ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerț și Antreprenoriat - Direcția de Antreprenoriat și Programe pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii și Agenția pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovarea Exportului Timișoara, anularea deciziei de respingere a dosarului de finanțare nr. x/29.08.2017 privind planul de investiții depus în conformitate cu Programul de dezvoltare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piața 2017; anularea deciziei de respingere a contestației nr. 124/15.11.2017 formulată împotriva soluției de respingere a planului de investiții nr. RUE 260/29.08.2017; admiterea dosarului de finanțare nr. x/29.08.2017 privind planul de investiții depus în conformitate cu Programul de dezvoltare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piața 2017; obligarea pârâtelor la plata cheltuitelor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 122 din 8 mai 2018, Curtea de Apel Timișoara a hotărât următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Întreprinderile Mici și Mijlocii, Atragerea de Investiții și Promovarea Exportului Timișoara și a respins acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva acestei pârâte, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă; - a respins excepțiile invocate de pârâtul Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerț și Antreprenoriat, privind inadmisibilitatea petitului 2 al acțiunii și neîndeplinirea procedurii prealabile; - a respins acțiunea reclamantei S.C. A. S.R.L. împotriva pârâtului Ministerul pentru Mediul de Afaceri Comerț și Antreprenoriat, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1228 din 8 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. A susținut recurenta-reclamantă că hotărârea primei instanțe a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor pct. 4.3 din Procedura de implementare aprobată prin OMMACA nr. 894/2017, precum și a prevederilor cuprinse în H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. A arătat recurenta A. S.R.L., în acest sens, că singurul argument reținut de către instanță în vederea confirmării soluției de respingere a dosarului de finanțare pe care aceasta l-a depus, cu nr. RUE 260/29.08.2017, se raportează strict la condiția atingerii procentajului de 60% din valoarea investițiilor propuse în planul de afaceri, în mijloacele fixe prevăzute de pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT-tehnică de calcul) și 2.3.6.8.1 (electro și motostivuitoare) din catalogul mijloacelor fixe prevăzute de H.G. nr. 2139/2004. Susține recurenta-reclamantă că prima instanță a interpretat eronat că dispozițiile pct. 4.3 din Procedura aprobată prin OMMACA nr. 894/2017 nu ar putea fi interpretate decât prin coroborarea acestora cu prevederile pct. 4.8 din Anexa nr. 3 la procedură, indicând, tot în mod eronat, modalitatea în care cele două texte ar trebui coroborate, astfel încât să poată fi justificată măsura de respingere a dosarului de finanțare întocmit de Societatea A. S.R.L.. Afirmă recurenta că motivul inițial de respingere a cererii de finanțare a fost acela că receptoarele de telefonie mobilă nu ar avea legătură cu fluxul activităților pe care le implica codul CAEN al societății-4729 "Comerț cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazinele specializate (inclusiv produse naturiste)", fără a fi avut în vedere motivul neîncadrării echipamentelor de telefonie mobilă în grupa/subgrupele ori categoriile corecte din Catalogul mijloacelor fixe, sau că grupele/subgrupele în care acestea se încadrează nu ar avea legătură cu codul CAEN al societății. În opinia recurentei-reclamante, rezultă din lipsa oricăror critici din partea intimatei cu privire la modul de încadrare a echipamentelor de telefonie mobilă în Catalogul mijloacelor fixe că, la momentul respingerii dosarului de finanțare, intimata a considerat că telefoanele mobile au fost încadrate de Societatea A. S.R.L. în mod corect, conform prevederilor H.G. nr. 2139/2004. Critică recurenta-reclamantă soluția primei instanțe, susținând că, deși se arată în cuprinsul sentinței atacate că telefoanele mobile sunt utile din mai multe puncte de vedere activității de comerț a societății, totuși soluția respingerii cererii de finanțare ar fi legală, urmare împrejurării