ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1206/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursurilor declarate de reclamanta A. și de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1163 din 19 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul cu același număr, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Împotriva încheierii din 14 iulie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, a declarat recurs reclamanta A., în termenul prevăzut de art. 414 alin. (2) C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, reclamanta a susținut nelegalitatea încheierii atacate din perspectiva nelegalității urmăririi penale declanșate nejustificat împotriva sa în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Având în vedere că dosarul penal vizează trei contracte de prestări servicii, recurenta a solicitat scăderea din cuantumul datorat a sumelor menționate în aceste contracte.

Cererea de recurs nu a fost încadrată în drept.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit la 29 martie 2021, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ., în baza rezoluției din 7 septembrie 2020, s-a reținut că, deși încheierea recurată este susceptibilă de recurs, motivele invocate nu pot fi circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

Părțile nu au depus, în scris, puncte de vedere la raport.

La 28 aprilie 2021, 18 mai 2021 și 19 mai 2021, recurenta a depus motive de recurs, prin care a invocat incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 6 C. proc. civ., criticând decizia nr. 1163 din 19 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, pentru existența motivelor contradictorii și omisiunea examinării unor facturi emise pentru lucrările executate conform contractelor de prestări servicii, omisiune care a generat diminuarea sumei datorate de intimată.

Prin rezoluția din 14 aprilie 2021, s-a stabilit termen pentru analiza admisibilității în principiu a recursului la 27 mai 2021, când instanța, față de considerentele reținute în raport, a invocat din oficiu excepția nulității recursului din perspectiva neîncadrării criticilor în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., asupra căreia a rămas în pronunțare.

În raport de prevederile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acest act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 alin. (2) din același Cod, excepția nulității recursului, invocată din oficiu, asupra căreia constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde, lit. d), motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Aceste prevederi legale, coroborate cu cele ale art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., reglementează limitativ cazurile de casare, în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele pe care se sprijină, respectiv argumentele de natură juridică pe baza cărora recurentul înțelege să critice hotărârea atacată.

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs", iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În cauză, obiectul recursului este reprezentat de încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, prin care Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursurilor declarate de reclamanta A. și de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1163 din 19 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția I civilă în dosarul cu același număr, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea.

Prin motivele invocate în memoriul de recurs, recurenta, deși a susținut nelegalitatea încheierii recurate, nu a criticat soluția Curții de Apel Oradea, secția I civilă din perspectiva măsurii de suspendare a judecării cererilor de recurs formulate de ambele părți împotriva deciziei nr. 1163 din 19 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în baza art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ci și-a exprimat nemulțumirea față de faptul că împotriva sa a fost declanșată urmărirea penală în dosarul penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, pe care o consideră nelegală.

Prin formularea acestor critici, recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar motive ce vizează greșita aplicare a legii de către Curtea de Apel Oradea, respectiv a dispozițiilor 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în baza cărora a suspendat judecata cererilor de recurs formulate împotriva deciziei nr. 1163 din 19 decembrie 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Oradea, întrucât a considerat că modalitatea în care acest dosar va fi finalizat va avea înrâurire asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în cauză, urmărirea penală vizând infracțiuni de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată referitoare la înscrisurile probatorii din prezentul dosar.

Recurenta a nesocotit, astfel, reglementarea și conținutul motivelor de recurs prevăzute de art. 488 C. proc. civ., care permit controlul de legalitate al hotărârii atacate în limite precis determinate.

Fiind în eroare asupra funcției căii extraordinare de atac a recursului, respectiv cea de a asigura, exclusiv, controlul de legalitate al hotărârii pronunțate în apel, recurenta a dedus judecății, în recurs, aspecte ce nu pot fi încadrate în dispozițiile legale menționate, întrucât nu reprezintă critici concrete ale hotărârii atacate, ci expuneri ale unor nemulțumiri generice cu privire la administrarea probatoriului și a modului de derulare a unor contracte de prestări servicii.

Chiar dacă recurenta a invocat, prin cererile depuse la 28 aprilie 2021, 18 mai 2021 și 19 mai 2021, incidența dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ., criticile formulate nu se încadrează în aceste norme legale, întrucât pretinsele motive contradictorii și depășirea de către instanță a puterii judecătorești vizează decizia nr. 1163 din 19 decembrie 2019 a Tribunalului Bihor, secția I civilă, care nu face obiectul recursului pendinte.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, reținând că modalitatea în care recurenta a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care permit încadrarea, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., conform art. 489 alin. (3) din același act normativ, va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 14 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii din 14 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I civilă în dosarul nr. x/2018.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2021.