanța a dispus deschiderii procedurii insolvenței la cererea debitoarei, întrucât aceasta are datorii mai mari decât creanțele și decât activele circulante, aspect recunoscut și de instanța de fond. Pentru a accesa finanțarea nerambursabilă prin PNDR 2007 - 2013, SC A. SRL a previzionat, încă din faza de Cerere de Finanțare, că va avea performanțe economice care să îi permită îndeplinirea tuturor criteriilor de eligibilitate. În baza memoriului justificativ și a planului de afaceri pe care beneficiarul l-a depus la dosarul Cererii de Finanțare, acestuia i s-a acordat un punctaj prin care a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți. La momentul depunerii cererii de finanțare, beneficiara a avut în vedere obligația înscrisă în lista documentelor solicitate, respectiv aceea de a depune odată cu cererea de finanțare și certificatul constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerțului, care evidențiază faptul că la momentul depunerii cererii de finanțare beneficiarul nu se află în procedura de insolvență sau faliment, iar în baza studiului de fezabilitate din cadrul planului de afaceri pe care debitorul l-a depus la dosarul de selecție, acesta a fost declarat eligibil și selectat în detrimentul altor solicitanți. Necesitatea respectării acestui criteriu de eligibilitate, respectiv acela ca beneficiarul să nu intre în stare de insolvență/faliment, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, era cunoscută de către debitoare încă de la momentul depunerii cererii de finanțare în vederea obținerii fondurilor comunitare nerambursabile alocate prin PNDR 2007 - 2013, mai ales că prin declarația pe proprie răspundere completată de beneficiar, s-a declarat pe proprie răspundere că "nu este în curs de a fi supus procedurilor de declarare a insolvenței sau reorganizare judiciară". Prin Formularul F - Declarația pe propria răspundere a solicitantului și Anexa B 8, documente componente ale Cererii de finanțare, s-a declarat că: "îndeplinesc condițiile de eligibilitate generale și specifice prevăzute în Fișa tehnică a măsurii din Ghidul Solicitantului", condiții obligatorii pentru beneficiar din momentul semnării contractului cadru. Prin viabilitatea economică se înțelege obținerea de performanțe financiare eficiente și abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operațională. Beneficiarul trebuie să demonstreze că își poate plăti obligațiile și datoriile în mod regulat, fără să supună la nici un risc desfășurarea normală a activității agentului economic și că generează un venit net semnificativ. Potrivit declarațiilor atașate cererii de finanțare, debitorul s-a angajat să desfășoare proiectul pe proprie răspundere, cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență în conformitate cu cele mai bune practici în domeniu conform art. 1 din Anexa I - Prevederi Generale din contract, iar începerea procedurii de insolvență contravine condițiilor care au stat la baza finanțării, nemaifiind îndeplinite criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părți, cu atât mai mult cu cât beneficiarul nu trebuia să înregistreze pierderi financiare sau datorii restante la bugetul de stat și bugetele locale. Așadar, trebuie ținut cont de faptul că măsura deschiderii procedurii insolvenței a intervenit ca urmare a obligațiilor fiscale acumulate de reclamantă, de unde reiese clar culpa beneficiarului pentru gestionarea defectuoasă a afacerii, deci cu bună-știință a acumulat datorii și a fost conștient de faptul că acumularea obligațiilor va duce la intrarea în insolvență pe care a și solicitat-o ulterior. Așadar, insolvența nu este de plano o neregulă, întrucât intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvență reprezintă o încălcare a contractului de finanțare prin specificitatea aceste proceduri, respectiv prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului desfaceri pe care l-a întocmit, depus și pe care s-a obligat să-l respecte dar și pentru care a fost declarat eligibil în detrimentul altor solicitanți. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întregul proiect. Declarațiile pe proprie răspundere pe care acesta le-a întocmit și depus odată cu cererea de finanțare, respectiv faptul că nu se află sub incidența legii insolvenței și că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, toate aceste acte și fapte ale A. SRL fac ca AFIR să întocmească titlul executoriu, procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 30 iulie 2015 a cărui anulare se solicită. Totodată, se arată că aspectele enumerate duc la concluzia că intimata-reclamantă a încălcat contractul de finanțare din culpa sa, mai mult decât atât a solicitat deschiderea procedurii de insolvență, a gestionat defectuos afacerea, a acumulat