ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 525/2021

Ședința publică din data de 17 martie 2021

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Neamț, declinată în favoarea Înaltei Curți prin sentința civilă nr. 940 din 7 septembrie 2020, revizuientul A. a solicitat revizuirea deciziei penale nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a solicitat să se constate că hotărârea a cărei revizuire se solicită este potrivnică deciziei penale nr. 800 din 12 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2015, și încalcă autoritatea de lucru judecat a acestei hotărâri.

Astfel, revizuientul a învederat că, prin decizia a cărei revizuire o solicită, a fost obligat să achite Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, în calitate de parte civilă, suma de 1.081.895 RON, reprezentând echivalentul taxelor de licențiere și autorizare, soluție care încalcă autoritatea de lucru judecat și este în contradicție cu hotărârile pronunțate de aceeași instanță în dosarul nr. x/2015, în cuprinsul cărora s-a statuat că, raportat la infracțiunea reținută în sarcina sa, nu se impune admiterea acțiunii civile având în vedere că infracțiunea prevăzută de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 este una de pericol, care nu poate genera prejudicii.

În motivarea soluției pronunțate prin decizia nr. 800 din 12 iulie 2016, curtea de apel a reținut că norma penală încălcată privește relațiile sociale referitoare la desfășurarea unor activități ce constituie monopol de stat doar în condițiile autorizării și obținerii unei licențe de la autoritatea de supraveghere din acest domeniu, iar nu pe cele referitoare la plata impozitelor și taxelor către bugetul de stat, astfel că suma de bani cu care Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc s-a constituit parte civilă nu poate fi imputată persoanelor fizice, ci doar persoanelor juridice.

Or, soluția cu privire la acțiunea civilă pronunțată de curtea de apel prin decizia penală a cărei revizuire se solicită este în dezacord cu hotărârea judecătorească sus-menționată.

La data de 11 martie 2021, intimatul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire; pe fond a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

Examinând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire, Înalta Curte reține că revizuirea formulată în cauză de față se întemeiază pe ipoteza reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu care: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Acest caz de revizuire asigură respectarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești anterioare, astfel încât, ceea ce s-a dezlegat jurisdicțional de către o instanță judecătorească să nu poată fi repus în dezbaterea judiciară a unei instanțe învestite ulterior cu o pricină având aceleași părți, obiect și cauză juridică.

Pe lângă aceste condiții, cazul de revizuire analizat presupune și îndeplinirea condiției care impune ca în al doilea litigiu să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, iar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să o soluționeze.

În cazul în care s-a invocat autoritatea de lucru judecat în litigiul ulterior și aceasta a fost analizată de instanța legal învestită cu soluționarea cauzei, nu este posibilă valorificarea aceluiași motiv pe calea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât, în caz contrar, s-ar încălca autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate în procedura anterioară.

