ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3700/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 22.03.2016 sub numărul x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Apărării Naționale, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună anularea în tot a Deciziei nr. 93704/05.01.2016 privind încetarea plății indemnizației prevăzute de Legea 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii din sistemul public de pensii membrii ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică cu modificările și completările ulterioare, emisă de pârâtă, repunerea în drepturile avute anterior emiterii deciziei sus menționate, obligarea pârâtei la plata contravalorii indemnizației începând cu data de 01.01.2016.

Prin sentința nr. 1126 din 14 septembrie 2016, Tribunalul Prahova a admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești.

Prin sentința civilă nr. 300 din data de 21 decembrie 2016, Curtea de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat Deciziei nr. 93704/5.01.2016 emisă de pârâtă și a dispus plata indemnizației speciale cuvenite reclamantului începând cu luna ianuarie 2016 la zi și în continuare.

Tototdată, a respins ca nedovedit capătul de cerere privind cheltuielile de judecată solicitate de reclamant.

Împotriva sentinței civile nr. 300 din data de 21 decembrie 2016 a Curții de Apel Ploiești, secția a II -a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că sistemul pensiilor militare de stat este distinct de sistemul public de pensii, fiind reglementat printr-un act normativ special.

De asemenea, recurenta a arătat că dată fiind situația creată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 223/2015, respectiv pierderea de către pensionarii cărora li se aplică aceasta a calității de pensionari ai sistemului public de pensii(guvernat de Legea nr. 263/2010), însuși legiuitorul a considerat că este necesară o intervenție legislativă, în sensul modificării Legii nr. 8/2006, pentru ca, de dispozițiile acesteia să beneficieze și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale.

Potrivit amendamentului formulat la proiectul de lege pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/2006, autoritatea legiuitoare a constatat că;

- "începând cu data de 01.01.2011, pensionarii militari, memnbri ai uniunilor [...] au beneficiat de indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 8/2006, aceștia fiind cupinși în sistemul public de pensii, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în temeiul căreia i s-a deschis dreptul de a beneficia de indemnizația stabilită prin Legea nr. 8/2006"

- "începând cu data de 01.01.2016, când a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015, pensionarii militari în discuție, nu mai beneficiază de prevederile Legii nr. 8/2006".

Recurenta a susținut că pensionarii militari în cauză nu au beneficiat de aceste drepturi decât de la data de 01 ianuarie 2011, nefiind cuprinși până atunci în sistemul public de pensii. Acest sistem le-a fost deschis odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și a fost întrerupt odată cu reîntoarcerea pensiilor militare din sistemul public în sistemul de pensii de stat.

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele următoare:

Instanța de fond a reținut că reclamantul a beneficiat de indemnizația prevăzută la art. 1 din Legea nr. 8/2006, conform Deciziei nr. x/2008.

Prin Decizia nr. 93704/5.01.2016, s-a dispus încetarea plății indemnizației, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 223/2015, motivându-se că reclamantului i-a încetat calitatea de pensionar al sistemului public de pensii, dobândind în același timp calitatea de pensionar al sistemului pensiilor militare de stat.

Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, prevede la art. 1 "- Prezenta lege reglementează dreptul la o indemnizație lunară în beneficiul pensionarilor sistemului public de pensii, care sunt membri ai uniunilor de creatori legal constituite, recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică".

La data de 01.01.2016, a intrat în vigoare Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, care prevede, în cuprinsul art. 109 alin. (1) și art. 110 alin. (1), că pensiile militarilor, polițiștilor, funcționarilor publici cu statut special recalculate în baza Legii nr. 119/2010, revizuite în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/2011 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor acordate beneficiarilor proveniți din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, aprobată prin Legea nr. 165/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilite în baza Legii nr. 263/2010, cu modificările și completările ulterioare, precum și pensiile stabilite în baza Legii nr. 80/1995, cu modificările și completările ulterioare, devin pensii militare de stat și se recalculează potrivit legii.

La data de 29.04.2016 a fost adoptată Legea nr. 83/2016 pentru completarea Legii nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 4 mai 2016, care a intrat în vigoare la data de 07.05.2016 și prin care au fost introduse următoarele modificări și completări ale Legii nr. 8/2006 cu relevanță pentru chestiunea de drept supusă dezlegării:

După articolul 9 se introduce un nou articol, articolul 9

1

, cu următorul cuprins:

"Art. 9

1

Dispozițiile prezentei legi se aplică în mod corespunzător și pensionarilor sistemului pensiilor militare de stat și alte drepturi de asigurări sociale din domeniul apărării naționale, ordinii publice și securității naționale, indiferent de data înscrierii la pensie, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege".

Instanța de fond a reținut că și anterior adoptării acestei legi reclamantul era îndreptățit la plata indemnizației prevăzute de art. 1 din Legea nr. 8/2006, pensia militară de stat făcând parte din sistemul public de pensii, esențială nefiind problema contributivității ci faptul că și aceste pensii sunt suportate din bugetul de stat, opozabilă noțiunii de sistem public de pensii fiind numai pensia privată facultativă, ce nu face parte din sfera de interes a Legii nr. 8/2006.

Instanța de recurs reține însă că problema de drept care face obiectul prezentei cauze a fost dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 10 din 19 februarie 2018 prin care s-a statuat că dispozițiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 8/2006 privind instituirea indemnizației pentru pensionarii sistemului public de pensii, membri ai uniunilor de creatori legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică, republicată, se interpretează în sensul că în categoria pensionarilor sistemului public de pensii (în accepțiunea acestei prevederi legale) nu intră și pensionarii sistemului pensiilor militare de stat (Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare).

Raportat la soluția menționată și dispozițiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că interpretarea dată de prima instanță dispozițiilor art. 1 și art. 9

1

din Legea nr. 8/2006 este rezultatul unei greșite aplicări a legii, fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, in considerentele deciziei menționate s-a reținut expres că prevederile art. 9

1

din Legea nr. 8/2006, introduse prin Legea nr. 83/2016, nu pot constitui temei legal pentru recunoașterea retroactivă a drepturilor, fiind deplin aplicabil principiul constituțional al neretroactivității legii, deoarece norma modificatoare nu face parte din categoriile care constituie excepția, respectiv nu intră în sfera legii penale sau contravenționale mai favorabile (paragraful 74).

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a constatat că în România există două sisteme de pensii, respectiv sistemul public de pensii și sistemul pensiilor de serviciu (ocupaționale) cum este cea de care se bucură militarii, iar Legea nr. 8/2006 a avut în vedere doar pensionarii sistemului public de pensii.

Or, tocmai această interpretare a fundamentat soluția primei instanțe, motiv pentru care recursul va fi admis.

Potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 8/2006, astfel cum a fost modificată și completată, "indemnizația lunară prevăzută de prezenta lege se acordă, la cerere, începând cu luna următoare celei în care a fost depusă cererea la casa teritorială de pensii".

În speță, data la care reclamantul ar fi putut formula cererea menționată de textul legal anterior indicat era 07.05.2016, data intrării în vigoare a Legii nr. 83/2016, astfel că sentința recurată urmează a fi reformată, în sensul că plata indemnizației speciale cuvenite reclamantului A. se va face începând cu de 01 iunie 2016 la zi și în continuare.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte urmează să dispună admiterea recursului și casarea, în parte, a sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Casa Sectorială a Ministerului Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 300 din 21 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și, rejudecând cauza:

Dispune plata indemnizației speciale cuvenite reclamantului începând cu de 01 iunie 2016 la zi și în continuare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2019.