Decizia nr. 151/2021 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 3 martie 2020 Curtea de Apel Cluj a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, reținând că prevederile art. 68-69 C. proc. civ. - invocate în susținerea excepției nu sunt incidente în cauză, ministerul nefiind chemat în judecată în calitatea sa de persoană care ar putea pretinde aceleași drepturi ca și reclamantul ce a fost chemat în judecată în calitate de emitent al actului contestat pe calea excepției de nelegalitate, respectiv a Ordinului nr. 1517/2019.

Prin sentința nr. 1 din 10 martie 2020, Curtea de Apel Cluj a respins excepția de nelegalitate invocată de intimata A. S.R.L., cu privire la Ordinul nr. 1517 din 4 noiembrie 2019 emis de Ministrul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat. A respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al d-ului E. pentru semnarea acțiunii în anulare. A respins ca nefondată acțiunea în anularea hotărârii arbitrale.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Cluj a reținut că, deși formal au fost invocate ca motive de nelegalitate a hotărârii arbitrale dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. a), g) și h) C. proc. civ., din examinarea motivelor dezvoltate în fapt reiese că petenta a invocat prevederile art. 608 alin. (1) lit. a), b) și h), respectiv litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului; tribunalul arbitral a soluționat litigiul fără să existe o convenție arbitrală sau în temeiul unei convenții nule sau inoperante; hotărârea arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii.

Prima instanță a reținut că motivele de desființare a hotărârii arbitrale pot fi invocate doar dacă au fost ridicate în fața tribunalului arbitral în conformitate cu art. 592 alin. (1) sau alin. (3), potrivit dispozițiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ. În acest sens, Curtea de Apel a constatat că prin întâmpinarea depusă la data de 8 august 2019 în dosarul tribunalului arbitral petenta nu a invocat vreo neregularitate referitoare la validitatea sau eficacitatea convenției arbitrale, o astfel de neregularitate nefiind invocată în fața instanței arbitrale nici la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2019 (primul termen de judecată la care procedura de citare a părților a fost legal îndeplinită). În aceste condiții, a apreciat Curtea de apel, petenta este decăzută, în conformitate cu art. 608 alin. (2) C. proc. civ., din dreptul de a mai invoca neregularități referitoare la existența și validitatea convenției arbitrale. Cât privește celelalte motive de nelegalitate (litigiul nu era susceptibil de soluționare pe calea arbitrajului, respectiv încălcarea ordinii publice, a bunelor moravuri ori a dispozițiilor imperative ale legii), acestea sunt fundamentate pe același argument - respectiv pe nulitatea și ineficacitatea convenției arbitrale, ca urmare a încheierii acesteia de o persoană care nu avea o abilitare legală în acest sens, motiv pentru care Curtea de apel a decis că acestea nu vor forma obiectul unei analize separate, cât timp existența și validitatea clauzei compromisorii nu mai poate fi pusă în dezbatere judiciară la acest moment.

Prin sentința pronunțată la data de 30 iunie 2020 Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a admis cererea formulată de către intimata A. S.R.L. și a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr. 1 din 10 martie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în sensul obligării petentei Agenția pentru IMM-uri, Atragere de Investiții și Promovare a Exportului Cluj-Napoca să plătească intimatei A. S.R.L. suma de 2.380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. C. Calea de atac împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de apel.

