Decizia nr. 72/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Olt, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 30.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta ADPP Caracal S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Local al Municipiului Caracal, prin Primarul Municipiului Caracal și Asociația de Dezvoltare Intercomunitară "A.", a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 541.652.18 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor pentru pază și energie electrică efectuate de către ADPP Caracal în perioada iunie 2014 - august 2018, pentru obiectivul Baza Sportivă Deveselu, preluat în administrare prin Contractul nr. x din 29.07.2014 încheiat între Asociația "A."- asociație de dezvoltare intercomunitară, în numele și pe seama Municipiului Caracal, în calitate de concedent și ADPP Caracal, în calitate de concesionar de servicii publice.

Competența de soluționare a cauzei în primă instanță Prin încheierea nr. 13/21.05.2019, Tribunalul Olt, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența materială procesuală în favoarea secției I Civile a aceleiași instanțe. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2019* la Tribunalul Olt, secția I civilă.

Hotărârea pronunțată în primă instanță Prin sentința nr. 733/16.12.2019, Tribunalul Olt, secția I civilă a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei pentru perioada iunie 2014- ianuarie 2016, admițând excepția cu acest obiect și a respins în rest acțiunea, ca neîntemeiată.

Hotărârea pronunțată în apel Prin decizia nr. 1783/8.07.2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanta ADPP Caracal împotriva sentinței menționate, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Caracal, prin primar, să plătească reclamantei ADPP Caracal S.R.L. suma de 379.337,6 RON și a menținut restul dispozițiilor sentinței.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei Curții de Apel Craiova a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Caracal, prin Primarul Municipiului Caracal, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că a fost obligat la plata unor servicii care excedează contractul nr. x/29.07.2014 încheiat între Asociația "A." - asociație de dezvoltare intercomunitară în numele și pe seama municipiului Caracal, în calitate de concedent și ADPP Caracal, în calitate de concesionar de servicii publice, ca urmare a interpretării greșite a prevederilor O.G. nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, în legătură cu justificarea solicitării de alocații bugetare din bugetele locale. Instanța de apel a reținut în considerentele deciziei recurate că, prin facturile emise de furnizorul de energie electrică și situațiile de plată a cheltuielilor efectuate cu paza imobilului, reclamanta ADPP Caracal a demonstrat că a existat consum de energie electrică și s~a asigurat paza permanentă a imobilului. Or, în speță nu este vorba despre a demonstra un consum de energie electrică sau de asigurare a pazei, ci despre a se demonstra că aceste cheltuieli sunt prevăzute în contract. Prin contractul nr. x/29.07.2014 încheiat între Asociația "A." - asociație de dezvoltare intercomunitară, în numele și pe seama municipiului Caracal, în calitate de concedent și ADPP Caracal, în calitate de concesionar de servicii publice, s-a delegat gestiunea prin concesionare a serviciului de administrare a domeniului public și privat, constând în administrarea domeniului public și privat. Obiectul acestui contract îl reprezintă administrare domeniu public și privat, domeniile activităților prestate fiind stabilite în mod expres la art. 3 alin. (1) lit. a)-j), iar la pct. a s-a prevăzut expres "amenajarea și întreținerea zonelor verzi, a parcurilor și grădinilor publice, a terenurilor de sport, a locurilor de agrement și a terenurilor de joacă pentru copii". Prin procesul-verbal nr. x/29.07.2014 de predare-primire, ADPP Caracal a preluat bunurile aparținând domeniului public și privat, printre care și imobilul în speță, identificat la poz. 90, fiind "Imobil P+1 - Deveselu", respectiv "teren și imobil - bazin înot", și nu "Baza Sportivă Deveselu". Prin urmare, domeniile activităților prestate sunt stabilite în mod expres și limitativ în prevederile art. 3 alin. (1) lit. a)-j) din contract, astfel încât solicitarea privind decontarea serviciilor de pază precum și energia electrică la Baza Sportivă Deveselu excedează aceste domenii. Prevederile art. 7 alin. (2) lit. a) din contract conferă concesionarului dreptul să încaseze contravaloarea serviciilor prestate, însă acestea vizează