că grupele/subgrupele din Catalogul mijloacelor fixe în care societatea a încadrat aceste echipamente nu ar avea legătură cu activitatea societății. Menționează recurenta-reclamantă că procedura de implementare prevăzută la Anexa 3 pct. 4.8 impune solicitantului ca procentul de 60% din investiții să fie constituit din mijloace fixe cuprinse în catalogul de clasificare la pct. 2.1, 2.2 ori 2.2.6.8.1. Prin urmare, dat fiind faptul că echipamentele de telefonie mobilă se regăsesc la punctele 2.1.22.6.4 din Catalogul mijloacelor fixe, susține recurenta-reclamantă că a respectat condiția de la pct. 4.8 din Anexa 3 la procedură. Mai susține recurenta-reclamant că aceste echipamente au legătură cu obiectul de activitate al societății, iar în referire la faptul că echipamentele tehnologice din categoria 2.1.22.6.4 "Receptoare telefonie mobilă" nu ar avea legătură cu codul CAEN al societății, se afirmă de către recurentă că investițiile care ar trebui să aibă legătură cu obiectul de activitate al societății sunt strict echipamentele pe care societatea intenționează să le achiziționeze (în speță telefoanele mobile), privite în individualitatea lor, iar nu prin raportare la denumirea categoriei din care acestea fac parte. Interpretând altfel, opinează recurenta-reclamantă că s-ar restrânge covârșitor numărul IMM-urilor care ar avea acces la ajutorul de minimis și cel ala solicitanților ale căror dosare de finanțare au fost admise în sesiunea din august 2017. Totodată, dacă s-ar accepta punctul de vedere al primei instanțe, privind faptul că telefoanele mobile fac parte dintr-o categorie care nu este destinată activității societății în sensul strict al codului CAEN al acesteia, susține recurenta-reclamantă că ar trebui înlăturate, pe aceste considerente, mai multe dintre echipamentele enumerate în planul de investiții, cum ar fi multifuncționala care se regăsește în planul de investiții al societății la Anexa 3 pct. 4.7 și care se încadrează în categoria 2.1.5.6, ce a fost considerată ca fiind o cheltuială eligibilă. Concluzia recurentei-reclamante a fost aceea că nu este necesar ca denumirea generică a grupei/subgrupei/categoriei din care fac parte mijloacele fixe să constituie însăși activitatea solicitantului, ci numai mijloacele fixe, în individualitatea lor, pe care solicitantul intenționează să le achiziționeze, trebuie să aibă legătură cu obiectul de activitate prevăzut de codul CAEN al societății. Se mai critică de către recurenta-reclamantă faptul că prima instanță ar fi reținut eronat că echipamentele de telefonie mobilă s-ar regăsi în grupa 3 din Catalogul mijloacelor fixe, respectiv în subgrupa 3.2 "Aparatură birotică" și categoria 3.2.2 intitulată "Aparate de telecomunicații pentru birou: aparate telefonice, aparate telefax, aparate telex, instalații de comandă prin radio, aparate de căutat persoane", întrucât această grupă/subgrupă/categorie are în vedere aparate telefonice fixe, iar nu telefoane mobile. Această diferență între cele două tipuri de aparate telefonice rezultă, potrivit susținerilor recurentei-reclamante, inclusiv din cuantumul perioadei stabilite pentru amortizarea lor, astfel cum este stabilit prin H.G. nr. 2139/2004. În consecință, arată recurenta-reclamantă că au fost greșit înlăturate din planul de investiții echipamentele de telefonie mobilă, astfel că ponderea investițiilor în mijloacele fixe prevăzute la pct. 2.1 și 2.1 din H.G. nr. 2139/2004 atinge pragul de 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, fiind, astfel, îndeplinită condiția de la pct. 4.8 din Anexa 3 la procedura de implementare.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat (în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 212/2020) a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Afirmă intimatul-pârât că motivul respingerii solicitării de finanțare formulate de Societatea A. S.R.L. a fost legat de faptul că ponderea investițiilor în mijloace fixe și obiecte de inventar asimilate acestora, prevăzute la pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT-tehnică de calcul), 2.3.6.8.1 (electro și motostivuitoare) din H.G. nr. 2139/2004 și software-uri necesare desfășurării activității, nu reprezintă mai mult de 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, nefiind respectat pragul