Împotriva sentinței civile nr. 1 din 10 martie 2020 a declarat recurs petenta Agenția pentru IMM-uri, Atragere de Investiții și Promovare a Exportului Cluj-Napoca, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. În motivarea recursului recurenta a susținut că tribunalul arbitral care a pronunțat hotărârea nr. 12/2019, în dosarul nr. x/2019 și-a verificat propria competență, verificând-o doar raportat la conținutul clauzei compromisorii din contractele de închiriere derulate între petentă și intimată, nu și prin raportare la prevederile legale în vigoare; după cum a procedat la verificarea competenței ulterior punerii în discuție a excepțiilor ridicate de părți. Procedând astfel, tribunalul arbitral a omis prevederile art. 562 alin. (2) C. proc. civ., după cum și Curtea de apel prin hotărârea recurată a omis prevederile art. 579 alin. (2) C. proc. civ. și a sancționat-o pe petentă pentru faptul că nu a invocat neregularități referitoare la existența și validitatea convenției arbitrale în fața tribunalului arbitral, considerând că aceasta este decăzută din dreptul de a mai invoca neregularitățile în fața oricărei instanțe de judecată sesizate. În consecință, recurenta a susținut că se impune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate ca fiind nelegală și netemeinică și reținerea dosarului spre competentă soluționare iar, pe fondul cauzei, anularea hotărârii arbitrale nr. 12/2019. În drept au fost invocate dispozițiile art. 486-490 C. proc. civ., art. 608 pct. 2, lit. b), f) și h) C. proc. civ., art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. D. Apărările intimatei.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca fiind nefondat.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri (F.), succesorul Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat, a solicitat admiterea recursului, dar și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale în cauză, întrucât nu a fost parte în litigiul arbitral, iar cele două contracte de închiriere care au făcut obiectul litigiului arbitral, nr. 187 din 18 aprilie 2017 și nr. 275 din 18 iulie 2017, au fost încheiate între recurentă și intimata A. S.R.L., Agenția (G. Cluj-Napoca), deși aflată în subordinea F., având personalitate juridică conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 47/2017. E. Considerentele instanței de recurs.

Recurenta a invocat generic temeiul de drept al recursului ca fiind dispozițiile art. 486-490 C. proc. civ., criticând în fapt hotărârea atacată pentru că este "netemeinică și nelegală", întrucât Curtea de apel nu a verificat și nu a reținut ca atare nerespectarea de către tribunalul arbitral a dispozițiilor art. 579 alin. (2) C. proc. civ., art. 542 alin. (2) C. proc. civ., art. 543 alin. (3) C. proc. civ., dispozițiile legale pe care nici Curtea de apel nu le-a reținut ca atare, ignorând dispozițiile art. 608 alin. (1) C. proc. civ. Criticile privind restrângerea nejustificată sau ignorarea unor texte legale care, în opinia recurentei, ar fi incidente în cauză se pot încadra în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. care consacră nelegalitatea unei hotărâri ce a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Se reține însă că, spre deosebire de reglementarea dată de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. (1865), noul C. proc. civ., prin art. 488 pct. 8 nu mai are în vedere ipoteza în care hotărârea recurată este lipsită de temei legal, aspectele de temeinicie constituind elemente de fapt care nu pot constitui temeiul recursului. Cât privește interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale incidente în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că în mod corect Curtea de apel a reținut incidența dispozițiilor art. 608 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Nu mai pot fi invocate ca motive pentru anularea hotărârii arbitrale neregularitățile care nu au fost ridicate potrivit art. 592 alin. (1) și (3) sau care pot fi remediate pe calea prevăzută de art. 604". Contrar afirmațiilor recurentei, Curtea de apel a reținut în mod legal că invocarea motivelor de anulare a hotărârii arbitrale este posibilă exclusiv în situația în care neregularitățile pe care se sprijină aceste motive au fost invocate și în fața tribunalului arbitral, în condițiile art. 592 C. proc. civ., astfel cum dispun prevederile art. 608 alin. (2) C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 592 alin. (1) C. proc. civ., "Orice excepție privind existența și validitatea convenției arbitrale (…) trebuie invocată cel mai târziu la prima zi de înfățișare". Raportat la situația de fapt necontestată de către recurentă, în sensul că prin întâmpinarea depusă în litigiul arbitral recurenta, în calitatea sa de pârâtă, a depus întâmpinare la data de 8 august 2019, fără a invoca însă vreo neregularitate referitoare la validitatea sau eficacitatea convenției arbitrale, după cum nu a fost invocată nici la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, 18 septembrie 2019, în mod corect Curtea de apel a constatat că recurenta-petentă este decăzută din dreptul de a mai invoca excepțiile respective. Neglijența părții, de a invoca excepțiile prevăzute la art. 592 alin. (1) C. proc. civ. în cursul arbitrajului, nu poate fi trecută cu vederea, astfel că, potrivit art. 608 alin. (2) C. proc. civ., aceste neregularități invocate în premieră nu vor determina anularea hotărârii. Cât privește celelalte motive ale acțiunii în anularea hotărârii arbitrale care critică încălcarea ordinii publice, bunele moravuri ori dispozițiile imperative ale legii, acestea vizează în fapt, astfel cum a reținut Curtea de apel, tot soluționarea litigiului de către tribunalul arbitral, deși, în opinia recurentei-petente, convenția arbitrală era nulă și inoperantă. Acesta a fost motivul pentru care Curtea de apel nu a mai analizat dispozițiile legale invocate formal de către petentă, ale art. 608 lit. h). Cercetarea motivului de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) era, oricum, neconcludentă, în raport de faptul că petenta recurentă nu a făcut nicio referire la dispozițiile art. 575 C. proc. civ. care prezintă importanță în determinarea normelor procedurale imperative de la care părțile convenției arbitrale nu pot deroga și de la care, implicit, nici arbitrii nu o pot face. Trebuie observat că nu orice încălcare a legii de către tribunalul arbitral se poate constitui într-un motiv de acțiune în anulare a hotărârii arbitrale, ci numai încălcarea dispozițiilor imperative ale legii care fac trimitere la principiile fundamentale ale procesului civil (art. 575 alin. (2) C. proc. civ.). Motivul de anulare prevăzut de art. 608 lit. h) C. proc. civ. nu include, astfel, criticile cu privire la situația de fapt sau cu privire la interpretarea și aplicarea prevederilor legale dispozitive, ci numai criticile cu privire la încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, sens în care criticile aduse de către petenta recurentă hotărârii arbitrale în temeiul acestui text de lege nu se încadrau în prevederile legale, Curtea de apel arătând că fundamentarea lor pe același argument, al nulității și ineficacității convenției arbitrale face inutilă analizarea separată a acestui motiv de anulare.

