ÎCCJ, Secția penală

Decizia nr. 53/A/2015

Asupra apelului de față:

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 619 din 10 octombrie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 485 alin (1) lit. a) C. proc. pen. a fost admis acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor, de corupție săvârșite de militari cu inculpații A. cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. obiect al cauzei penale nr 41/P/2014; B. și C., ambii cercetați pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. obiect al cauzei penale nr 41/P/2014.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnată inculpata A. - la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

În baza art. 91 C. pen. raportat la art. 92 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin prezenta pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani.

Conform art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatei i s-a impus să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de acesta;

b)

să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)

să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)

să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Datele prevăzute la lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatei să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus ca inculpata să presteze o muncă neremunerată pe o perioadă de 80 zile - maxim 4 ore pe zi, cu excepția zilelor nelucrătoare, într-o instituție publică de interes local din Cluj Napoca - A.F.M.C. ori Primăria Municipiului Cluj-Napoca (instituția și tipul de activitate vor fi stabilite de Serviciul de Probațiune).

Supravegherea executării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse inculpatei s-a stabilit să se realizeze de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatei asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei prev. de art. 96 C. pen. -nerespectarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse, săvârșirea unei noi infracțiuni pe parcursul termenului de supraveghere.

Conform art. 396 alin. (4) coroborat cu art. 83 și următoarele C. pen. s-a dispus amânarea aplicării pedepselor de câte 1 an și 6 luni închisoare aplicate inculpaților B. și C. - fiecare pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect, de informații ce nu sunt destinate publicității ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite, săvârșită în formă continuată prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere inculpaților B. și C. li s-a impus respectarea următoarelor măsuri de supraveghere:

a)

să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj la datele fixate de acesta;

b)

să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lor;

c)

să anunțe. în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)

să comunice schimbarea locului de muncă:

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor lor de existență.

Datele prevăzute la lit c-e se comunică Serviciului de Probațiune

Supravegherea executării măsurilor de supraveghere și a obligațiilor impuse inculpaților s-a stabilit să se realizeze de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj.

S-a atras atenția inculpaților B. și C. asupra prevederilor art. 87 și art. 88 C. pen.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata sumei de câte 500 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 08 iulie 2014 au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel Cluj sesizările cu acordurile de recunoaștere a vinovăției formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, săvârșite de militari, privind pe inculpata B., cercetată pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect de infonnații ce nu sunt destinate publicități, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste informații, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul, de foloase necuvenite săvârșite în formă continuată prev de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pe inculpata A., cercetată pentru săvârșirea infracțiunii de folosire în orice mod, direct sau indirect de informații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste infonnații, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul, de foloase necuvenite săvârșite în formă continuată prev. de art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și C. cercetat pentru folosire în orice mod, direct sau indirect de infonnații ce nu sunt destinate publicității, ori permiterea accesului unor persoane neautorizate la aceste infonnații, în scopul obținerii pentru sine sau pentru altul, de foloase necuvenite săvârșite în formă continuată prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 12 lit. b) din Legea nr. 78/2000. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Astfel, s-a constatat că prin acordul de recunoaștere a vinovăției privind-o pe inculpata B., existent la filele 1-19 vol. I dosar urmărire penală, între inculpată și procuror s-a încheiat un acord care îndeplinește cerințele art. 478 și următoarele C. proc. pen., acord prin care inculpata B., în prezența apărătorului ales a declarat expres, că recunoaște comiterea faptei, acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și este de acord cu aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare, cu amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani cu respectarea următoarelor obligații:

- să se prezinte la serviciul de probațiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență:

- să nu dețină, sa nu folosească și sa nu poarte nicio categorie de arme.

În acord s-a reținut. în fapt că. în perioada 2013-2014, prin comunicare directă către președintele Consiliului Județean Cluj, D., a datelor și informațiilor obținute prin exercitarea atribuțiilor de serviciu de către fiica sa A., subofițer cu gradul militar plutonier în cadrul Serviciu Român de Informații - Direcția Județeană Cluj, i-a înlesnit acesteia comunicarea către cel dintâi, de informații ce nu erau destinate publicității (ale căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă care-l vizau pe acesta) sau alte persoane având motivația obținerii transferului fiicei sale în cadrul Serviciu de Informații Externe

Prin acordul de recunoaștere al vinovăției întocmit cu inculpatul C., existent la filele 1-20 vol. I dosar urmărire penală. încheiat între inculpat și procurorul competent, cu respectarea dispozițiilor art. 478 și următoarele C. proc. pen., în prezența apărătorului ales inculpatul a declarat expres că recunoaște comiterea faptei, acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și este de acord cu aplicarea unei pedepse de 2 ani închisoare și amânarea aplicării pedepsei pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani cu respectarea următoarelor obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență;

- să nu dețină, sa nu folosească și sa nu poarte nicio categorie de arme.

