ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2508/2017

Deliberând, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 29 noiembrie 2016 sub nr. xx/105/2016 și precizată la 17 februarie 2017, pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Ministerul Apărării Naționale:

- anularea Hotărârii nr. 31032 emisă de comisia de contestații;

- anularea Deciziei nr. 142346/1 din 13 septembrie 2016 privind stabilirea pensiei, emisă de pârâta Casa de Pensii Sectoriale;

- obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială să emită o nouă decizie de pensionare, prin care să fie valorificate toate veniturile salariale lunare brute realizate în perioada 1 februarie 2016 - 31 iulie 2016, salarii în care să fie incluse și venituri lunare reprezentând suma compensatorie corespunzătoare sporului pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 15% din solda lunară;

- obligarea pârâtului Oficiul Național pentru Cultul Eroilor la emiterea unei noi "Situații a soldelor lunare brute realizate în perioada 1 februarie 2016 - 31 iulie 2016" - solde lunare brute în care să fie incluse și veniturile lunare reprezentând suma compensatorie corespunzătoare sporului pentru titlul științific de doctor, în cuantum de 15% din solda lunară.

Prin Sentința civilă nr. 641 pronunțată în data de 29 noiembrie 2016, Tribunalul Prahova, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetentei materiale a instanței și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Ploiești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, al cărei capăt principal vizează anularea Deciziei de pensie nr. 142346/1 din 13 septembrie 2016 privind stabilirea pensiei emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerul Apărării Naționale și față de rangul de autoritate publică centrală a emitentului actului contestat, incidența prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 2 lit. a) din H.G. nr. 233/2011 reluat în H.G. nr. 144/2016.

Cauza a fost înregistrată la data de 11 mai 2017, sub nr. yy/42/2017 pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, iar la termenul de judecată din data de 7 iunie 2017 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.

Prin Sentința nr. 128 pronunțată în data de 7 iunie 2017, Curtea de Apel Ploiești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație act administrativ fiscal, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă și de contencios administrativ, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Ploiești a reținut incidența prevederilor art. 99 alin. (2), art. 100, art. 101, art. 102 și art. 103 din Legea nr. 223/2015 potrivit cărora cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, hotărârea tribunalului putând fi atacată cu apel. Având în vedere prioritatea dispozițiilor cu caracter special, conform principiului "specialia generalibus derogant", art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nu este aplicabil în cauză, dat fiind caracterul general al normei reglementate de acest act normativ.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 135 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii:

Obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea Deciziei nr. 142346/1 din 13 septembrie 2016 privind stabilirea pensiei, emisă de pârâta Casa de Pensii Sectoriale și a Hotărârii 31032 din 21 octombrie 2016 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Apărării Naționale, în baza Legii nr. 223/2015.

Analizând dispozițiile legale aplicabile cauzei deduse judecății, Înalta Curte reține că Legea nr. 223/2015 prevede următoarele:

"Art. 100 - Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel.

Art. 101 - Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale.

Art. 102 - Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.

Art. 103 - Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."

Conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În acord cu cele reținute de Curtea de Apel Ploiești, Înalta Curte Curtea reține că în cauză se aplică cu prioritate dispozițiile cu caracter special din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, conform principiului "specialia generalibus derogant", dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nefiind aplicabile în cauză, dat fiind caracterul general al normei reglementate de acest act normativ.

Astfel cererea îndreptată împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul, în speța dedusă judecății fiind Tribunalul Prahova.

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile speciale, aplicabile cauzei de față și față de dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor și Ministerul Apărării Naționale, în favoarea Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM