ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 239/2021

Ședința publică din data de 9 februarie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă la data de 08.10.2018, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., obligarea pârâtei la plata remunerației echitabile (cu TVA inclus), datorate producătorilor de fonograme pentru radiodifuzarea fonogramelor de comerț sau a reproducerilor acestora, începând cu luna iulie 2014 - până la data efectuării raportului de expertiză, datorată de către pârâtă pentru postul TV local deținut, B., potrivit cu veniturile acesteia obținute din activitatea de radiodifuzare și cu ponderea utilizării fonogramelor, în conformitate cu dispozițiile art. 3, 4, 5 și 6 din Decizia ORDA nr. 133/2012. În subsidiar, în măsura în care pârâta nu permite evidențierea corectă a bazei de calcul și a ponderii utilizării fonogramelor pentru postul TV local deținut, respectiv a remunerațiilor datorate, potrivit art. 139 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 8/1996 si art. 13 din Metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 133/2012, a solicitat obligarea pârâtei la plata triplului remunerațiilor minime corespunzătoare postului TV local deținut pentru perioada dedusă judecății.

Prin sentința nr. 1086 din 25.05.2018, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata sumei de 15.738 RON renumerații aferente perioadei iulie 2014 - decembrie 2017 plus 10.586 RON - penalități calculate până la 19.04.2018 și în continuare până la plata debitului principal și a obligat-o pe pârâtă la predarea listelor de fonograme utilizate în perioada iulie 2014 - decembrie 2017.

Prin aceeași sentință, pârâta a fost obligată la plata sumei de 2.571 RON cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1383A din 09.10.2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței tribunalului.

Apelanta pârâta a fost obligată la 1.500 RON cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel, pârâta a declarat recurs,

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 2 iulie 2020 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului de filtru nr. 2.

Prin rezoluția din 8 iulie 2020, s-a stabilit în sarcina recurentei pârâte obligația timbrării recursului cu 200 RON taxă judiciară de timbru, potrivit art. 24 raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, recurenta fiind înștiințată asupra acestei obligații prin adresa emisă la data de 10 iulie 2020.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a constatat că recurenta-pârâtă nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilite în sarcina sa.

Raportul a fost comunicat recurentei-pârâte la data de 4 noiembrie 2020, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar.

În temeiul dispozițiilor art. 493 C. proc. civ., instanța a acordat termen în vederea discutării admisibilității în principiu a recursului, la data de 9 februarie 2018, în camera de consiliu.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., raportat la art. 494 C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată, din oficiu, Înalta Curte urmează să o admită, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON".

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, se constată că, deși prin adresa emisă la 10 iulie 2020, recurenta-pârâtă a fost înștiințată asupra obligaței timbrării recursului cu 200 RON taxă judiciară de timbru, potrivit art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 raportat la art. 13 lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, în sensul că nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbu datorate în vederea soluționării recursului.

Totodată, prin raportul vizând admisibilitatea în principiu a recursului s-a reținut că recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, împrejurare față de care este incidentă excepția netimbrării căii de atac.

Raportul privind admisibilitatea în principiu a fost comunicat recurentei-pârâte la data de 4 noiembrie 2020, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul de recurs.

Cu toate că obligația de achitare a taxei judiciare de timbru i-a fost comunicată la data de 10 iulie 2020 și, ulterior, prin raportul întocmit cu privire la admisibilitatea în principiu a recursului, recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Față de acest aspect, se reține că cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă, motiv pentru care se impune anularea recursului, ca netimbrat, în baza dispozițiilor art. 486 alin. (3), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1383A din 9 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2021.