serviciile prestate conform contractului, și nu alte categorii de servicii. De altfel și prima instanță a reținut că aceste servicii nu intră sub incidența prevederilor contractuale. Lucrările a căror plată se solicită nu au fost efectuate de către ADPP Caracal în cadrul activității de amenajarea și întreținerea zonelor verzi, a parcurilor și grădinilor publice, a terenurilor de sport, a locurilor de agrement și a terenurilor de joacă pentru copii, pentru a putea avea aplicabilitate art. 15 din contract. Aceste aspecte au fost comunicate intimatei. Contractul înseamnă acordul de voință al părților, dar și interesele reunite ale acestora. Acordul de voință înseamnă doar consimțământul, adică voința exprimată a părților care au capacitatea juridică de a contracta, în timp ce interesul părților înseamnă conținutul contractului, adică obiectul și cauza acestuia. În temeiul bunei-credințe, al echității sau al solidarismului contractual, părțile au obligația de a respecta clauzele contractuale, exigența de a executa o prestație care excedează clauzele contractuale și obiectul contractului fiind contrară bunei-credințe și echității prevăzute de C. civ. Or, instanța de apel a dat o interpretare eronată atât dispozițiilor legale, cât și clauzelor contractuale, cu toate că în jurisprudența CJUE și a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a statuat că o instanță națională nu poate modifica conținutul unei clauze contractuale, ci doar poate dispune să nu se aplice. Recurenta a susținut, totodată, că instanța de apel a făcut o interpretare greșită a prevederilor O.G. nr. 71/2002, aprecierea potrivit căreia acestea nu instituie o procedură specială vădind confuzia între procedura instituită de un act normativ pentru finanțarea unor cheltuieli curente și obligația de a plăti niște servicii care excedează clauzele contractuale. Cheltuielile pretinse de intimata - reclamantă, așa cum a reținut și Tribunalul Olt, sunt cheltuieli curente în privința cărora sunt aplicabile dispozițiile art. 16 din contract potrivit cărora "finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale serviciului ce fac obiectul prezentului contract se asigură din venituri proprii, din alocații și subvenții de la bugetul local și alte surse cu respectarea prevederilor O.G. nr. 71/2002". Potrivit dispozițiilor art. 18-19 din O.G. nr. 71/2002 sunt enunțate modalitățile de finanțare a cheltuielilor efectuate pentru asigurarea funcționarii propriu-zise a serviciilor de administrare a domeniului public și privat. Mai mult, aceste aspecte i-au fost comunicate intimatei în mod constant, modalitatea de finanțare a cheltuielilor fiind expres prevăzută în contractul încheiat. Prin urmare, intimata nu poate face dovada respectării acestui act normativ sau a refuzului instituției pârâte în urma vreunui demers făcut în acest sens, iar documentele prezentate pot fi folosite de către intimată la justificarea solicitării de alocații bugetare din bugetele locale, conform procedurii reglementate de O.G. nr. 71/2002. De asemenea, nu poate fi reținută motivarea instanței de apel în sensul că printr-o hotărâre a adunării generale a acționarilor, organism din care face parte și Consiliul Local Caracal, s-a aprobat decontarea acestor cheltuieli, deoarece hotărârile AGA sunt acte de voință internă care pot fi oricând revocate sau modificate sub condiția respectării drepturilor și obligațiilor izvorâte din actele încheiate cu terții. Aceste hotărâri nu pot încălca drepturile și obligațiile izvorâte din actele încheiate cu terții și nici legislația în vigoare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Recurenta - pârâtă UAT Caracal a contestat existența obligației sale, stabilită prin decizia de apel, de a suporta contravaloarea consumului de energie electrică și a serviciilor de pază la obiectivul Baza Sportivă Deveselu. Prin criticile formulate, recurenta a susținut, pe de o parte, că pretențiile reclamantei nu au legătură cu vreuna dintre activitățile stabilite în mod expres în contractul încheiat între părți, iar, pe de altă parte, că instanța de apel a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 18 - 19 din O.G. nr. 71/2002 privind organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local, prin raportare la art. 16 din contractul părților. În ceea ce privește încadrarea cheltuielilor solicitate prin acțiunea de față în obiectul contractului nr. x/29.07.2014, Înalta Curte reține că recurenta, cu toate că are în vedere art. 3 alin. (1) din contract - care enumeră operațiunile vizate de obiectul contractului, respectiv de delegarea