ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2021
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1564/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 30 iunie 2021
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Hotărârea atacată
Prin decizia nr. 2354 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 5 din 20 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. x/2019, având ca obiect pretenții.
Cererea de recurs
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție.
În cererea de recurs, recurentul a solicitat admiterea căii de atac formulate împotriva deciziei nr. 2354 din 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prezentând aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13 ianuarie 2021 și repartizat aleatoriu spre soluționare completului nr. 10.
Apărări formulate în cauză
La data de 28 ianuarie 2021, intimatul Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția nulității recursului, pentru nemotivare, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La 11 februarie 2021, intimatul Penitenciarul Gherla a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Ministerul Sănătății, prin care a arătat că achiesează la apărările formulate de acest intimat, solicitând respingerea recursului, iar cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății a învederat că o lasă la aprecierea instanței de judecată.
La aceeași dată, intimatul Penitenciarul Gherla a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului, pentru nemotivare; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La data de 15 februarie 2021, intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Ministerul Sănătății, prin care a învederat că este de acord cu apărările formulate de acest intimat și solicită respingerea recursului, ca nefondat; de asemenea, a învederat că recursul este declarat cu depășirea termenului prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ.
La aceeași dată, intimata Administrația Națională a Penitenciarelor a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului, excepția nulității, pentru nemotivare, și excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Naționale a Penitenciarelor; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
La 1 martie 2021, intimatul Penitenciarul Gherla a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Administrația Națională a Penitenciarelor, prin care a învederat că este de acord cu apărările formulate de această intimată și solicită, în principal, anularea recursului, iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat; în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, a solicitat respingerea excepției, întrucât intimata a fost chemată în judecată pentru fapta proprie.
La data de 7 aprilie 2021, intimatul Instituția Avocatului Poporului a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității recursului, nulității recursului, pentru neîncadrare în motivele de casare expres prevăzute de lege și excepția lipsei calității procesuale pasive acestui intimat, arătând că dl B. a fost chemat în judecată în calitate de Avocat al Poporului, iar acesta nu mai are raporturi cu instituția din anul 2019; pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Considerentele instanței de recurs
Examinând recursul, în condițiile art. 499 C. proc. civ., în raport de excepția tardivității recursului, invocată de intimați, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare.
Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol, se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește.
În cauză, hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 2354 a fost pronunțată la data de 15 decembrie 2020, dată de la care care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 21 decembrie 2021.
Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost depusă la Curtea de Apel Craiova la data de 5 ianuarie 2021.
Având în vedere dispozițiile art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., menționate anterior, referitoare la termenul de declarare a recursului împotriva hotărârii prin care s-a constatat perimarea, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal.
Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:
"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".
Articolul invocat prevede sancțiunea procedurală a decăderii în cazul nerespectării termenelor prevăzute de lege.
În raport de cele prezentate, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, Înalta Curte, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 421 alin. (2) C. proc. civ., constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. este tardiv formulat.
De altfel, Înalta Curte reține și împrejurarea că cererea de recurs nu este motivată și nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se sprijină, nefiind respectate dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. care dispun în sensul că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.
Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului.
În cauză, prin decizia nr. 2354 din 15 decembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a constatat perimat recursul formulat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 5 din 20 mai 2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. . x/2019, reținându-se că de la data suspendării pricinii, respectiv 19 mai 2020, cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din motive imputabile părții.
Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu a formulat critici de nelegalitate cu privire la soluția pronunțată și nici nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile de casare, expres și limitativ, prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci s-a limitat la a prezenta aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului.
Înalta Curte reține că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.
Având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate a deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ.
În raport de toate aceste considerente, în temeiul art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2354 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2354 din data de 15 decembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 iunie 2021.