Cât privește apărarea intimatului F.., în sensul lipsei calității sale procesuale în cauză, acest aspect nu mai poate fi repus în discuție, Curtea de apel pronunțându-se asupra calității procesuale pasive a intimatei prin încheierea de ședință din 3 martie 2020, în sensul respingerii acesteia, în raport de faptul că Ministerul a fost introdus în cauză doar în calitatea sa de emitent al Ordinului nr. 1517/2019 a cărui nelegalitate fusese invocată de către intimata A. S.R.L., excepție respinsă de către instanță prin sentința recurată. Cum atât soluția pronunțată de Curtea de apel cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a F. (succesor al H.), cât și soluția de respingere a excepției de nelegalitate a Ordinului nr. 1517/2019 nu au făcut obiectul recursului, acestea au intrat în puterea lucrului judecat, nemaiputând fi repuse în discuție, după cum am arătat. Oricum, după cum chiar intimatul F. afirmă prin întâmpinarea depusă în recurs, litigiul arbitral nu îl vizează pe acesta, întrucât, deși aflată în subordinea F., recurenta-petentă G. Cluj-Napoca are personalitate juridică conform art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2017 privind înființarea, organizarea și funcționarea agențiilor pentru întreprinderi mici și mijlocii, atragere de investiții și promovare a exportului.

Prin urmare, hotărârea Curții de apel este legală, nefiind subsumată niciunui motiv de recurs, astfel cum rezultă din considerentele ce preced în urma analizei criticilor și apărărilor formulate în cadrul judecății recursului.

Având în vedere cele de mai sus, în baza dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.