ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 182/2021

HOTĂRÂRE

02.02.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 182/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 2 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Pucioasa la data de 28.10.2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B., C. și D., ieșirea din indiviziune asupra bunurilor în masa succesorală rămasă după defunctul E., decedat la data de 04.01.2015.

În motivarea în fapt a cererii s-a arătat, în esență, că la data de 04.01.2015 a decedat E., în București la Spitalul de Urgență Floreasca. Reclamanta a învederat că ultimul domiciliu al defunctului a fost în comuna Moroeni, sat Glod, județul Dâmbovița. A mai arătat că în cartea de identitate este menționat domiciliul în București, însă în realitate defunctul avea domiciliul, de mai mulți ani, în comuna Moroeni, unde se află și toate bunurile succesorale.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1143 C. civ., 979-995 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 203 din 9 martie 2020, Judecătoria Pucioasa a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Instanța a avut în vedere prevederile art. 118 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora, în materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia.

S-a mai reținut că potrivit art. 954 alin. (2) C. civ.: "Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului. Dovada ultimului domiciliu se face cu certificatul de deces sau, după caz, cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte rămasă definitivă."

S-a arătat că potrivit certificatului de deces ultimul domiciliu al defunctului a fost în București, str. x, astfel că revine Judecătoriei Sectorului 1 București competența de soluționare a cererii, în circumscripția căreia s-a aflat domiciliul defunctului potrivit certificatului de deces.

Prin sentința nr. 8392 din 13 noiembrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa.

La pronunțarea acestei instanța a avut în vedere că defunctul E. figurează cu ultimul domiciliu în București, însă din precizările tuturor părților și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că, în fapt, defunctul locuia în jud. Dâmbovița.

Astfel, instanța a apreciat că, pentru stabilirea competenței în prezenta cauză, noțiunea de domiciliu ar trebui privită în sens larg, în sensul în care să fie avut în vedere locul unde defunctul a locuit efectiv și nu doar cel indicat în actul de identitate, cu atât mai mult cu cât, așa cum reiese din mențiunile părților litigante, imobilul prevăzut în cartea de identitate ca domiciliu a fost vândut încă din anul 2013.

Din acest punct de vedere, instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 89 alin. (2) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo locuința principală, dovada intenției putând rezulta din orice împrejurări de fapt.

De asemenea, instanța a luat în considerare și faptul că toate bunurile din masa succesorală ce urmează a fi partajate între moștenitori se regăsesc pe raza comunei Moreni, județul Dâmbovița, ceea ce întărește ideea că ultimul domiciliu efectiv al defunctului a fost cel din sat Moroeni, comuna Moroeni.

Pentru aceste considerente, instanța a admis excepția invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Pucioasa

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 118 alin. (1) C. proc. civ.:

"În materie de moștenire, până la ieșirea din indiviziune, sunt de competența exclusivă a instanței celui din urmă domiciliu al defunctului: 1) cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozițiilor testamentare; 2) cererile privitoare la moștenire și la sarcinile acesteia, precum și cele privitoare la pretențiile pe care moștenitorii le-ar avea unul împotriva altuia; 3) cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului împotriva vreunuia dintre moștenitori sau împotriva executorului testamentar."

Art. 87 C. civ. prevede că "Domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este în locul unde își are principala așezare".

Înalta Curte constată că, în fapt, ultimul domiciliu al defunctului E., potrivit susținerilor părților de la termenul din 9 martie 2020, a fost în comuna Moroeni, județul Dâmbovița, unde se află și bunurile supuse partajării.

Prin urmare, întrucât defunctul E. a avut ultimul domiciliu în comuna Moroeni, localitate situată în circumscripția teritorială a Judecătoriei Pucioasa, Înalta Curte constată că în cauză competența de soluționare aparține acestei instanțe.