debite restante și nu și-a respectat obligațiile. În plus, beneficiarul avea obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate"). Întrucât această investiție nu își demonstrează viabilitatea economico-financiară, respectiv nu atinge obiectivele pentru care s-a acordat ajutorul financiar nerambursabil prin FEADR, împotriva beneficiarului fiind deschisă procedura de insolvență, procedură solicitată chiar de beneficiar, încălcându-se prevederile legale și contractuale asumate, s-a constatat că sumele plătite până la momentul controlului au fost achitate necuvenit. Au fost invocate prev. art. 3 alin. (1) din Anexa I la contract, art. 1 alin. (4) și art. 11 alin. (3) din Anexa l - Prevederi generale la Contractul de finanțare. Având în vedere prevederile contractuale asumate de beneficiar, precum și hotărârea de deschidere a insolvenței pronunțată de Tribunalul Suceava, recurenta era obligată să aplice art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, care dispune: "Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora." Intrarea în stare de insolvență a beneficiarului de fonduri prin PNDR 2007 - 2013 precum și înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat (achiziționate, construite, modernizate) reprezintă nereguli, pentru această neregulă fiind stipulată cu strictețe sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare. Totodată, pierderile economice pe care acesta le înregistrează afectează întregul proiect. Declarațiile pe proprie răspundere pe care acesta le-a întocmit și depus odată cu cererea de finanțare, respectiv faptul că nu se află sub incidența legii insolvenței și că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate și selecție pe toată durata de valabilitate a contractului de finanțare, precum și planul de afaceri - parte integrantă a cererii de finanțare și ulterior al contractului de finanțare nu au fost respectate de către A. SRL, ceea ce a determinat AFIR să întocmească titlul executoriu reprezentat procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 30 iulie 2015. Așadar, nu se poate considera că insolvență este de plano o neregulă, însă toate aspectele enumerate mai sus fac ca intimata-reclamantă să încalce contractul de finanțare și totodată, duc la justificarea întocmirii de către AFIR a titlului de creanță nr. 28122 din 30 iulie 2015. Constatarea neregulilor așa cum sunt impuse de art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, este întărită prin Decizia nr. 342 din 24 septembrie 2013 pronunțată de Curtea Constituțională, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011. Totodată, au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. (1) și (3) "Nereguli, sume necuvenite și restituirea finanțării" din Anexa I (Prevederi Generale) a contractului de finanțare. Încetarea investiției finanțate prin PNDR 2007 - 2013, respectiv nefolosirea obiectivelor finanțate conform scopului destinat, cu eventuala înstrăinare a bunurilor finanțate în cadrul FEADR reprezintă nereguli - încălcări ale clauzelor contractului de finanțare și ale legii speciale în domeniu, pentru acestea fiind stipulată sancțiunea de declarare ca neeligibilă a cheltuielilor aferente și declanșarea procedurii de constituire și recuperare de debit potrivit legislației aplicabile creanțelor bugetare, așa cum rezultă din dispozițiile contractuale mai sus menționate. Proiectele realizate prin PNDR 2007 - 2013 nu pot beneficia de finanțare nerambursabilă în cazul în care în perioada de valabilitate a contractului de finanțare suferă o modificare substanțială constând în încetarea investiției, în caz contrar beneficiarul fiind obligat la restituirea întregii finanțări. Procedura generală de insolvență în care beneficiarul se află în prezent, contravine condițiilor care au stat la baza finanțării, astfel criteriile de eligibilitate prevăzute în contractul dintre părți nemaifiind îndeplinite. O a doua critică adusă sentinței recurate privește faptul că în mod eronat instanța de fond a apreciat că AFIR trebuia să aplice principiul proporționalității. Insolvență sau falimentul unei societăți privește strict starea acesteia, respectiv capacitatea acesteia de a performa pe piața economică. Așadar, la acest moment, A. SRL este în insolvență, respectiv starea societății este afectată. Așadar, nu se poate aplica principiul proporționalității întrucât insolvența nu afectează proiectul în mod proporțional, ci în întregul proiect al societății beneficiare. De asemenea, art. 8 alin. (3) din Anexa I - Prevederi generale din contractul de finanțare este aplicabil în cazul constatării de deficiențe, însă în cazul proiectului implementat au fost constatate nereguli, fapt pentru care se impune recuperarea ajutorului financiar nerambursabil, precum și precizarea conform căreia neregulile constate în cazul beneficiarei, respectiv nerespectarea planului de afaceri asumat prin cererea de finanțare, ceea ce a făcut posibilă selectarea proiectului A. SRL în detrimentul altor solicitanți de fonduri comunitare naționale, precum și starea de insolvență, sunt nereguli grave, care nu pot fi înlăturare prin remediere. