ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 249/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea raportului de evaluare din 14.02.2013, emis de pârâtă, întrucât au fost încălcate dispozițiile legale în materie.

Prin Sentința nr. 20 din 21 februarie 2014, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și în consecință, a dispus anularea raportului de evaluare din 14.02.2013 emis de pârâtă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și în rejudecare, pe fond, respingerea acțiunii.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că soluția pronunțată de judecătorul fondului nu reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor art. 76 din Legea nr. 161/2003 în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate, în ceea ce privește concluziile raportului de evaluare.

Astfel, în opinia recurentei, prin semnarea facturilor cu mențiunea "Bun de plată", intimatul-reclamant, în exercitarea funcției de primar al Comunei Ozun, a emis o dispoziție prin care a produs un folos material pentru soția sa și implicit pentru sine, ipoteză care se circumscrie normei cuprinse în art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, în principal ca vădit nefondat, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ. sau, în subsidiar, ca nefondat, în raport cu motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de recurenta-pârâtă.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză, potrivit art. 493 alin. (2) - ( 3) C. proc. civ. a fost comunicat părților în condițiile alin. (4) al aceluiași articol, în baza încheierii din data de 23 iulie 2015.

Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2015, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-pârâtă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate elemente care să atragă incidența motivului de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin raportul de evaluare supus controlului instanței de contencios administrativ pe calea prevăzută în art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, Agenția Națională de Integritate a constatat următoarele:

În urma finalizării procedurii de evaluare în cauza privind pe A., au fost identificate elemente în sensul unui conflict de interese, conform prevederilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, coroborate cu prevederile art. 70, 71 și 76 alin. (1) și (2) și art. 77 din Legea 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu prevederile art. 75 lit. a), c) din Legea 393/2004, privind Statul aleșilor locali, prin semnarea unui număr de 6 (șase) facturi fiscale împreună cu OP corespunzătoare, toate având ca achiziția directă de către Primăria Comunei Ozun, a serviciilor de cazare oficiate de către furnizorul "B., al cărui titular este dna C., soția persoanei evaluate.

Valoarea serviciilor achitate de către Primăria comunei Ozun, către "B.".

Conflictul de interese este definit prin art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind "situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative".

Conform art. 71 din același act normativ, "principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public".

În cazul aleșilor locali din categoria cărora face parte și intimatul-reclamant, în calitatea sa de primar al Comunei Ozun, conflictul de interese este reglementat în art. 76 din Legea nr. 161/2003:

"(1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I.

(2) Actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută."

În esență, motivul pentru care instanța de fond a anulat raportul de evaluare constă în aceea că în speță nu sunt întrunite condițiile prevăzute în art. 76 din Legea nr. 161/2003, aplicabil în cazul primarilor, pentru că rezoluția "bun de plată" aplicată de intimatul-reclamant pe 6 facturi fiscale, în circumstanțele de fapt descrise detaliat în motivarea sentinței și necontestate în calea de atac, nu are natura juridică a vreuneia dintre categoriile de acte enumerate în art. 76 și nu a produs un folos material soției acestuia.

Această concluzie este împărtășită de instanța de control judiciar, cu motivarea că, în condițiile în care, după cum a rezultat din probe, intimatul - reclamant nu a fost implicat în etapele procedurii de atribuire a contractului de prestări servicii, de angajare a cheltuielii bugetare și de ordonanțare a plății, mențiunea "bun de plată" aplicată pe facturi are caracter formal și nu este aptă să constituie, prin ea însăși, o încălcare a prevederilor art. 70 și 76 din Legea nr. 161/2003.

Instanța de fond a interpretat corect aceste prevederi legale, de vreme ce mențiunea "bun de plată", privită izolat, nu a implicat exercitarea unui drept de apreciere, nu a constituit o decizie administrativă despre care să se poată reține că ar fi fost influențată de interesul material al intimatului-pârât, toate celelalte documente întocmite anterior pentru plata serviciilor purtând semnătura altei persoane din aparatul Primăriei.

În aceste condiții, în mod corect s-a apreciat în sentința primei instanțe că, în lipsa unei marje de apreciere din partea intimatului-reclamant, nu a existat un conflict de interese, în sensul dispozițiilor art. 70 din Legea nr. 161/2003 și deci nu se poate constata interpretarea și aplicarea greșită a acestei reglementări, cum în mod neîntemeiat s-a susținut de către agenția recurentă în critica formulată în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Agenția Națională de Integritate împotriva Sentinței nr. 20 din 21 februarie 2014 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2016.

Procesat de ED