Între procurorul competent după calitatea persoanei și inculpata A. s-a încheiat, în data de 26 iunie 2014, acordul de recunoaștere a vinovăției existent la filelel-18 vol. I d.u.p. cu respectarea dispozițiilor art. 478 și următoarele C. proc. pen., în prezența apărătorului ales inculpata a declarat, expres, că recunoaște comiterea faptei, acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și este de acord cu aplicarea unei pedepse de 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere conform dispozițiilor art. 91 C. pen. raportat la art. 92 C. pen. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani cu respectarea următoarele obligații:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență;

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulată de Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare, cu instituții din comunitate.

Procedând la analiza acestor acorduri de vinovăție încheiate cu inculpații, Curtea constată, pentru toate cele trei acorduri, că sunt îndeplinite cerințele art. 480 alin. (1) C. proc. pen., deoarece legea prevede pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților pedeapsa închisorii cuprinsă între 1-5 ani și ale alin. (2) ale aceluiași text de lege deoarece, din probele administrate respectiv: declarațiile inculpaților, care

au recunoscut comiterea faptei, depozițiile martorilor E., F., G., H. și I., din procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate și a convorbirilor înregistrate în mediul ambiental, din notele anexe la adresele S.R.J.- U.M. X București, din procesul verbal de efectuare a percheziției domiciliare la imobilul tară număr situat în com. Feleacu și aparținând SN J. SA, procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare a imobilului proprietate inculpatei B. în care domicilia și A., raportul de constatare tehnico-științifică cu caracter informativ întocmit de specialiștii din cadrul Direcția Națională Anticorupție, din adresa Serviciu Român de Informații U.M. X Cluj-Napoca din data de 29 mai 2014, din Decizia nr. 88 a Baroului Olt din data de 14 iunie 2012, rezultă suficiente date cu privire la existența faptelor pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpaților.

Astfel, din probele administrate în faza de urmărire penală și necontestate de către niciunul de către inculpați, a rezultat, dincolo de orice dubiu, că inculpata A. (vol. I A ), în perioada 2013-2014, cu intenție, în mod repetat, prin acte materiale distincte, dar în cadrul unei rezoluții infracționale unice, direct sau prin intermediul mamei sale B. sau a subprefectului județului Cluj, C., la instigarea președintelui Consiliului Județean Cluj, D., a folosit și a permis acestuia din urmă accesul la informații ce nu erau destinate publicității (al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă ce-l vizau pe acesta sau alte persoane), obținute cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, scopul urmărit de subofițer prin divulgarea informațiilor la care a avut acces în exercitarea atribuțiilor de serviciu încă de la momentul punerii în aplicare a rezoluției infracționale fiind obținerea transferului în cadrul Serviciu de Informații Externe cu mijlocirea directă a președintelui Consiliului Județean Cluj. D.

Inculpata B., în perioada 2013-2014. prin comunicarea directă către președintele Consiliului Județean Cluj, D., a datelor și informațiilor obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu de către fiica sa, A., subofițer cu gradul militar de plutonier în cadrul Serviciu Român de Informații - Direcția Județeană Cluj, i-a înlesnit acesteia comunicarea către cel dintâi de informații ce nu erau destinate publicității (al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă ce-l vizau pe acesta sau alte persoane), având motivația obținerii transferului fiicei sale în cadrul Serviciu de Informații Externe

Inculpatul C.. în perioada 2013-2014, prin comunicarea directă către președintele Consiliului Județean Cluj. D., a datelor și informațiilor obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu de către A., subofițer cu gradul militar de plutonier în cadrul Serviciu Român de Informații - Direcția Județeană Cluj i-a înlesnit acesteia transmiterea către cel dintâi de informații ce nu erau destinate publicității (al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă ce-l vizau pe D. sau alte persoane).

