Decizia nr. 590/2021 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cauzei: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 18.01.2018, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la: plata remunerației echitabile (inclusiv a TVA-ului aferent remunerației, valabil la data facturării/plații efective) pentru comunicarea publică a fonogramelor în incinta autovehiculelor autocare/autobuze/microbuze deținute de aceasta, în perioada 1 ianuarie 2015 - până în prezent (data efectuării raportului de expertiză), suma datorată pentru perioada dedusa judecații fiind estimată la 67.858 RON (fără TVA), aceasta urmând a fi precizată după administrarea probatoriului în cauza; plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflației a remunerației, calculate de la data scadenței până la data achitării efective a remunerațiilor; plata daunelor interese moratorii datorate pentru neachitarea la termen a remunerațiilor stabilite la pct. 1, calculate pe zi de întârziere de la data scadenței până la data plații efective a remunerațiilor datorate; plata cheltuielilor de judecată. În subsidiar, în cazul în care pârâta nu va furniza informațiile necesare pentru acoperirea integrală a remuneratiei datorate, potrivit art. 139 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 8/1996, modificată și completată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remunerațiilor ce vor fi determinate în cauză. Cererea subsidiara a fost evaluată la 203.574 RON.

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința nr. 2445 din 24.10.2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis acțiunea, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 84.555 RON (fără TVA), respectiv, 78.130 RON (fără TVA) remunerație și 6.425 RON, actualizare, reprezentând remunerație datorată pentru comunicarea publică a fonogramelor în incinta autovehiculelor autocare/autobuze/microbuze deținute de pârâtă, în perioada 01.01.2015 - 31.07.2018, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 66.680 RON reprezentând daune moratorii pentru neachitarea la termen a remunerațiilor de mai sus, calculate până la data de 31.05.2019 și în continuare, penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere la remunerația datorată, calculate de la 01.06.2019 până la data plății efective a debitului principal reprezentat de remunerații. Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 8.600 RON cheltuieli de judecată, reprezentând 100 RON taxă timbru, 3.000 RON onorariu expert și 5.500 RON onorariu avocat.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia nr. 787A din 15.07.2020, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței tribunalului. Apelanta pârâta ă fost obligată la 3.000 RON către intimata reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată în apel, prin reducerea onorariului de avocat conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Cererea de recurs: Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta a declarat recurs. Prin cererea de recurs, recurenta pârâtă a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că sentința de fond a fost dată cu încălcarea deciziei ORDA nr. 60/2019, a art. 106 alin. (1) și art. 139 din Legea nr. 8/1996, precum și a art. 1349 C. civ. Recurenta susține că nu datorează remunerața, întrucât societatea deține numai autobuze și microbuze, aspect care rezultă atât din situațiile depuse de RAR, cât și din cărțile de identitate ale autovehiculelor. Arată că în contradicție cu ceea ce a comunicat Autoritatea Rutieră Română, expertul a încadrat mai multe autobuze ca autocare și microbuze și au fost stabilite remunerații și pentru microbuze cu mai mult de 12 locuri cu toate că metodologia nu prevede acest lucru. În concluzie, susține că în cauză nu sunt deplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru a fi obligată la plata remunerației și a daunelor interese moratori solicitate.

Procedura derulată în recurs În temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în complet de filtru, fiind comunicat părților în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod. Părțile nu au depus la dosar puncte de vedere la raport. Constatându-se încheiată procedura de filtru, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac, la data de 23 martie 2021, fără citarea părților. 6. soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestei norme. Totodată, conform art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pe lângă posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să se raporteze la argumentele instanței de apel invocate pentru soluționarea cauzei în cuprinsul hotărârii recurate sau să vizeze procedura judiciară derulată în fața instanței anterioare, întrucât, în caz contrar, nu poate fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, recurenta-pârâtă a reiterat motivele prezentate în cererea de apel, neformulând nicio critică la adresa deciziei instanței de apel, care să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., indicând doar formal motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că prezentarea din nou a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată, iar modul concret de redactare a cererii de recurs nu îngăduie instanței de recurs exercitarea controlului de legalitate. Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenta tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv. De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar și de procedura derulată în fața acesteia. Recurenta din cauza de față nu a prezentat asemenea critici, ci doar a reluat aceleași critici invocate și în fața instanței de apel privind încălcarea deciziei ORDA nr. 60/2019, greșita clasificare a autovehiculelor, că expertul a încadrat mai multe autobuze ca autocare și microbuze și că au fost stabilite remunerații și pentru microbuze cu mai mult de 12 locuri, susțineri ce nu pot antrena cenzurarea legalității soluției pronunțate în apel, întrucât acestea nu reprezintă critici de nelegalitate apte de a fi analizate în această etapă procesuală, având în vedere că recurenta ignoră în totalitate argumentele curții de apel pentru înlăturarea criticilor sale din calea devolutivă de atac. Dispozițiile art. 488 C. proc. civ. statuează că recursul se declară împotriva unor hotărâri judecătorești, a căror modificare sau casare se poate obține pentru anumite motive de nelegalitate expres prevăzute. Prin urmare, motivele de recurs trebuie să vizeze criticarea legalității hotărârii atacate, iar nu doar reiterarea susținerilor de la judecata în instanța a cărei hotarâre se recurează, întrucât recursul este o cale de atac extraordinară, care presupune analiza legalității hotărârii instanței anterioare, pe temeiul unuia sau a mai multor motive de casare dintre cele reglementate expres și limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., motivarea recursului constă nu numai în indicarea tezei de nelegalitate din art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci mai ales în dezvoltarea lor pe temeiul tezei de casare indicate de recurrent sau încadrate de către instanță, pentru situația în care criticile dezvoltate sunt apte a susține un alt caz de casare decât cel invocat de recurrent. Prin urmare, nulitatea recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, respectiv atunci când doar se reiau motivele de apel, fără a se critica, din perspectiva oricăruia dintre motivele de casare de la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., legalitatea dezlegărilor date de instanța anterioară criticilor pe care le-a analizat ori care i-au fost deduse judecății în calea de atac (pentru ipoteza omisiunii de analizare a unora dintre acestea). O astfel de sancțiune intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, susținerile recurentei pârâte nu vizează decizia atacată și nici procedura din fața instanței de apel. În consecință, cum aspectele invocate de recurenta-pârâtă nu se grefează pe conținutul hotărârii atacate, iar în cauză nu sunt incidente motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului.