ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 557/2021

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la 2 august 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Camera de Comerț și Industrie Cluj a solicitat, în contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat), să se constate că este continuatoarea în drept a Camerei de Comerț și Industrie Cluj, înființată în anul 1850 și desființată în mod abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea Judecătoriei Cluj-Napoca Prin sentința civilă nr. 2593 din 9 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, invocată prin întâmpinare. A admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare și a respins acțiunea ca efect al admiterii excepției. A respins acțiunea civilă formulată reclamanta Camera de Comerț și Industrie Cluj, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat pentru lipsa calității procesuale pasive.

Hotărârea Tribunalului Cluj Prin decizia nr. 2097 din 17 decembrie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Cluj împotriva sentinței civile nr. 2593 din 9 aprilie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

Hotărârea Curții de Apel Cluj Prin decizia nr. 452 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta Camera de Comerț și Industrie Cluj privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în raport cu cele ale art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (1), (2) și 3 din Constituție. A respins recursul declarat de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Cluj împotriva deciziei nr. 2097 din 17 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă.

Recursul Împotriva deciziei nr. 452 din 16 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta Camera de Comerț și Industrie Cluj. În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că excepția de neconstituționalitate invocată îndeplinește cerințele art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar legătura art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, care formează obiectul controlului de neconstituționalitate, cu soluționarea cauzei este evidentă, întrucât aceste dispoziții legale reprezintă temeiul juridic al cererii de chemare în judecată. Recurenta a afirmat că aspectele de legalitate ce urmează a fi dezlegate în recurs vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv art. 430 și art. 431 C. proc. civ., prin raportare la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Înregistrarea recursului pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 8 februarie 2021, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Întâmpinarea și răspunsul la întâmpinare Prin întâmpinare, intimatul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu cauza, față de nesoluționarea fondului acesteia. Recurenta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut susținerile intimatului, menționând că excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât aspectele de nelegalitate ce urmează a fi dezlegate în recurs vizează încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrag sancțiunea nulității, respectiv art. 430 și art. 431 C. proc. civ., prin raportare la art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând recursul prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: Prin cererea de recurs formulată împotriva deciziei nr. 2097 din 17 decembrie 2019 a Tribunalului Cluj, secția civilă, reclamanta a susținut nelegalitatea acestei hotărâri din perspectiva aplicării greșite de către Curtea de Apel Cluj a dispozițiilor art. 430 și art. 431 C. proc. civ., respectiv că nu există identitate de cauză între litigiul pendinte și cel soluționat prin sentința civilă nr. 2708/2002, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2001, și nici riscul pronunțării unor hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente nu s-ar putea concilia. În calea de atac a recursului, reclamanta a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în raport cu cele ale art. 1 alin. (5) și art. 21 alin. (1), (2) și 3 din Constituție, susținând că normele vizate nu respectă condițiile de previzibilitate, nefiind redactate cu suficientă precizie și claritate. Prin decizia nr. 452 din 16 decembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de recurenta Camera de Comerț și Industrie Cluj privind sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001, reținând că soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 2097 din 17 decembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Cluj, secția civilă nu depinde de constituționalitatea acestor norme. Înalta Curte constată că aspectele reținute de Curtea de Apel Cluj în motivarea soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate sunt corecte. Astfel, prin cererea de chemare în judecată dedusă judecății, întemeiată pe dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, reclamanta Camera de Comerț și Industrie Cluj a solicitat, în contradictoriu cu intimații Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (fost Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat), să se constate că este continuatoarea în drept a Camerei de Comerț și Industrie Cluj, înființată în anul 1850 și desființată în mod abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949. Prin sentința civilă nr. 2593 din 9 aprilie 2019, Judecătoria Cluj-Napoca a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, invocată prin întâmpinare, și a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta Camera de Comerț și Industrie Cluj, în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa calității procesuale pasive. A admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, și a respins astfel acțiunea, reținând incidența dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., respectiv autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2708/2002, pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2001, irevocabilă prin decizia nr. 673/2003 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2003, prin care s-a constatat că reclamanta nu este aceeași persoană juridică sau continuatoarea în drept a Camerei de Comerț și Industrie Cluj, înființate în anul 1850 și desființate abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949. Referitor la apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 2593 din 9 aprilie 2019 a Judecătoriei Cluj-Napoca, Înalta Curte reține că acesta a fost respins prin decizia nr. 2097 din 17 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă. În raport de circumstanțele cauzei anterior expuse, Înalta Curte constată că, deși prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 au constituit temeiul de drept al acțiunii reclamantei, litigiul nu a fost soluționat din perspectiva acestor norme legale, ci prin prisma art. 430 și art. 431 C. proc. civ., invocate de pârâtul Statul Român prin întâmpinarea depusă la fond, în susținerea excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 2708/2002, pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2001. Examinând cu prioritate excepția autorității de lucru judecat, conform art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Judecătoria Cluj a constatat, în raport de dispozițiile art. 430 și art. 431 din același cod, că este întrunită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, întrucât prin sentința civilă nr. 2708/2002, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2001 s-a reținut, irevocabil, că reclamanta nu este aceeași persoană juridică sau continuatoarea în drept a Camerei de Comerț și Industrie Cluj, înființată în anul 1850 și desființată abu­ziv prin Decretul nr. 74/1949, publicat în Buletinul Oficial nr. 47/21.07.1949. Astfel cum s-a arătat, soluția instanței de fond asupra excepției autorității de lucru judecat a fost confirmată de Tribunalul Cluj, secția civilă, prin decizia nr. 2097 din 17 decembrie 2019, și menținută în recurs de Curtea de Apel Cluj, prin decizia nr. 452 din 16 decembrie 2020. Față de aceste aspecte, Înalta Curte reține că invocarea neconstituționalității dispozițiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu are legătură cu soluționarea pricinii, întrucât ceea ce se impunea cu prioritate analizei în prezenta cauză era incidența dispozițiilor art. 430 și art. 431 C. proc. civ., iar nu a dispozițiilor de drept substanțial din conținutul textului legal pretins neconstituțional, care nu a fost avut în vedere la soluționarea cauzei. Ca atare, prevederile art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001 nu pot constitui obiect de analiză al instanței de contencios constituțional, față de natura excepției de neconstituționalitate, care constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității unor dispoziții legale direct aplicabile judecății în respectiva cauză cu Constituția României, aspect ce nu se regăsește în speță. Din acest motiv, nu poate fi reținută nelegalitatea deciziei atacate cu recurs, întrucât controlul judiciar căruia aceasta i se supune vizează numai încălcarea normelor de drept material din perspectiva cărora a fost soluționată cauza, iar nu a celor străine de judecata acesteia. Pentru argumentele expuse, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Camera de Comerț și Industrie Cluj împotriva deciziei nr. 452 din 16 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,