Analizând condițiile prevăzute de art. 480-482 C. proc. pen., instanța de fond a constatat că acordul de recunoaștere a vinovăției a fost întocmit în formă scrisă cuprinzând data și locul încheierii, numele, prenumele și calitatea celor între care se încheie, date privitoare la persoana inculpaților, descrierea faptelor ce formează obiectul acordurilor. încadrarea juridică a faptelor și pedepsele prevăzute de lege. probele și mijloacele de probă, declarațiile exprese ale inculpaților prin care recunosc comiterea faptei și acceptă încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare

acțiunea penală, felul și cuantumul precum și forma de executare a pedepsei, ori soluția de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei, cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat, semnăturile procurorului. ale inculpaților și ale avocaților.

În ceea ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare pentru care s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției cu inculpata A., prima instanță a apreciat-o ca fiind prea severă, raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor, prev. de art. 74 C. pen., respectiv la gradul de pericol social concret al faptei reținute în sarcina sa. la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și la mijloacele folosite, informațiile transmise de către inculpată neafectând la modul serios și iremediabil ancheta penală, la motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit - obținerea unei funcții în cadrul Serviciu de Informații Externe, la lipsa antecedentelor penale, la nivelul de educație, care este unul superior, la vârsta tânără a inculpatei, la situația socială, aceasta fiind bine integrată în societate, dar și la conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, aceasta fiind una sinceră, încă de la începutul cercetărilor penale și de colaborare cu organele judiciare, extrem de utilă pentru soluționarea cu celeritate a prezentului dosar și a dosarelor care au fost generate din acesta.

În acest context, s-a apreciat că o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpatei și formarea unei atitudini corespunzătoare față de valorile ocrotite de legea penală.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că un termen de supraveghere de 3 ani este suficient pentru a reeduca inculpata și a preveni comiterea de noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât inculpata are posibilități reale de îndreptare, având o conduită bună anterior comiterii infracțiunii și o conduită dezirabilă procesuală după comiterea acesteia.

Instanța de fond a înlăturat obligația stabilită prin acord impusă inculpatei de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, apreciind că o astfel de măsură de supraveghere nu este oportună având în vedere nivelul de pregătire al inculpatei și infracțiunea pentru care este cercetată în prezentul dosar.

În ceea ce o privește A. instanța de fond a constatat că prin acordul de recunoaștere a vinovăției, deși conform art. 93 alin. (3) C. pen., aceasta este o dispoziție obligatorie, nu s-a stabilit ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60-120 zile.

Astfel, s-a apreciat că această omisiune a procurorului poate fi îndreptată de către judecător, fără a crea o situație mai grea pentru inculpată, deoarece dispozițiile art. 93 alin. (3) C. pen., sunt obligatorii iar inculpata a luat cunoștință despre aceste dispoziții legale, și a fost implicit de acord cu prestarea unei munci nerenumerate în folosul comunității.

Prin urmare, în baza dispozițiilor art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a stabilit ca inculpata să presteze o muncă neremunerată, pe o perioadă de 80 zile, maxim 4 ore/zi, cu excepția zilelor nelucrătoare, într-o instituție publică de interes local din Cluj-Napoca, fie Asociația filantropică medical-creștină, fie Primăria municipiului Cluj-Napoca. instituția și tipul de activitate urmând a fi stabilite de către Serviciul de probațiune și în conformitate cu legea de executare a pedepselor.

În ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați, instanța de fond. procedând la analiza faptelor reținute în sarcina lor. la gradul de pericol social concret al acestora, la

împrejurările în care acestea au fost comise, inculpata B. fiind mama inculpatei A.A., iar inculpatul I.M. prieten al inculpatei Bălaj, ambii în strânsă legătură de partid cu D., la urmările produse, care nu au fost extrem de grave și nu au împiedicat la modul serios desfășurarea anchetei penale. la scopul urmărit, un loc de muncă mai confortabil pentru fiica sa - inculpata Bălaj și dorința inculpatului luoraș de a răspunde solicitărilor directe ale unei persoane relativ apropiate, cu funcție superioară în partid, și pe de altă parte de a preveni tragerea la răspundere penală a numitului D., la lipsa antecedentelor penale, la nivelul de educație, care este unul superior, la situația socială, aceștia fiind bine integrați în societate, dar și la conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, aceasta fiind una sinceră, încă de la începutul cercetărilor penale și de colaborare cu organele judiciare, extrem de utilă pentru soluționarea cu celeritate a prezentului dosar și a dosarelor care au fost generate din acest dosar, a apreciat că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare este mai oportună pentru a-și atinge scopul respectiv de a fi o măsură de constrângere, dar și de prevenirea comiterii de noi infracțiuni.