Cu referire la hotărârea a cărei revizuire se solicită instanței civile în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reține că, prin sentința penală nr. 96/12 aprilie 2019, Judecătoria Tîrgu Neamț a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 8 luni închisoare și 3600 RON amendă penală, reprezentând 180 zile de amendă, suma corespunzătoare unei zile amendă fiind de 20 RON, pentru săvârșirea infracțiunii de desfășurare fără licență sau autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzută de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. în baza dispozițiilor art. 91-92 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 8 luni închisoare pe un termen de 2 ani; în temeiul art. 93 C. pen., pe durata termenului de supraveghere, a dispus ca inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de probațiune Neamț, la datele fixate de către acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe în prealabil schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență; în baza art. 93 alin. (2) și (3) C. pen., a impus inculpatului ca pe perioada termenului de încercare să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate și să presteze 90 zile muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul serviciilor publice din cadrul Primăriei comunei orașului Târgu Neamț sau din cadrul Primăriei Răucești, județul Neamț, afară de cazul în care din cauza stării de sănătate nu poate presta această muncă; a respins pretențiile civile formulate de Statul Român, reprezentat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc; în baza dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială a 3 aparate de joc tip slot-machine și a cheilor aferente acestora - un aparat tip Multigame II cu seria x 273, un aparat tip Gaminator 38 cu seria x și un aparat tip Multigame II cu seria x 272, identificate la data de 19 aprilie 2016 la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L Târgu Neamț situat în comuna Brusturi, județul Neamț și depozitate la sediul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, Serviciul Teritorial Nord-Est, Biroul Iași (bunuri folosite la săvârșirea infracțiunii de desfășurare fără autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009); în temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a sumei de 267 RON, ridicată din aparatele de joc tip slot-machine găsite la data de 19 aprilie 2016 la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L. Târgu Neamț, conform procesului-verbal seria x/DGSC/A nr. x din data de 19 aprilie 2016, sumă consemnată pe seama și la dispoziția Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț prin chitanța C., Sucursala Iași nr. x/1 din data de 21 aprilie 2016 și recipisa C., Sucursala Iași de consemnare nr. x/1 din data de 21 aprilie 2016 (bun dobândit prin săvârșirea infracțiunii de desfășurare fără licență sau autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prev. de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009); a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 300 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Prin decizia penală nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a admis apelurile formulate de partea civilă Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și de apelantul-inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 96 din 12 aprilie 2019, pronunțată de Judecătoria Tîrgu Neamț, a desființat, în parte, sentința penală apelată; a reținut cauza spre rejudecare și, în fond, a redus pedeapsa închisorii aplicată inculpatului de la 8 luni, la 5 luni și a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 3.600 RON; a înlăturat dispozițiile privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei; în temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă și l-a obligat pe inculpat la plata către partea civilă a sumei de 1.081.895 RON, reprezentând daune materiale; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Prin decizia penală nr. 800 din 12 iulie 2016, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc împotriva sentinței penale nr. 109 din 25 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Târgu Neamț, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a desființat sentința penală amintită doar în ceea ce privește cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. și, în rejudecare, a majorat cuantumul pedepsei principale rezultante aplicate acestuia de la 2500 RON, la 3500 RON amendă penală și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cauza finalizată prin pronunțarea deciziei nr. 800 din 12 iulie 2016 de către Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a avut ca părți pe inculpații A. și D., în calitate de inculpați, administratori ai S.C. E. S.R.L. Tîgu Neamț, și partea vătămată Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, prin Direcția Generală de Supraveghere și Control, Serviciul Teritorial Nord-est Suceava, și a avut ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpaților pentru săvârșirea a două infracțiuni de desfășurare fără licență sau autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constatate la data de 30 octombrie 2012, 15 noiembrie 2012 și 05 decembrie 2013, la punctul de lucru al S.C. F. S.R.L Tîrgu Neamț.

Cu privire la latura civilă a cauzei, prin decizia nr. 800 din 12 iulie 2016, instanța a reținut că infracțiunea de desfășurare fără licență sau autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzută și pedepsită de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea si exploatarea jocurilor de noroc, cu modificările și completările ulterioare, este o infracțiune de pericol, nesusceptibilă de cauzarea unui prejudiciu, iar urmarea imediată, în cazul săvârșirii unor asemenea infracțiuni, constă în crearea unei stări de pericol pentru activitățile comerciale ce constituie monopol de stat, și ca atare, acțiunea civilă nu poate fi admisă.

În litigiul ulterior, finalizat prin pronunțarea deciziei nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au figurat ca părți, revizuentul A., în calitate de inculpat, și partea vătămată Direcția Generală de Supraveghere și Control, Serviciul Teritorial Nord-est Suceava, și a avut ca obiect tragerea la răspundere penală a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de desfășurare fără licență sau autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., constatate la data de 19 aprilie 2016, la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L din comuna Brusturi, județul Neamț.