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanțare nerambursabilă, împreună cu dobânzi și penalități în procentul stabilit conform dispozițiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă. Astfel, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții de Justiție a Comunității Europene (Hotărârea CJUE din 15 septembrie 2005, Irlanda/Comisia, C-199/03, punctul 31, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'lndre, C-465/10, punctul 47), "inclusiv abaterile care nu au un impact financiar precis pot afecta grav interesele financiare ale Uniunii", Astfel, un stat membru care a acordat asistență financiară din partea FEOR poate, pentru a preveni și pentru a urmări în justiție abaterile, să revoce această asistență și să solicite beneficiarului în cauză rambursarea finanțării menționate (Hotărârea CJUE din 22 ianuarie 2004, COPPI, C-271/01, punctul 48, Hotărârea din 21 decembrie 2011, Chambre de commerce et d'industrie de l'Indre, C-465/10, punctul 32). Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37). Producerea unei nereguli în utilizarea fondurilor europene acționează cu prioritate clauza de salvgardare a bugetului UE, fără să fie necesară existența unui prejudiciu concret asupra bugetului UE. În drept, au fost invocate dispozițiile noului C. proc. civ., Legii nr. 554/2004, O.U.G. nr. 41/2014, O.G. nr. 66/2014, H.G. nr. 875/2011, Hotărârii Guvernului nr. 224/2008, Programului Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, Ghidul solicitantului aferent Măsurii 312, Contractul de finanțare și Anexele la contract.

Apărările intimatei Intimata-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvență Bucovina I.P.U.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Intimata a arătat că față de disp. art. 123 și art. 341 din Legea nr. 85/2014, dispozițiile contractuale cât și cele ale art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt abrogate implicit prin intrarea în vigoare a art. 341 din Legea nr. 85/2014 cât și de prevederile similare ale art. 154 2 din Legea nr. 85/2006 (vechea lege a insolvenței, în vigoare la data încheierii contractului de finanțare), astfel încât retragerea finanțării acordate și încetarea contractului pot avea loc doar de la data deschiderii procedurii falimentului. Or, în condițiile în care, în cazul SC A. SRL, se află în procedura insolvenței, cu posibilitatea intrării debitoarei în reorganizare, deci a funcționarii normale a societății, retragerea finanțării pentru acest motiv este nelegală. Sub acest aspect, în mod corect instanța de fond a avut în vedere prevederile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, reținându-se că aceasta răspundere poate fi întemeiata doar pe culpa, situație care nu se aplica spetei de față. S-a mai arătat că deschiderea procedurii insolvenței s-a făcut la cererea creditorului B., și nu la cererea debitoarei, concluzionându-se, la data întocmirii raportului privind cauzele care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, ca administratorul SC A. SRL nu se face vinovat de intrarea în insolvență. Consideră intimata că în cauză nu se află în prezența unei nereguli pentru a fi dispusă retragerea finanțării acordate conform contractului. În ceea ce privește definiția neregulilor, față de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2009, neregula reprezintă o acțiune sau inacțiune în urmă căreia s-a realizat o abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, însă din cuprinsul acelor adrese emise de recurentă nu reiese care sunt dispozițiile legale sau contractuale încălcate. Pe de altă parte, în accepțiunea actului normativ mai sus menționat, neregularitatea reprezintă o abatere de natură să prejudicieze bugetul CE și bugetele din care provine cofinanțarea, fiind limpede că pentru a se afla în prezența unei nereguli, o condiție sine qua non o reprezintă existența unui prejudiciu cauzat prin neregula constatată. Or, așa cum s-a statuat în mod constant în practica judiciară a ÎCCJ, secția de contencios administrativ și fiscal, au fost anulate procese-verbale de constatare a neregulilor, pe motiv că autoritatea finanțatoare nu a identificat și demonstrat existenta vreunui prejudiciu în cazul constatării unor, eventuale nereguli. Așadar, nu s-a creat niciun prejudiciu vreunui buget din care s-a asigurat finanțarea în urma deschiderii procedurii insolvenței pentru reclamantă.