Pedepsele aplicate inculpaților au fost amânate pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 83 și următoarele C. pen.

Instanța de fond, raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, a apreciat că nu se impune măsura prev. de art. 85 alin. (2) lit. h) C. pen., deoarece inculpații, prin comiterea faptelor deduse judecății, nu au dovedit vreo nedemnitate sau vreun pericol prin deținerea, folosirea sau purtarea vreunei categorii de arme.

Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj a declarat, în termen legal, apel.

În motivele scrise depuse la dosar, parchetul a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate în partea referitoare la cuantumul pedepselor inculpaților și la înlăturarea obligațiilor impuse acestora și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se mențină termenii acordului astfel cum acesta a fost încheiat.

S-a apreciat că reducerea de către prima instanță a limitelor de pedeapsă stabilite prin acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de către inculpați cu procurorul constituie o modificare nelegală a acestuia, în raport de dispozițiile art. 479 C. proc. pen. potrivit cărora obiectul unui astfel de acord îl constituie recunoașterea comiterii faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală și privește felul și cuantumul pedepsei, precum și forma de executare a acesteia.

S-a arătat că admiterea acordului însoțită de o reducere a pedepsei stipulate în acesta constituie o adăugare la lege din perspectiva soluțiilor posibile și reprezintă o validare a unui acord inexistent, ai cărui termeni au fost prevăzuți în momentul semnării acestuia.

În subsidiar, s-a precizat că atât reducerea cuantumului pedepselor stabilite prin acord, cât și înlăturarea unor obligații de supraveghere subsecvente modalității de executare stipulate în cuprinsul acestuia, reprezintă soluții criticabile sub aspectul netemeiniciei hotărârii atacate.

Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prioritar. în acord cu prima instanță. Înalta Curte constată că din probele administrate în faza de urmărire penală și necontestate de către niciunul din inculpați. rezultă, dincolo de orice dubiu, că inculpata A. în perioada 2013-2014. cu intenție, în mod repetat, prin acte materiale distincte, dar în cadrul unei rezoluții infracționale unice, direct sau prin intermediul mamei sale B. sau a subprefectului județului Cluj. C., la instigarea președintelui Consiliului Județean Cluj. D. a folosit și a permis acestuia din urmă accesul la informații ce nu erau destinate publicității (al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă ce-l vizau pe acesta sau alte persoane) obținute cu prilejul îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, scopul urmărit de subofițer prin divulgarea informațiilor la care a avut acces în exercitarea atribuțiilor de serviciu încă de la momentul punerii în aplicare a rezoluției infracționale fiind obținerea transferului în cadrul Serviciu de Informații Externe cu mijlocirea directă a președintelui Consiliului Județean Cluj D.

Inculpata B., în perioada 2013-2014. prin comunicarea directă către președintele Consiliului Județean Cluj, D., a datelor și informațiilor obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu de către fiica sa, A., subofițer cu gradul militar de plutonier în cadrul Serviciu Român de Informații - Direcția Județeană Cluj, i-a înlesnit acesteia comunicarea către cel dintâi de informații ce nu erau destinate publicității (al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă ce-l vizau pe acesta sau alte persoane), având motivația obținerii transferului fiicei sale în cadrul Serviciu de Informații Externe

Inculpatul C., în perioada 2013-2014, prin comunicarea directă către președintele Consiliului Județean Cluj, D., a datelor și informațiilor obținute în exercitarea atribuțiunilor de serviciu de către A.A.E, subofițer cu gradul militar de plutonier în cadrul Serviciu Român de Informații - Direcția Județeană Cluj i-a înlesnit acesteia transmiterea către cel dintâi de informații ce nu erau destinate publicității (al căror obiect erau acțiuni de supraveghere operativă ce-l vizau pe D. sau alte persoane).