În ceea ce privește latura civilă, curtea de apel a constatat că elementul material al infracțiunii constă într-o acțiune subsecventă îndeplinirii procedurii de licențiere și autorizare și, implicit, și a obligației de a achita la bugetul de stat taxele prevăzute de lege. Așadar, la momentul consumării infracțiunii, în patrimoniul părții civile este identificată deja paguba produsă prin neplata acestor taxe, iar desfășurarea, fără licență sau autorizație, a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, este considerată de legiuitor suficient de periculoasă pentru a fi sancționată la nivelul cel mai sever, prin atragerea răspunderii penale. Ca atare, a constatat că, în cauză, acțiunea civilă este admisibilă și întemeiată, și a dispus obligarea inculpatului la plata taxelor de licențiere și autorizare în cuantum de 1.081.895 RON.

Înalta Curte constată că ceea ce a generat formularea prezentei căi de atac este nemulțumirea revizuentului care, fiind condamnat penal, în mod succesiv, prin cele două hotărâri judecătorești pretins contradictorii, pentru fapte penale sancționate prin aceeași normă penală, a primit o soluție diferită în ceea ce privește acțiunea civilă formulată în cadrul procesului penal.

Sub aspectul identității de obiect, Înalta Curte constată că primul litigiu, finalizat cu pronunțarea deciziei penale nr. 800 din 12 iulie 2016 de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a vizat acoperirea prejudiciului datorat ca urmare a condamnării inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de desfășurare fără licență sau autorizație a oricăreia dintre activitățile din domeniul jocurilor de noroc, prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, constatate la 30 octombrie 2012, 15 noiembrie 2012 și, respectiv, la 05 decembrie 2013, la punctul de lucru al S.C. F. S.R.L. din Târgu Neamț.

În cel de-al doilea litigiu, finalizat cu pronunțarea deciziei penale nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatului A. a fost întemeiată pe săvârșirea aceleiași infracțiuni, la o altă dată, respectiv la 19 aprilie 2016, la punctul de lucru al S.C. B. S.R.L din comuna Brusturi, județul Neamț.

Reiese, așadar, că nu se poate reține că instanța penală a pronunțat soluții contrare cu privire la acoperirea aceluiași prejudiciu, așa cum se pretinde prin cererea de revizuire, având în vedere că, deși a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, hotărârile judecătorești aflate în examinare au privit fapte diferite.

Împrejurarea că acțiunilor civile promovate în vederea recuperării prejudiciului material li s-a dat o dezlegare diferită din perspectiva încadrării faptelor în categoria infracțiunilor de pericol sau de rezultat, nu poate conduce la concluzia că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, iar divergența de jurisprudență cu privire la admisibilitatea acțiunii civile formulate în cadrul procesului penale având ca obiect antrenarea răspunderii penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și sancționate de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009, nu poate fi înlăturată prin exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii, legiuitorul reglementând mecanisme speciale pentru unificarea practicii judiciare.

Analizând admisibilitatea căii extraordinare de atac și din perspectiva neinvocării, în cel de-al doilea proces, a excepției autorității de lucru judecat în raport de prima hotărâre pronunțată, Înalta Curte constată că la pronunțarea hotărârii a cărei revizuire se solicită, instanța a avut cunoștință de existența deciziei nr. 800 din 12 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, reținând că "inculpatul A. a mai fost condamnat penal prin sentința penală nr. 109 din 25 martie 2016 a Judecătoriei Tîrgu .Neamț, definitivă prin decizia penală nr. 800 din 12 iulie 2016 a Curții de Apel Bacău, la pedeapsa amenzii penale de 3500 RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 23 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2009", aspect confirmat, de altfel, și prin susținerile orale ale reprezentantului revizuentului de la termenul din 17 martie 2021.

Așadar, în cel de-al doilea litigiu instanța a avut cunoștință despre hotărârea judecătorească anterioară, astfel că nu se poate aprecia că este îndeplinită condiția premisă impusă legal pentru exercitarea acestei căi de atac de retractare.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 960/2019 din 2 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 martie 2021.