instituit la pct. 4.8 din OMMACA nr. 894/2017. A menționat intimatul-pârât că au fost aplicate prevederile pct. 6.2 lit. b) paragraf 5 din schema de minimis aprobată prin OMMACA nr. 894/2017, potrivit cărora: "Dacă în urma analizei planului de investiții integral completat se constată neconcordanțe sau că informațiile declarate de solicitant în planul de investiții on-line nu sunt corecte/reale/coerente sau nu sunt în concordanță cu cerințele solicitate la toate secțiunile din Planul de investiții, ele generând sau nu un punctaj diferit de cel generat de aplicație, solicitantul va primi scrisoare de înștiințare a respingerii planului de investiții.". Se mai arată în întâmpinare că, prin scrisoarea de înștiințare privind contestația nr. 260/16.11.2017, recurentei-reclamante i-a fost adus la cunoștință, în mod expres și neechivoc, faptul că telefoanele mobile solicitate în planul de investiții nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, deoarece nu sunt în legătură cu fluxul activităților/subactivităților care sunt necesare desfășurării activităților codului CEAN 4729 pentru care s-a solicitat finanțare. A mai susținut intimatul-pârât că recurenta A. S.R.L. a prezentat argumente ale primei instanțe scoase din context, cum ar fi cel referitor la faptul că echipamentele de telefonie mobilă au legătură cu obiectul de activitate al societății, în condițiile în care judecătorul fondului a făcut o afirmație generală despre utilitatea telefoanelor mobile, după care a concluzionat că acest fapt nu înseamnă că ele sunt necesare desfășurării activității solicitantului în sensul strict al codului CAEN pentru care s-a formulat cererea de finanțare. A susținut intimatul-pârât că judecătorul fondului a încadrat corect telefonul mobil în cadrul grupei 3 a catalogului, cu clasificarea de aparatură birotică, cod clasificare 3.2.2, iar nu în cadrul subgrupei 2.1, așa cum susține recurenta. În privința alegațiilor Societății A. S.R.L. referitoare la alte mijloace fixe ce au fost acceptate de furnizorul de ajutor de minimis, susține intimatul MMACA că acestea nu au legătură cu obiectul cauzei, fiind important de reținut doar faptul că, în lipsa considerării achiziției celor 6 telefoane mobile drept cheltuieli eligibile conform programului, reclamanta nu atinge pragul de peste 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, conform cerinței prevăzute la pct. 4.8 din Anexa nr. 3 a procedurii aprobate prin OMMACA nr. 894/2017, rămânând o sumă totală eligibilă de 314.476,54 RON, din care valoarea totală a echipamentelor de 235.857,39 RON, astfel că ponderea investițiilor în planul de afaceri a fost de doar 58,52%. 4.2. Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Atragere de Investiții și Promovare a exportului Timișoara a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând, totodată, că, prin recursul formulat nu se aduc critici față de soluția de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, astfel că această soluție a devenit definitivă.

Procedura de soluționare a recursului Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față, la data de 17.02.2021.

Aspecte procedurale La termenul de judecată din 17 februarie 2021, Înalta Curte a constatat că, în cauză, are calitate de intimat-pârât numai Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, conform prevederilor art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 212/2020, luând act de transmiterea calității procesuale de la Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat la Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului. II. Soluția instanței de recurs Examinând recursul în raport de criticile formulate, motivul de casare invocat, precum și prin prisma probelor administrate în cauză, Înalta Curte reține caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a susținut, prin criticile din calea de atac formulată în cauză, că au fost aplicate greșit, de către prima instanță, normele de drept material, respectiv prevederile pct. 4.3 din procedura de implementare aprobată prin OMMACA nr. 894/2017 și dispozițiile din H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. În fapt, recurentei-reclamante i-a fost respins dosarul de finanțare nr. x/29.08.2017 privind planul de investiții depus în conformitate cu programul de