De altfel, aceste aspecte nu sunt contestate, ci sunt confirmate în mod corespunzător prin acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat între parchet și inculpați, iar apelul parchetului vizează, astfel cum s-a susținut cu ocazia dezbaterilor, numai intervenția primei instanțe asupra acordului încheiat, prin reducerea cuantumului pedepselor stabilite, cât și înlăturarea unor obligații de supraveghere subsecvente modalității de executare stipulate în acordul încheiat.

Sub aspectul criticat, Înalta Curte reține că acordul de recunoaștere a vinovăției, ca element de justiție negociată, a fost introdus în legislația procesual penală românească cu intenția declarată -în Exunerea de motive a C. proc. pen. - de a provoca o reducere a duratei și costului proceselor și o simplificare a procedurilor judiciare penale. S-a arătat că acordul de recunoaștere a vinovăției reprezintă o soluție legislativă inovatoare, ce va asigura soluționarea cauzelor într-un termen optim și previzibil, fiind totodată un remediu pentru eliminarea unei deficiențe majore a sistemului judiciar român, respectiv durata mare a desfășurării procedurilor judiciare.

Pe lângă finalitatea menționată mai sus. procedura acordului de recunoaștere a vinovăției urmărește și responsabilizarea părților din proces, iar față de caracterul convențional al conținutului acordului, intervenția instanței de judecată nu se impune decât pentru vicii de legalitate sau în cazul în care soluția cuprinsă în acord este

apreciată drept „nejustificat de blândă" (art. 485 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen.). Instanța poate interveni și în sensul reducerii pedepsei stabilite prin acord (art. 485 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. interzice doar crearea pentru inculpat a unei situații mai grele), însă înalta Curte consideră că această intervenție nu se justifică decât în cazul în care tratamentul sancționator prevăzut în acord este. în mod vădit, disproporționat de aspru față de gravitatea faptei și periculozitatea făptuitorului.

Or. în speță, se observă că prin acordul încheiat între parchet și inculpați s-a convenit ca în cazul inculpaților B. și C. să le fie aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare, a cărei aplicare să fie amânată pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani cu respectarea obligațiilor prevăzute de art. 85 alin. (1) și art. 85 alin. (2) lit. h) C. pen., iar în cazul inculpatei A. să-i fie aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere conform dispozițiilor art. 91 C. pen. raportat la art. 92 C. pen. pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani cu respectarea obligațiilor prev. de art. 93 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen.

Apreciind prea aspru tratamentul sancționator convenit, prima instanță a stabilit că, în ceea ce o privește pe inculpata A. o pedeapsă de 2 ani și 6 luni închisoare este suficientă pentru reeducarea inculpatei și formarea unei atitudini corespunzătoare față de valorile ocrotite de legea penală, iar un termen de supraveghere de 3 ani a fost considerat ca fiind suficient pentru a reeduca inculpata și a preveni comiterea de noi infracțiuni.

Totodată, prima instanță a înlăturat obligația stabilită prin acord impusă inculpatei de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, apreciind că o astfel de măsură de supraveghere nu este oportună având în vedere nivelul de pregătire al inculpatei și infracțiunea pentru care este cercetată.

În ceea ce o privește pe inculpata A., prima instanță a mai constatat că prin acordul de recunoaștere a vinovăției, deși conform art. 93 alin. (3) C. pen., reprezintă o dispoziție obligatorie, nu s-a stabilit ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60-120 zile.

În consecință, prima instanță a reținut că această omisiune a procurorului poate fi îndreptată de către judecător, fără a crea o situație mai grea pentru inculpată, deoarece dispozițiile art. 93 alin. (3) C. pen., sunt obligatorii iar inculpata a luat cunoștință despre aceste dispoziții legale, și a fost implicit de acord cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.

Astfel, prima instanță a stabilit ca inculpata, în baza dispozițiilor art. 93 alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată, pe o perioadă de 80 zile, maxim 4 ore/zi, cu excepția zilelor nelucrătoare, într-o instituție publică de interes local din Cluj-Napoca.

În ceea ce-i privește pe ceilalți doi inculpați, prima instanță a apreciat că o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare este mai oportună pentru a-și atinge scopul, respectiv de a fi o măsură de constrângere, dar și de prevenire a comiterii de noi infracțiuni.

