ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 666/2021

Ședința publică din data de 30 martie 2021

asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 1587 din 22 iulie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursul formulat de pârâtul Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală împotriva deciziei civile nr. 1877 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire A., solicitând admiterea acesteia și rejudecarea cauzei, în sensul respingerii cererii de recurs formulate de pârâtul Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală împotriva deciziei civile nr. 1877 din 19 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, având în vedere că instanța supremă s-a pronunțat asupra unori lucruri care nu s-au cerut, fiind astfel incident cazul de revizuire prevăzut de art. 522 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 11 februarie 2021 s-a fixat termen de judecată, cu citare părți, la 30 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curți

Cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., text de lege care reglementează posibilitatea formulării cererii de revizuire asupra unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, atunci când instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea desființării unor hotărâri judecătorești, constituind un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situații excepționale care au făcut ca o hotărâre să fie viciată chiar în substanța sa.

Cum retractarea unei hotărâri judecătorești definitive produce efecte asupra stabilității raporturilor juridice civile, legea reglementează posibilitatea exercitării acestei căi de atac numai în cazuri strict determinate.

Or, din textul de lege menționat rezultă că legiuitorul a impus o condiție specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă sunt pronunțate asupra fondului sau dacă evocă fondul cauzei.

Hotărârile instanțelor de recurs care evocă fondul sunt acelea prin care instanțele admit recursul și, rejudecând cauza dedusă judecății, modifică în tot sau în parte hotărârea recurată, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins sau cele prin care, urmare a admiterii recursului, decizia atacată a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare.

Deci, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, cum este cazul în speța de față, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul litigiului, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite; în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

Pot fi, așadar, atacate cu revizuire hotărârile prin care instanța de recurs admite recursul și modifică, în tot sau în parte, hotărârea recurată sau admite recursul, casează cu reținere hotărârea atacată și rejudecă fondul cauzei.

În speță, ipoteza reglementată de textul de lege nu este respectată sub acest aspect, întrucât, față de dispozițiile art. 497 C. proc. civ. referitoare la soluțiile pe care le poate pronunța instanța supremă, se constată că prin decizia atacată a fost pronunțată o soluție de admitere a cererii de recurs, de casare a deciziei recurate și de trimitere a cauzei spre rejudecare instanței de apel și, prin urmare, nu s-a evocat fondul.

Rezultă că nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a cererii de revizuire, condiție impusă de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., și anume, aceea ca hotărârea să fie pronunțată asupra fondului sau să evoce fondul.

Pentru toate aceste considerente, cererea de revizuire urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 1587 din 22 iulie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 martie 2021.