gestiunii prin concesiune a serviciului de administrare a domeniului public și privat -, contestă, în fapt, partea pentru care a operat acordul de voință al părților din imobilul în legătură cu care s-au formulat pretențiile deduse judecății. Din această perspectivă, este de reținut că instanța de apel s-a pronunțat asupra apărării formulate de pârâta UAT Caracal în cursul judecării apelului reclamantei, prin care aceasta a pretins că imobilul preluat de reclamantă prin procesul-verbal nr. x/29.07.2014, încheiat de părțile din prezenta cauză ca anexă la contractul respectiv, ar fi reprezentat doar de bazinul de înot, și nu de întreaga bază sportivă Deveselu. După cum reiese din decizia recurată, instanța de apel a înlăturat această apărare de fond, cu motivarea că prima instanță a reținut contrariul, iar intimatele - pârâte nu au declarat apel împotriva considerentelor sentinței. Față de această motivare, Înalta Curte constată că motivele din recurs s-ar fi putut referi doar la argumentul pentru care susținerile pârâtei UAT Caracal nu au fost analizate pe fond, respectiv la neînvestirea legală a instanței de apel cu cercetarea obiectului material al contractului părților. Or, recurenta - pârâtă UAT Caracal nu a înțeles să supună controlului de legalitate în recurs limitele devoluțiunii în apel, pe aspectul în discuție, astfel încât aprecierea primei instanțe conform căreia imobilul preluat de către reclamanta ADPP Caracal prin procesul-verbal de predare-primire nr. x/29.07.2014, în legătură cu care s-au formulat pretențiile din prezenta cauză, este reprezentat de Baza Sportivă Deveselu, beneficiază de autoritate de lucru judecat. Drept urmare, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul contrar, formulată fiind omisso medio. Înalta Curte constată, însă, că este fondată critica referitoare la interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 18-19 din O.G. nr. 71/2002, prin raportare la art. 16 din contractul părților. Din considerentele deciziei recurate, rezultă că instanța de apel nu a făcut aplicarea prevederilor acestui act normativ, ci s-a raportat doar la clauzele contractului, potrivit cărora concedenta UAT Caracal are obligația de a achita contravaloarea facturilor emise pentru serviciile prestate/furnizate și pe temeiul cărora a stabilit că reclamanta ADPP Caracal este îndreptățită la finanțarea cheltuielilor efectuate cu consumul de energie și pentru asigurarea pazei permanente a imobilului. Așadar, în raționamentul instanței de apel, O.G. nr. 71/2002 nu are legătură cu pretențiile deduse judecății, deoarece identificarea sursei de finanțare a cheltuielilor și asigurarea efectivă a finanțării sunt în sarcina autorității administrative locale și reprezintă chestiuni distincte de obligația de plată asumată de aceasta din urmă prin contract față de prestatorul serviciului. Se constată că acest raționament juridic este greșit, în măsura în care nu se bazează pe stabilirea în prealabil a naturii pretențiilor deduse judecății, în sensul dacă este vorba despre cheltuieli curente de funcționare și exploatare a serviciilor de administrare a domeniului public și privat. Astfel, în conformitate cu art. 16 din contractul nr. x/29.07.2014, "finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale serviciului ce fac obiectul prezentului contract se asigură din venituri proprii, din alocații și subvenții de la bugetul local și alte surse cu respectarea prevederilor O.G. nr. 71/2002". Se observă că însuși contractul încheiat de părțile din prezenta cauză trimite la dispozițiile O.G. nr. 71/2002, dar trebuie subliniat că, și în absența unei trimiteri exprese, actul normativ nu ar putea fi ignorat, în condițiile în care obiectul contractului îl reprezintă delegarea gestiunii prin concesionare a serviciului de administrare a domeniului public și privat, în favoarea reclamantei ADPP Caracal, iar O.G. nr. 71/2002 reglementează tocmai organizarea și funcționarea serviciilor publice de administrare a domeniului public și privat de interes local. Pe de altă parte, potrivit clauzei contractuale citate, finanțarea cheltuielilor curente ale serviciilor ce fac obiectul contractului se asigură nu numai din bugetul local, dar și din venituri proprii, cu respectarea O.G. nr. 71/2002. Or, potrivit O.G. nr. 71/2002, în cazul în care serviciile de administrare a domeniului public și privat se realizează prin delegare de gestiune - precum în speță -, finanțarea cheltuielilor curente ale acestor servicii se asigură "din bugetele de venituri și cheltuieli ale operatorilor", astfel cum prevede, în