dezvoltare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor pe piață 2017, temeiul respingerii acestei cereri fiind acela că "telefoanele mobile solicitate în planul de investiții nu se încadrează în categoria cheltuielilor eligibile, deoarece nu sunt în legătură cu fluxul activităților/subactivităților care sunt necesare desfășurării activităților codului CAEN 4729 pentru care se solicită finanțare, astfel cum sunt detaliate activitățile codului CAEN în "Clasificarea activităților din economia națională- CAEN Rev 2", conform punctului 4.3 din procedura de implementare a programului de dezvoltare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piață". Pornind de la acest motiv de respingere a dosarului de finanțare depus de recurenta-reclamantă, observă Înalta Curte că, potrivit prevederilor pct. 4.3 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de minimis prevăzută în cadrul Programului de dezvoltare a activităților de comercializare a produselor și serviciilor de piață, din 31.07.2017, "Cheltuielile efectuate de către operatorul economic trebuie să fie în legătură cu fluxul activităților/subactivităților (ex: aprovizionare/promovare, activitatea codului CAEN, distribuție/vânzare), care sunt necesare desfășurării activităților codului CAEN pentru care se solicită finanțare, așa cum sunt detaliate activitățile codului CAEN în "Clasificarea activităților din economia națională- CAEN Rev 2. Cheltuielile menționate la art. 4.2 (1) lit. d).), g.), h.), j.), k.), l.), m.), n.), o.), p.) sunt eligibile pentru toate codurile CAEN eligibile în cadrul programului.". Condiția pe care trebuia să o îndeplinească recurenta-reclamantă în alcătuirea planului său de investiții era cea prevăzută la pct. 4.8 din Anexa la Procedura aprobată prin Ordinul MMACA nr. 894/2017, privind ponderea investițiilor în mijloace fixe și obiecte de inventar asimilate acestora, prevăzute la pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT- tehnică de calcul), 2.3.6.8.1 (electro si motostivuitoare) din H.G. nr. 2139/2004 și software-uri necesare desfășurării activității, care să reprezinte mai mult de 60% din valoarea cheltuielilor eligibile. A criticat recurenta-reclamantă faptul că prima instanță, confirmând legalitatea actelor administrative contestate în cauză, a reținut că este necesar a fi coroborate cele două prevederi legale la care s-a făcut trimitere anterior, nearătând, însă, de ce ar considera că nu se impune o astfel de coroborare. În analiza eligibilității cheltuielilor propuse de A. S.R.L. au fost înlăturate cele considerate neeligibile, urmând a fi reevaluat planul de investiții depus în raport de acele cheltuieli pentru care s-a menținut caracterul eligibil, în scopul de a fi acordat punctajul corespunzător proiectului propus. Prin urmare, au devenit incidente prevederile art. 6.2 lit. b) teza ultimă din OMMACA nr. 894/2017, potrivit cărora "(D)acă în urma analizei planului de investiții integral completat se constată neconcordanțe sau că informațiile declarate de solicitant în planul de investiții on-line nu sunt corecte/reale/coerente sau nu sunt în concordanță cu cerințele solicitate la toate secțiunile din Planul de Investiții ele generând sau nu un punctaj diferit de cel generat de aplicație, solicitantul va primi scrisoare de înștiințare a respingerii planului de investiții." Cele două dispoziții legale, avute în vedere de judecătorul fondului, nu pot fi disociate, ele urmând a fi interpretate în mod coroborat, în sensul că sunt eligibile acele cheltuieli în legătură cu activitatea societății, iar dintre acestea, trebuie să se înregistreze o pondere a investițiilor de 60%, 50% sau 40%, conform opțiunii solicitantului, urmând ca punctajul să se calculeze și în funcție de această opțiune privind planul de investiții. Însăși recurenta-reclamantă a bifat în planul de investiții propus varianta de realizare a ponderii investițiilor în procent de peste 60% din valoarea cheltuielilor eligibile, iar autoritatea contractantă, verificând lista bunurilor pentru care s-a solicitat finanțarea, a înlăturat telefoanele mobile (6 bucăți) din rândul acelor echipamente IT tehnică de calcul pe care societatea le-a indicat ca fiind necesare activității sale, în raport de clasificarea din Catalogul aprobat prin H.G. nr. 