ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 723/2021

Ședința publică din data de 1 aprilie 2021

Asupra recursul dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V- a civilă la 9 februarie 2016, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A., C., D. și E., a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 50.000 euro reprezentând daune morale pentru prejudiciul adus demnității și reputației reclamantei ca urmare a difuzării în zilele de 8 și 9 septembrie 2015 în cadrul mai multor ediții ale emisiunii F. a numeroase informații și materiale defăimătoare la adresa sa, însoțite de comentarii injurioase, neadevărate, cu încălcarea dreptului său la demnitate și la propria imagine.

Prin sentința civilă nr. 1474 din 20 octombrie 2017, Tribunalul București, secția a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B. S.A., C., D. și E..

Prin decizia civilă nr. 684A din 25 aprilie 2019, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 1474 din 20 octombrie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, reclamanta A. a declarat recurs.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 25 iunie 2020 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 8, astfel cum reiese din Fișa ECRIS .

Prin rezoluția de primire din 29 iunie 2020 s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului după efectuarea procedurii de comunicare a recursului către intimați și a întâmpinării către recurentă, în eventualitatea în care se va depune întâmpinare.

Prin întâmpinarea formulată, intimata S.C. B. S.A. a învederat imposibilitatea încadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar pe fond respingerea recursului, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul C. a invocat excepția nulității recursului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și a solicitat amendarea recurentei pentru introducerea unei cereri vădit netemeinice, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. a C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut că decizia civilă nr. 684A din 25 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV a civilă, are deschisă calea de atac a recursului, având în vedere dispozițiile art. 94 pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu art. 483 alin. (2) C. proc. civ., obiectul cererii având o valoare de peste 200.000 RON, în primă instanță.

S-a mai reținut că cererea de recurs este timbrată, însă motivele de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților pentru a formula, în scris, un punct de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului.

Prin rezoluția din 3 martie 2021, s-a fixat termen de judecată la 1 aprilie 2021, în camera de consiliu, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a reținut cauza în pronunțare asupra excepției nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele asupra recursului

Analizând recursul din perspectiva excepției de nulitate invocată de intimați prin întâmpinări, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Așadar, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

În cuprinsul memoriului de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a criticat hotărârea instanței de apel considerând că este dată cu încălcarea normelor de drept material privind răspunderea civilă delictuală.

După expunerea situației de fapt, a contextului în care s-au petrecut faptele reclamate ca fiind ilicite, precum și a consecințelor asupra vieții private și profesionale a recurentei, aceasta arată că instanța de apel a făcut abstracție de depoziția martorului audiat la fond, probă prin care se dovedește prejudiciul suferit. Se mai apreciază că prin decizia atacată se reține, în mod greșit, că faptele și judecățile de valoare prezentate în cadrul emisiunilor difuzate de postul de televiziune G. au avut o bază factuală destul de precisă și solicită să se constate incidența în speță a dispozițiilor art. 1357, art. 1382, art. 72, art. 74 lit. f) C. civ.

Înalta Curte reține că, deși se invocă dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete ale raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere a apelului reclamantei împotriva sentinței atacate și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, partea rezumându-se a prezenta aspecte ce țin de situația de fapt a speței, critici vizând modul de interpretare a probelor, invocând formal încălcarea dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală.

Pentru a putea conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare a unor dispoziții legale pretins încălcate, precum și la susținerea incidenței altor dispoziții legale, astfel cum a procedat recurenta-reclamantă în cadrul memoriului de recurs, întrucât condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor imputate instanței, pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului fiind necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate.

Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici de nelegalitate a hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă privind situația de fapt, respectiv susținerile potrivit cărora pârâtul C., invitat în cadrul mai multor ediții ale emisiunii F., difuzată de postul de televiziune H., cu concursul larg al pârâților D. și E., a răspândit informații defăimătoare la adresa recurentei ce au adus grave atingeri demnității, reputației și dreptului acesteia la propria imagine, precum și indicarea consecințelor asupra vieții private și profesionale a recurentei. Aceste aspecte, invocate de recurentă în susținerea dovedirii prejudiciului, nu pot fi asimilate unor veritabile critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege, stabilirea situației de fapt fiind atributul instanței de fond sau de apel din perspectiva caracterului devolutiv al apelului, iar instanța de recurs nu poate proceda la stabilirea unei noi situații de fapt.

Exced analizei ce poate fi realizată în faza procesuală a recursului și susținerile recurentei-reclamante care vizează modul de apreciere a probelor, instanțele de fond și de apel având plenitudine de apreciere în ceea ce privește probele administrate în cauză, iar instanța de recurs nu poate să procedeze la reinterpretarea probelor administrate.

Astfel, criticile care vizează înlăturarea depoziției martorului audiat de instanța de fond, precum și cele referitoare la neluarea în seamă a faptului că postul de televiziune a fost sancționat pentru difuzarea celor două emisiuni, nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Referitor la susținerea potrivit căreia prin decizia atacată se reține, în mod greșit, că faptele și judecățile de valoare prezentate în cadrul emisiunilor difuzate de postul de televiziune G. au avut o bază factuală destul de precisă, se reține că aceasta rămâne o simplă alegație în lipsa unor critici concrete care să vizeze argumentele reținute de către instanța de apel cu privire la această chestiune.

În recurs, reclamanta nu a opus niciun argument de nelegalitate cu privire la considerentele deciziei atacate, indicând formal dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., fără a dezvolta motivele de casare invocate sub aspectul normelor legale interpretate ori aplicate greșit de către instanța de apel.

Reținând că recurenta nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cu privire la solicitarea de sancționare a recurentei cu amendă judiciară, formulată de intimatul C., se rețin următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 187 alin. (1), pct. 1 lit. a) C. proc. civ., invocate de intimat drept temei al cererii sale, "Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului capitol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:(...) 1. cu amendă judiciară de la 100 RON la 1.000 RON: a) introducerea, cu rea credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice".

Prevederile legale anterior redate oferă posibilitatea instanței în fața căreia se judecă o anumită cauză de a sancționa faptele evidențiate în textul de lege, temeinicia aplicării amenzii judiciare fiind lăsată de legiuitor în aprecierea exclusivă a instanței de judecată.

În speță, nu poate fi reținută reaua-credință în declararea recursului, cât timp recurenta nu a făcut decât să uzeze de o cale de atac reglementată de lege, nefiind dovedit că aceasta a urmărit un alt scop decât acela de a critica decizia atacată, chiar dacă recursul formulat a fost anulat, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cum, în speță, nu s-a dovedit reaua-credință a recurentei, Înalta Curte urmează a respinge cererea formulată de intimatul C. de sancționare a recurentei cu amendă judiciară.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 684 A din 25 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Respinge cererea de amendare a recurentei, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. a C. proc. civ., formulată de intimatul C..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 aprilie 2021.