mod explicit, art. 18 alin. (2) lit. b). În această situație, respectiv în cazul finanțării potrivit alin. (2) lit. b), acordarea de subvenții sau alocații bugetare din bugetele locale se poate face în completare și doar "în funcție de natura și de specificul activității edilitar-gospodărești desfășurate/prestate și de modul de organizare și subordonare al operatorului", după cum prevede art. 18 alin. (3) din O.G. nr. 71/2002. Se constată, așadar, din coroborarea art. 16 din contract și art. 18 din O.G. nr. 71/2002 că, în situația anumitor cheltuieli, acestea se suportă chiar de către operatorii delegați cu gestiunea serviciilor de administrare a domeniului public și privat, din bugetul de venituri și cheltuieli și doar în completare, în cazurile anume prevăzute de legiuitor, din bugetele locale. Obligația concedentului de a achita contravaloarea facturilor emise pentru serviciile prestate/furnizate, prevăzută de art. 8 alin. (1) lit. j) din contract, corelativă dreptului concesionarului de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, prevăzut de art. 7 alin. (2) lit. a) din contract, nu poate fi desprinsă de art. 16 din același contract, în sensul că respectiva obligație a concedentului UAT Caracal subzistă doar în cazurile în care contravaloarea serviciilor prestate se suportă din bugetul local, chiar atunci când este vorba despre cheltuielile curente. O situație în care subzistă obligația în discuție a concedentului este, fără îndoială, cea prevăzută explicit în art. 15 alin. (1) din contract, care prevede "decontarea" de către concedent a contravalorii anumitor lucrări pe care concesionarul le va executa și pentru care va emite lunar facturi în vederea efectuării plății. În aceste condiții, aplicarea corespunzătoare a prevederilor contractuale și ale O.G. nr. 71/2002 ar fi presupus a se determina dacă, în prezenta cauză, cheltuielile efectuate cu consumul de energie și pentru asigurarea pazei permanente a imobilului, a căror contravaloare a fost pretinsă de reclamantă, reprezintă cheltuieli curente de funcționare și exploatare ale serviciilor de administrare a domeniului public și privat, în sensul art. 16 din contract și al art. 18 din O.G. nr. 71/2002, astfel cum a pretins recurenta - pârâtă. În cazul unui răspuns afirmativ, ar fi trebuit stabilit dacă sunt îndeplinite condițiile de aplicare a prevederilor art. 18 alin. (2) lit. b) și alin. (3) din O.G. nr. 71/2002, pentru suportarea cheltuielilor curente din bugetul de venituri și cheltuieli al operatorului serviciilor de administrare și, după caz, din bugetele locale. Întrucât pârâta a invocat în cursul judecății - și a reiterat prin motivele de recurs - incidența și a dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 71/2002, ar fi trebuit stabilit în concret dacă derularea raporturilor contractuale dintre părți implica "încasarea de la utilizatori, pe baza tarifelor, prețurilor sau taxelor locale legal aprobate, a unor sume reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate" și dacă sumele astfel încasate intrau la bugetul local sau în bugetul operatorului serviciului (a se vedea, în acest sens, și art. 14 alin. (1) din contract, care se referă la "taxele practicate de ADPP Caracal"). Acest aspect poate fi relevant în condițiile în care, potrivit aceluiași art. 19 din O.G. nr. 71/2002, "cheltuielile curente pentru asigurarea funcționării propriu-zise a serviciilor de administrare a domeniului public și privat și efectuării/prestării activităților edilitar-gospodărești specifice acestora, respectiv pentru întreținerea, reabilitarea și exploatarea infrastructurii edilitar urbane aferente" se asigurau fie din aceste încasări de la utilizatori, fie prin alocații bugetare. Este de subliniat și faptul că, în conformitate cu art. 19 lit. e) din ordonanță, cheltuielile curente la care se face referire în art. 19 trebuiau recuperate integral prin tarife, prețul biletelor sau taxe locale. Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte constată că, în mod greșit, instanța de apel a considerat că prevederile art. 18 și 19 din O.G. nr. 71/2002 nu sunt incidente, fără a verifica efectiv întrunirea condițiilor de aplicare a acestor dispoziții legale, prin raportare la art. 16 din contractul părților și fără a stabili, în mod corespunzător, situația de fapt presupusă de aceste norme, în sensul celor arătate anterior. În consecință, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Caracal, fiind întrunit cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și, pe temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.