Intimata-reclamantă SC A. SRL prin administrator judiciar Casa de Insolvență Bucovina I.P.U.R.L. a formulat completare la întâmpinare, prin care a făcut următoarele precizări: Societatea A. SRL se afla în reorganizare începând cu data de 7 iunie 2017, conform Sentinței nr. 357 din 7 iunie 2017, pana la data prezentei planul de reorganizare fiind integral respectat. Bunurile achiziționate prin contractul de finanțare sunt înregistrate în contabilitate, exista fizic în patrimoniul societarii debitoare și sunt în perfectă stare de funcționare (conform registrul stoc- "echipamentele tehnologice" cu precizarea valorii atât individuală cât și generală și balanța la luna ianuarie 2019). Existența utilajelor a fost confirmata și la data efectuării inventarului bunurilor societății de către administratorul judiciar C., conform procesului-verbal de inventariere nr. x din 17 septembrie 2015 și de către administratorul judiciar Casa de Insolvență Bucovina IPURL conform p.v. din data de 13 iunie 2016, acestea fiind rămase în custodia administratorului special D. Astfel, au fost respectate integral obligațiile asumate prin contractul menționat, perioada de valabilitate a acestuia fiind împlinită la data de 13 mai 2016 (inclusiv perioada de monitorizare fiind încheiată).

Răspunsul la întâmpinare Recurenta-pârâtă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ. 8.1. Situația de fapt reținută de prima instanță în fapt, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de finanțare, respectiv Contractul de finanțare nr. x din data de 13 mai 2011 "Achiziție de utilaje la A., Costana, Suceava" - beneficiar SC A. SRL în valoare de 1.221.185 RON, din care 853.400 RON valoare eligibilă maximă nerambursabilă. Pentru acest contract, reclamanta a primit suma de 851.127,70 RON din care 80% contribuție UE și 20% contribuție națională de la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. x/30 iulie 2015, s-a constatat că investiția realizată de reclamantă în calitate de beneficiar al proiectului a devenit neeligibilă, drept pentru care s-a dispus retragerea sprijinului financiar și s-a stabilit o creanță rezultată din nereguli de 851.127,70 RON, din care 680.902,16 RON fonduri aferente bugetului Uniunii Europene și 170.225,54 RON fonduri de la bugetul de stat. În esență, prin Procesul-verbal nr. x din 30 iulie 2015 s-a motivat că investiția a devenit neeligibilă prin intrarea societății beneficiare în insolvență, fapt care determină încălcarea prevederilor contractuale (fiind indicate prevederile art. 1 alin. (4), art. 3 alin. (1), art. 8 alin. (1), art. 13 alin. (2) și art. 14 alin. (2) din contract) și a dispozițiilor legale aplicabile, sens în care s-a invocat art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011 potrivit căruia, prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora. De asemenea, au fost invocate dispozițiile art. 26 din O.U.G. nr. 66/2011. Reclamanta a contestat aceste acte, contestația fiind respinsă prin Decizia nr. 36442 din 5 octombrie 2015 emisă de pârât, fiind menținută suma declarată neeligibilă. 8.2. Analiza motivelor de casare invocate de recurenta-pârâtă Problema de drept care se ridică în cauza de față este aceea dacă, în speță, intrarea în insolvență a beneficiarului finanțării reprezintă ca atare o încălcare a prevederilor contractuale și dacă acesta a fost sancționat exclusiv pentru declanșarea procedurii de insolvență. Recurenta a susținut că intrarea beneficiarului de fonduri nerambursabile în procedura de insolvență reprezintă o încălcare a contractului de finanțare, prin faptul că beneficiarul nu poate face dovada îndeplinirii planului desfaceri, iar declarațiile pe proprie răspundere în sensul că nu se află sub incidența legii insolvenței și că se obligă să respecte acest criteriu de eligibilitate și selecție priveau toată durata de valabilitate a contractului de finanțare. În plus, beneficiarul avea obligația de a respecta toate criteriile de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate"). Prima instanță a reținut că procesul-verbal a fost emis exclusiv pe considerentul deschiderii procedurii, fără a se analiza cauzele intrării în insolvență; în contractul de finanțare încheiat între părți nu s-a prevăzut explicit că declanșarea procedurii insolvenței față de reclamantă constituie neregulă și determină retragerea finanțării; prin procesul-verbal contestat au fost reținute dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, concluzia pârâtei fiind că deschiderea procedurii insolvenței constituie în sine o neregulă, nefiind