Decizia nr. 175/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la data de 9 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata remunerației echitabile (cu TVA inclus) cuvenite producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, începând cu luna octombrie 2015 - până în prezent, datorată de către pârâtă pentru postul TV local deținut, B. potrivit cu veniturile pârâtei obținute din activitatea de radiodifuzare și cu ponderea utilizării fonogramelor, în conformitate cu dispozițiile art. 3, 4, 5 și 6 din Decizia ORDA nr. 133/2012, evaluat la suma de 10.788 RON cu TVA inclus, 9.028,24 RON fără TVA. În subsidiar, în măsura în care pârâta nu permite evidențierea corectă a bazei de calcul și a ponderii utilizării fonogramelor pentru postul TV local deținut, anume a remunerațiilor datorate, potrivit art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 și art. 13 din Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 133/2012, a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remunerațiilor minime corespunzătoare postului TV local deținut pentru perioada dedusă judecății, evaluat la suma de 27.084,72 RON. Reclamanta a mai solicitat și obligarea pârâtei la plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflației a remunerației, calculate de la data scadenței până la data achitării efective a remunerațiilor; la plata penalităților de întârziere aferente remunerațiilor neachitate la termen în cuantum de 0,1%, calculate pe zi de întârziere de la data scadenței până la data plății efective și integrale a remunerațiilor datorate, evaluat la suma de 3.514 RON (penalități calculate la data de 05.01.2018), urmând ca penalitățile să fie calculate până la data plății efective și integrale a remunerațiilor datorate. Reclamanta a mai solicitat și predarea listelor complete de fonograme de comerț și reproduceri ale acestora radiodifuzate începând cu luna iulie 2012 - până în prezent pentru postul TV deținut, conform modelului de playlist reglementat de Decizia ORDA nr. 133/2012, necesare în vederea repartiției remunerațiilor colectate de reclamantă; cu cheltuieli de judecată. La data de 18.04.2018 reclamanta a depus la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a învederat că perioada dedusă judecății este octombrie 2015- martie 2018. A mai menționat că suma solicitată pentru perioada dedusă judecății este de 13.548,07 RON cu TVA inclus, 11347,24 RON fără TVA. Cu privire la penalitățile de întârziere a menționat că acestea se ridică la suma de 45.828 RON până la data de 17.04.2018, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere calculate în continuare până la data achitării integrale a remunerațiilor datorate. Reclamanta a mai învederat că celelalte capete de cerere rămân neschimbate.

Sentința pronunțată de Tribunalul București Prin sentința civilă nr. 1225 din 20.06.2018, Tribunalul București, secția a III-a civilă a admis în parte cererea reclamantei Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., astfel cum a fost precizată și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 11.347 RON fără TVA, actualizată cu rata inflației, reprezentând remunerație pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora pentru postul TV "B." aferentă perioadei octombrie 2015- martie 2018, la plata către reclamantă a sumei de 4.528,12 RON cu titlu de penalități de întârziere aferente, calculate până la data de 17.04.2018, la care se vor adăuga penalitățile de 0,1% pe zi de întârziere calculate în continuare până la achitarea integrală a remunerației, precum și la predarea către reclamantă a listelor complete de fonograme de comerț și reproduceri ale acestora radiodifuzate pentru perioada octombrie 2015- martie 2018 pentru postul TV "B.", conform modelului de playlist reglementat de Decizia ORDA nr. 133/2012. Totodată, a luat act că reclamanta înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București Prin decizia nr. 669A din 24 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1225 din 20 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a III - a civilă.

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel București a declarat recurs pârâta pârâta S.C. A. S.R.L, cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție în prezenta cauză. În cuprinsul cererii de recurs, pârâta a arătat că decizia atacată este nelegală, fără să încadreze criticile formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. În esență, pârâta a susținut că la instanța de fond nu a fost citată, pe citație nu este semnătura părții și nici datele acesteia, drept urmare nu a avut posibilitatea de a-și susține apărările, iar în faza procesuală a apelului i-a fost respinsă cererea de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător, care să îi formuleze apărări în dosar. Consideră că hotărârea recurată încalcă orice normă elementară a justiției, întrucât pârâtei nu i-a fost admisă posibilitatea de a se apăra nici la fond, nici la apel, iar interpretarea instanței cu privire la probatoriu este eronată. Învederează că societatea nu a avut activitate, aspect care se poate verifica prin realizarea unei expertize.