2139/2004. Pornind de la prevederile din pct. 4.8 din Anexa la procedura aprobată prin Ordinul MMACA nr. 894/2017, se observă că ponderea investițiilor trebuie să fie asigurată din mijloace fixe și obiecte de inventar prevăzute la pct. 2.1, 2.2 (inclusiv echipamente IT- tehnică de calcul), 2.3.6.8.1 (electro și motostivuitoare) din H.G. nr. 2139/2004, recurenta-reclamantă susținând că telefoanele mobile se încadrează la pct. 2.1.22.6.4 din cadrul subgrupei 2.1, fiind, astfel, respectată cerința de încadrare a investiției propuse în cadrul subgrupelor 2.1 și 2.2 și în cadrul familiei 2.3.6.8.1. Potrivit Catalogului aprobat prin H.G. nr. 2139/2004, la subgrupa 2.1, echipamente tehnologice, mașini utilaje și instalații de lucru sunt evidențiate mai multe clase de produse, cele de la clasa 2.1.22 fiind mașini, utilaje și instalații pentru transporturi și telecomunicații, iar în subclasa 2.1.22.6 sunt evidențiate mașini, aparate și instalații pentru radio, televiziune și telecomunicații prin sateliți, telefonie mobilă, în afară de:(...) receptoare telefonie mobilă-2.1.22.6.4. Investițiile în mijloace fixe și obiecte de inventar asimilate acestora, prevăzute la art. 4.8 din Anexa 3 la OMMACA nr. 894/2017, nu includ în cadrul acestora și aparatele de telefonie mobilă, acestea făcând parte, astfel cum corect a stabilit și judecătorul fondului, din cadrul grupei 3, subgrupei 3.2, aparatură birotică, din clasificarea cuprinsă în H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe. Este neîndoielnic faptul că aceste produse, evidențiate în dosarul de finanțare depus de Societatea A. S.R.L. sub titulatura de receptoare de telefonie mobilă, nu sunt în legătură cu activitatea societății, potrivit codului CAEN al acesteia, "Comerț cu amănuntul al altor produse alimentare, în magazinele specializate (inclusiv produse naturiste)", artificiul încercat de recurentă fiind acela de a propune încadrarea aparatelor de telefonie mobilă în cadrul capitolului destinat ponderii investițiilor în mijloace fixe și obiecte de inventar asimilate acestora, dintre cele prevăzute la pct. 2.1 din H.G. nr. 2139/2004, în condițiile în care norma de la punctul 4.3 din procedura aprobată prin OMMACA nr. 894/2017 recunoștea caracterul eligibil al cheltuielilor menționate la pct. 4.2 alin. (1) lit. h) din aceeași procedură (aparatură birotică, în care se includ și aparate de telefonie), indiferent de codul CAEN al solicitantului, dacă acest cod era eligibil în cadrul programului. Prin urmare, includerea în planul de investiții propus de recurenta-reclamantă a unui număr de 6 telefoane mobile nu respectă cerințele de eligibilitate atât pentru faptul că aceste obiecte de inventar nu sunt în legătură cu fluxul activităților/subactivităților necesare pentru obiectul de activitate al Societății A. S.R.L., cerința specifică în sensul normei legale de la art. 4.3 din OMMACA nr. 894/2017 fiind aceea ca respectivele bunuri să conducă implicit la realizarea activității evidențiate în CAEN, să fie apte să justifice utilitatea lor în derularea anumitor activități ce contribuie la realizarea obiectului de activitate pe care îl are solicitantul finanțării, iar nu în sensul unei utilizări uzuale, la care apelează orice operator economic, indiferent de obiectul său de activitate, cât și pentru faptul că ele au fost evidențiate greșit ca făcând parte dintre cele precizate la pct. 4.8 din Anexa 3 la OMMACA nr. 894/2017, în realitate, subgrupa la care sunt înscrise în H.G. nr. 2139/2004 nefiind printre cele care au fost cuprinse în condiția referitoare la ponderea investițiilor (pct. 4.8 din Anexa 3 la OMMACA nr. 894/2017). În atare condiții, criticile recurentei-reclamante nu sunt apte să conducă la o reformare a soluției pronunțate de prima instanță, prin care s-a confirmat legalitatea actelor administrative de declarare ca neeligibil a dosarului de finanțare nr. x, pentru neîntrunirea cerințelor legale referitoare la planul de investiții depus de către Societatea A. S.R.L.. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele arătate anterior, în aplicarea prevederilor art. 496 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 122 din 8 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, urmând a fi menținută sentința primei instanțe, ca legală. PENTRU ACESTE MOTIVE,