ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 151/A/2016

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1108/A/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/219/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 65/CC din 18 mai 2015 a Judecătoriei Dej. A fost obligat condamnatul să plătească în favoarea statului suma de 200 RON reprezentând cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 65/CC pronunțată la data de

18

mai

2015 de Judecătoria Dej, în temeiul art. 459 rap. la art. 454 și la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiționarul A. împotriva sentinței penale nr. 83/2014 din 31 ianuarie  2014 dată în Dosarul nr. x/219/2013 de Judecătoria Dej, definitivă prin decizia penală nr. 561/A/2014 din 11 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj. În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petiționarul la plata cheltuielilor judiciare în folosul statului în sumă de 30 RON.

Instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

Prin sentința penală nr. 83/2014 din 31 ianuarie 2014 dată în Dosarul nr. x/219/2013 de Judecătoria Dej, definitivă prin decizia penală nr. 561/A/2014 din 11 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, Dosar nr. x/219/2013, s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de: 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană care are în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 cu art. 5 din noul C. pen.; 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz al conducătorului unui autovehicul de a se supune recoltării probelor biologice sau testării aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei, prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002, republicată, cu art. 5 din noul C. pen., și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România prev. de art. 86 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată cu art. 5 din noul C. pen.

În

temeiul art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, petentul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani și 6 luni închisoare.

În

baza art. 72 din noul C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată reținerea din 25 februarie 2013.

În temeiul art. 86

1

din vechiul C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani și 6 luni.

În

baza art. 86

3

din vechiul C. pen., pe durata termenului de încercare, petentul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să anunțe orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

- să se prezinte în zilele de luni și miercuri la Serviciul de Probațiune de pe lângă Judecătoria Dej.

Totodată, i s-a atras atenția petentului asupra nerespectării prev. art. 86

4

din vechiul C. pen. De asemenea, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale nr. 83 din 31 ianuarie 2014 dată în Dosarul nr. x/219/2013 de Judecătoria Dej.

De asemenea, conform sentinței penale nr. 83 din 31 ianuarie 2014 dată de Judecătoria Dej în Dosarul nr. x/219/2013 petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, iar la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, Compartimentul de executări penale al Judecătoriei Dej, a intervenit cu adresă la Serviciul Poliției Rutiere din cadrul I.P.J. Cluj, pentru anularea permisului de conducere al petentului, în condițiile art. 114 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002.

Potrivit art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive cu privire la latura penală poate fi cerută când hotărârea a cărei revizuire se cere, s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau în situațiile învederate de interpret care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauză a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată.

Potrivit art. 454 C. proc. pen., s-a reținut că situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b)-d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei constatând existența falsului sau existența faptelor și săvârșirea lor de respectivele persoane și de asemenea în cazul în care dovada nu poate fi făcută potrivit alin. (1) datorită existenței unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale, proba cazurilor de revizuire prevăzute la art. 453 alin. (1) lit. b), d) se poate face în procedura de revizuire, prin orice mijloc de probă.

În

situația prev. de art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., trebuie să se respecte aceste prevederi legale, adică probarea prin hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei, legiuitorul acordând astfel caracter primordial realizării probei printr-o hotărâre judecătorească, care este obținută în urma unui proces penal în care probele administrate și coroborarea lor îndreptățesc instanța să ajungă la o asemenea concluzie. Textul de lege stabilește că, numai în cazul în care dovada nu poate fi făcută printr-o asemenea hotărâre judecătorească, însă nu din cauza oricărui motiv, ci pentru că a intervenit o cauză care împiedică punerea în mișcare sau

exercitarea acțiunii penale dintre cele stabilite în art. 16 C. proc. pen., se poate recurge la orice mijloc de probă ce va fi administrat în procedura de revizuire.

Raportat la cele menționate, s-a apreciat că proba cazului de revizuire nu a realizat-o prin hotărâre judecătorească și nici nu a demonstrat că proba nu se poate face printr-o hotărâre judecătorească, din cauza intervenirii unei cauze care împiedică punerea în mișcare sau exercitarea acțiunii penale dintre cele stabilite în art. 16 C. proc. pen. pentru a legitima instanța să procedeze la probarea cazului de revizuire în procedura acesteia, fiind depusă numai o declarație.