Apărările formulate în cauză La data de 3 decembrie 2019 intimata - reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a depus la dosar întâmpinare la recursul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L., susținând respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 10 noiembrie 2020 completul de filtru a admis în principiu recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L împotriva deciziei nr. 669A din 24 aprilie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. A fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2021, ora 9 00 , în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Motivele invocate de pârâtă referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare la instanța de fond și la respingerea cererii de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător, care să îi formuleze apărări în dosar, se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă. În ceea ce privește motivul referitor la nerespectarea dispozițiilor legale privind îndeplinirea procedurii de citare la prima instanță de fond, Înalta Curte constată că, potrivit actelor de la dosar, procedura de citare cu pârâta la prima instanță de fond s-a realizat la adresa sediului social ce figurează în baza de date a Oficiului Național al Registrului Comerțului, anume municipiul Târgu Jiu, Calea x, biroul nr. 8, adresă menționată în extrasul aflat la dosarul de fond. Se reține că această adresă este indicată și de pârâtă în cererea de apel. Or, în condițiile în care, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul de fond, citația pentru termenul de judecată din 20 iunie 2018, când Tribunalul București a reținut cauza în pronunțare, a fost comunicată pârâtei la sediul social al acesteia, nu se poate reține că procedura de citare cu aceasta nu a fost legal îndeplinită, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 164 alin. (4) C. proc. civ., ce stabilesc că mențiunile din procesul-verbal de înmânare a citației privitoare la faptele constatate personal de cel care l-a întocmit nu pot fi combătute decât prin procedura înscrierii în fals. Este nefondată și critica ce vizează respingerea cererii de amânare a cauzei pentru angajarea unui apărător formulată de pârâtă în apel, care să îi formuleze apărări în dosar. Din actele de la dosar rezultă că pârâta a trimis prin poșta electronică la data de 2 aprilie 2019 o cerere prin care arată că solicită "un nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării și angajării unui avocat". La termenul de judecată din 3 aprilie 2019 Curtea de Apel București a respins cererea de amânare pentru angajare apărător formulată de apelanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 222 C. proc. civ., amânarea judecății pentru lipsă de apărare "nefiind justificată de apelanta-pârâtă, aceasta neindicând motivele temeinice ce nu îi sunt imputabile pentru care până la acest moment nu a fost în măsură să își angajeze apărător". Potrivit dispozițiilor art. 222 C. proc. civ.: "(1) Amânarea judecății pentru lipsă de apărare poate fi dispusă, la cererea părții interesate, numai în mod excepțional, pentru motive temeinice și care nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei. (2) Când instanța refuză amânarea judecății pentru acest motiv, va amâna, la cererea părții, pronunțarea în vederea depunerii de concluzii scrise." Față de conținutul cererii de amânare formulată de pârâta S.C. A. S.R.L, în cuprinsul căreia se arată doar că se solicită "un nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării și angajării unui avocat", Înalta Curte constată că nu se poate reține o încălcare a dispozițiilor art. 222 C. proc. civ. prin respingerea de către instanța de apel a cererii de amânare, în condițiile în care pârâta nu s-a conformat cerinței impuse de legiuitor de a indica "motivele temeinice ce nu sunt imputabile părții sau reprezentantului ei" pentru care până la acel moment nu a fost în măsură să își angajeze apărător. Totodată, se reține că instanța de apel a respectat dispozițiile art. 222 alin. (2) C. proc. civ., dispunând amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise de către pârâtă. În ceea ce privește susținerea recurentei că societatea nu a avut activitate, situație care arată că se poate verifica prin realizarea unei expertize, precum și nemulțumirea acesteia cu privire la interpretarea probatoriului, se reține că sunt aspecte ce fac trimitere la probe și la reevaluarea situației de fapt, ceea ce implică efectuarea unui control de temeinicie a hotărârii, exclus pentru Înalta Curte în faza procesuală a recursului. Probele, astfel cum au fost administrate și pe baza cărora instanța a stabilit situația de fapt, nu mai pot fi reevaluate, deoarece în prezenta cale de atac nu mai are loc o devoluare a fondului, instanța supremă fiind îndrituită a cerceta numai chestiuni de nelegalitate ale deciziei atacate. Părțile au avut la dispoziție pentru judecarea fondului două grade de jurisdicție, o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel, astfel că nu mai pot veni în aceată etapă procesuală să invoce chestiuni de temeinicie. În consecință, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat. Având în vedere prevederile art. 453 C. proc. civ., recurenta-pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.600 RON către reclamanta Asociația "Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) - Asociația pentru Drepturi Conexe", reprezentând onorariu avocațial, justificat cu înscrisurile aflate la dosar.