necesară întrunirea altor condiții. Înalta Curte constată că, din cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/24 iulie 2015 și a Deciziei nr. 36442 din 5 octombrie 2015, rezultă că motivul de fapt care a stat la baza emiterii acestor acte administrative îl constituie deschiderea procedurii generale de insolvență în privința beneficiarului societatea A. SRL. Autoritatea publică pârâtă a concluzionat că societatea reclamantă a intrat sub incidența Legii nr. 85/2006, ceea ce constituie o neregulă, conform prevederilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza contractului de finanțare. Contrar susținerilor recurentei și în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanța de control judiciar apreciază că pârâta a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât simpla deschidere a procedurii insolvenței în privința reclamantei nu reprezintă în sine o neregulă, care determină automat restituirea ajutorului financiar nerambursabil acordat societății. Conform prev. art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011: "Prin derogare de la dispozițiile art. 36 și art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 15 zile de la data luării la cunoștință a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență a unui beneficiar, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene sunt obligate să demareze activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare prevăzută de prezenta ordonanță de urgență pentru sumele acordate în cadrul contractului/acordului/deciziei de finanțare din fonduri europene și/sau din fonduri publice naționale aferente acestora." Așa cum a reținut Curtea Constituțională în considerentele Deciziei nr. 342 din 24 septembrie 2013, prin care a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, textul legal enunțat instituie în sarcina autorităților cu competențe în gestionarea fondurilor europene ca o primă obligație demararea activității de constatare a eventualelor nereguli apărute în derularea contractului de finanțare, în ipoteza deschiderii procedurii de insolvență a beneficiarului, și subsecvent, declanșarea activității de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli, dacă au fost descoperite astfel de nereguli. Aplicarea acestor dispoziții procedurale trebuie să aibă loc fără a se prezuma că intrarea în insolvență reprezintă de plano o neregulă, care prejudiciază bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora. Totodată, în considerentele aceleiași decizii, Curtea Constituțională a mai reținut că "orice acțiune întreprinsă în sensul constatării unei nereguli și al stabilirii creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și de gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și de implicațiile financiare ale acesteia", iar "instanța de judecată este chemată să analizeze în concret dacă în activitatea beneficiarului contractului s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, și care, eventual, au condus la intrarea în insolvență, precum și să facă aplicarea art. 36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 66/2011". Astfel, activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din nereguli urmărește să stabilească dacă există astfel de nereguli, raportat la clauzele contractului de finanțare, produse ca urmare a intrării în insolvență, iar această activitate se realizează, astfel cum a arătat și Curtea Constituțională, cu aplicarea principiului proporționalității, ținându-se seama de natura și gravitatea neregulii constatate, precum și de amploarea și implicațiile financiare ale acesteia. Conținutul activității de constatare a neregulilor, astfel cum acest termen este definit de art. 2 alin. (1) lit. h) din O.U.G. nr. 66/2011, nu poate fi redus la activitatea desfășurată în speță de către recurenta-pârâtă, care, în urma consultării Buletinului Insolvenței de pe portalul de servicii online al Oficiului Național al Registrului Comerțului, din data de 06 iulie 2015, constatând că reclamanta se află sub incidența Legii nr. 85/2006, a demarat procedura de recuperare a ajutorului financiar nerambursabil. În raport cu probele administrate în cauză, se constată că procedura generală de insolvență a fost deschisă la cererea unui creditor, iar reclamanta și-a continuat activitatea sub supravegherea administratorului judiciar. Societatea A. SRL se afla în reorganizare începând cu data de 7 iunie 2017, conform Sentinței nr. 357 din 7 iunie 2017. Recurenta a susținut că înstrăinarea bunurilor ce fac obiectul proiectului finanțat (achiziționate, construite, modernizate) reprezintă nereguli, dar nu au fost depuse dovezi din care să reiasă că a avut loc o asemenea înstrăinare; dimpotrivă, intimata-reclamantă a dovedit că bunurile achiziționate prin contractul de finanțare sunt înregistrate în contabilitate, exista fizic în patrimoniul societății debitoare și sunt în stare de funcționare (conform registrului stoc - echipamente tehnologice, Procesului-verbal de inventariere nr. x din 17 septembrie 2015 și procesului-verbal din data de 13 aprilie 2016, atașate completării la întâmpinarea depusă în recurs). Teoretic, intrarea societății în insolvență ar putea reprezenta un risc de înstrăinare a acestor bunuri, dar ceea ce a statuat decizia Curții Constituționale, tocmai pentru ca simpla intrare în insolvență să nu fie considerată neregulă ca atare, este că trebuie dovedite în concret alte împrejurări - distincte de admiterea cererii de insolvență - care duc la concluzia existenței unei nereguli. Din motivarea actelor administrative atacate în prezenta cauză, se constată că aceeași împrejurare a intrării în insolvență a fost considerată de recurenta-pârâtă ca și încălcare a celor două criterii de eligibilitate asumate, respectiv: Criteriul de Eligibilitate General EG 2 ("Beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției"); Criteriul de Eligibilitate General EG 4 ("Micro-întreprinderea trebuie să nu fie în dificultate"). Prin viabilitate economică se înțelege obținerea de performanțe financiare eficiente și abilitatea de a opera fără a recurge la sprijin public în activitatea sa operațională. Beneficiarul trebuie să demonstreze că își poate plăti obligațiile și datoriile în mod regulat, fără să supună la nici un risc desfășurarea normală a activității agentului economic și că generează un venit net semnificativ. Or, recurenta nu a demonstrat faptul că a fost afectată desfășurarea normală a activității agentului economic, aceasta fiind o dovadă ce îi incumbă. În ceea ce privește condiția de a nu se afla în dificultate, chiar recurenta face trimitere, pentru înțelesul acestei noțiuni, la Îndrumările Comunității cu privire la ajutorul de stat pentru salvarea și salvgardarea firmelor. Or, în înțelesul acestor categorii de reglementări, o societate se află în dificultate atunci când nu este capabilă, fie prin resurse financiare proprii, fie prin resursele pe care poate să le obțină de la proprietari/acționari sau creditori, să acopere pierderile și care, în absența unei intervenții din exterior din partea autorităților publice, vor conduce, pe termen scurt sau mediu, aproape sigur la ieșirea din circuitul economic a acesteia. Și în această situație, Înalta Curte constată că recurenta trebuia să facă dovada concretă a imposibilității beneficiarului de a-și acoperi pierderile, dovadă care nu a fost făcută. Practic, recurenta-pârâtă s-a mărginit la a prezuma atât lipsa de viabilitate a societății reclamante, cât și starea de dificultate a acesteia, prin prisma declanșării procedurii de insolvență la solicitarea unui creditor al acesteia. Or, intimata-reclamantă a dovedit că proiectul a fost finalizat, investiția este funcțională și este utilizată de intimată în procesul de producție, împrejurare în care dificultățile financiare temporare întâmpinate de societatea reclamantă nu justifică retragerea ajutorului financiar nerambursabil, ce ar reprezenta o măsură disproporționată, de natură să afecteze scopul finanțării. Prin urmare, din analiza concretă a activității beneficiarului contractului de finanțare, distinct de simplul fapt al deschiderii procedurii insolvenței, se constată că ajungerea intimatei în această situație financiară nu s-a datorat unor încălcări ale obligațiilor asumate prin contractul de finanțare, nefiind incidentă niciuna dintre situațiile prevăzute la art. 14 (2) din Anexa I la contract, sancționate cu neeligibilitatea proiectului. În contextul prezentat, reținându-se că deschiderea procedurii de insolvență nu reprezintă prin ea însăși o neregulă, în sensul art. 36 din O.U.G. nr. 66/2011, iar în cazul intimatei-reclamante nu s-au înregistrat nereguli de natură să prejudicieze bugetul Uniunii Europene și/sau fondurile publice naționale aferente acestora, în acord cu opinia exprimată de prima instanță, se constată că demersul recurentei-pârâte de constatare a neregulii și de stabilire a creanței bugetare este nelegal, având drept consecință anularea actelor administrative contestate. 8.3. Temeiul procesual al soluției date recursului În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.