De asemenea, prima instanță, raportat la infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, a constatat că nu se impune măsura prevăzută de art. 85 alin. (2) lit. h) C. pen., deoarece inculpații, prin comiterea faptelor deduse judecății, nu au dovedit vreo nedemnitate sau vreun pericol prin deținerea, folosirea sau purtarea vreunei categorii de arme.

Înalta Curte reține ca fiind justificată intervenția primei instanțe asupra acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat între parchet și inculpați atât sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate celor trei inculpați, cât și sub aspectul reducerii termenului de supraveghere. înlăturării obligației prev. de art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. și aplicarea dispozițiilor art. 93 alin. (3) C. pen. în cazul inculpatei A., precum și a înlăturării obligației prev. de art. 85 alin. (2) lit. h) C. pen., în cazul inculpaților B. și C.

În sprijinul acestei concluzii stau pedepsele apreciate ca fiind prea severe în ceea ce-i privește pe cei trei inculpați și pentru care s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, raportat la gradul de pericol social concret al faptelor reținute în sarcină, la împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor precum și la mijloacele folosite, la lipsa antecedentelor penale, la nivelul educației, la situația socială - aceștia fiind bine integrați în societate, dar și la conduita adoptată după săvârșirea infracțiunilor și în cursul procesului penal, aceasta fiind una sinceră încă de la începutul cercetărilor penale și de colaborare cu organele judiciare, extrem de utilă pentru soluționarea cu celeritate a cauzei și a cauzelor care au fost generate de aceasta.

De asemenea, se constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că un termen de supraveghere de 3 ani în ceea ce o privește pe inculpata A., este suficient pentru reeducarea inculpatei și prevenirea comiterii de noi infracțiuni, cu atât mai mult cu cât inculpata are posibilități reale de îndreptare, având o conduită bună atât anterior, cât și ulterior comiterii infracțiunii.

Contrar susținerilor parchetului, se observă că înlăturarea obligației stabilită prin acord impusă inculpatei A. de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate a fost corect dispusă de prima instanță, raportat la nivelul de pregătire al inculpatei și infracțiunea pentru care este cercetată.

Având în vedere că în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere. impunerea obligației de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității de către instanță - în condițiile existenței acordului prevăzut de art. 91 alin. (1) lit. c) C. pen. - este obligatorie, Înalta Curte constată că omisiunea procurorului de a stabili prin acord ca inculpata să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă cuprinsă între 60-120 de zile astfel cum prevăd dispozițiile art. 93 alin. (3) C. pen. poate fi îndreptată de către judecător, fără a crea o situație mai grea pentru inculpată.

Astfel, în mod corect, prima instanță a stabilit, în temeiul dispozițiilor art. 93 alin. (3) C. pen., ca inculpata A. pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată, pe o perioadă de 80 zile, maxim 4 ore/zi, cu excepția zilelor nelucrătoare, într-o instituție publică de interes local din Cluj - Napoca.

Nefondată se apreciază a fi și susținerea parchetului, potrivit căreia înlăturarea dispozițiilor art. 85 alin. (2) lit. h) C. pen., constând în obligarea inculpaților de a nu deține, de a nu folosi și de a nu purta nicio categorie de arme este netemeinică.

Sub acest aspect se constată că prima instanță a motivat convingător opțiunea înlăturării acestor dispoziții legale, sens în care s-a referit în mod adecvat în considerente la faptul că inculpații prin comiterea faptelor nu au dovedit vreo nedemnitate sau vreun pericol prin deținerea, folosirea sau purtarea vreunei categorii de arme.

Față de toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul art. 488 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul

Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 619 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/33/2014.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele - inculpate A. și B.. în sumă de câte 100 lei. se va plăti din fondul M.J.

În acest sens. se are în vedere încheierea pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, la data de 09 iunie 2015 în Dosarul nr. x/33/2014 prin care s-a dispus înlăturarea, din oficiu, a omisiunii vădite din cuprinsul minutei Deciziei nr. 53/A din 16 februarie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/33/2014 în sensul că, Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele - inculpate A. și B.. în sumă de câte 100 lei. se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

”

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 619 din 10 octombrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în Dosarul nr. x/33/2014.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatele - inculpate A. și B., în sumă de câte 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiíei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2015.