Potrivit art. 459 alin. (3) C. proc. pen., cu referire la admiterea în principiu a cererii de revizuire instanța examinează dacă cererea a fost întocmită cu respectarea prevederilor art. 456 alin. (2) și (3), iar art. 456 alin. (2), (3) C. proc. pen., stabilește că cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia, instanța analizează dacă petentul a procedat în conformitate cu cerințele legale, iar din cuprinsul cererii formulate nu rezultă că ar exista probele pretinse de lege, se constată că nu au fost respectate condițiile prevăzute de lege.

Art. 459 alin. (5) C. proc. pen., arată că, în cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prev. la alin. (3), dispune prin sentință, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.

Așadar, în temeiul art. 459 rap. la art. 454 și la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petiționarul A. împotriva sentinței penale nr. 83/2014 din 31 ianuarie 2014 dată în Dosarul nr. x/219/2013 de Judecătoria Dej, definitivă prin decizia penală nr. 561/A/2014 din 11 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuentul-condamnat A.

solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii atacate, anularea hotărârii a cărei revizuire se cere și pronunțarea unei noi hotărâri având în vedere motivele invocate.

S-a apreciat că apelul declarat în cauză este nefondat.

Potrivit art. 453 C. proc. pen., revizuirea hotărârilor judecătorești definitive poate fi cerută dacă s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii, dacă hotărârea s-a întemeiat pe declarația unui martor, interpret care a comis infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, dacă un înscris pe care s-a întemeiat hotărârea a fost declarat ulterior fals, dacă un membru al completului de judecată, procurorul sau organul de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza, când două sau mai multe hotărâri definitive nu se pot concilia și când hotărârea s-a întemeiat pe o dispoziție legală ce a fost declarată neconstituțională.

În cauză, s-a apreciat că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că motivele invocate de revizuentul-condamnat nu se încadrează în cazurile de revizuire arătate mai sus. Mai mult, s-a reținut că împrejurările invocate în cererea de revizuire nu sunt fapte sau împrejurări noi, fiind analizate de instanță cu prilejul soluționării cauzei a cărei revizuire se cere.

Curtea a mai reținut că revizuentul-condamnat a mai formulat cereri de revizuire invocând aceleași motive, cereri care au fost respinse pentru neîndeplinire condițiilor prevăzute de lege.

Împotriva deciziei penale nr. 1108/A/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/219/2015, condamnatul A. a declarat apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 februarie 2016.

Apelantul-condamnat, prezent cu ocazia dezbaterilor, a susținut că a formulat, de fapt, o nouă cerere de revizuire a hotărârii de condamnare, susținând că are de prezentat acte noi. Față de excepția inadmisibilității căii de atac ridicată de procuror, apelantul-condamnat a arătat că a formulat cerere de revizuire la Judecătoria Dej, a exercitat cale de atac împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel Cluj și, ulterior, împotriva deciziei din apel a formulat cale de atac la Înalta Curte.

Examinând cauza de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că apelul formulat de condamnat este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 459 alin. (7) C. proc. pen., sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității in principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Analizând actele și lucrările dosarului, se constată că împotriva sentinței penale nr. 83/2014 din 31 ianuarie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/219/2013 al Judecătoriei Dej, definitivă prin decizia penală nr. 561/A/2014 din 11 iunie 2014 a Curții de Apel Cluj, A. a formulat cerere de revizuire, fiind respinsă, ca inadmisibilă, prin sentința penală nr. 65/CC din 18 mai 2015 a Judecătoriei Dej. împotriva acestei hotărâri condamnatul a formulat apel, fiind respins prin decizia penală nr. 1108/A/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/219/2015. În dispozitivul hotărârii din apel s-a menționat faptul că soluția este definitivă.

Prin urmare, în privința deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Având în vedere dispozițiile art. 129 din Constituție care prevăd că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii, precum și dispozițiile art. 21 din Legea fundamentală privind liberul acces la justiție, se constată că în C. proc. pen. sunt reglementate hotărârile

susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1108/A/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/219/2015.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul condamnat la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1108/A/2015 din 29 septembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/219/2015.

Obligă apelantul condamnat la plata sumei de 50 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 aprilie 2016.