ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1201/2021

Ședința publică din data de 27 mai 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

La 13 noiembrie 2020, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a fost înregistrată, sub nr. x/2020, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 497 din 24 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2019, prin care a fost respins apelul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 4470 din 13 noiembrie 2019 a Judecătoriei Târgu Mureș.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 27 din 21 ianuarie 2021, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă a admis excepția tardivității și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureș și Primarul Comunei Corunca, împotriva deciziei nr. 497 din 24 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă a declarat recurs, în termenul legal, revizuenta A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta a susținut contrarietatea deciziei nr. 40 din 16 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2011, cu decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat diferit cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha, în baza Legii nr. 18/1991.

Recurenta a menționat că instanțele au pronunțat soluții diferite, în sensul că, prin decizia nr. 40 din 16 mai 2019, Tribunalul Mureș, secția civilă a anulat parțial titlul de proprietate nr. x din 18 iulie 2003, pentru suprafața de 1.200 mp, iar prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020, un alt complet al aceleiași instanțe a anulat titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, 0,5 ha-5.000 mp.

Recurenta a susținut că, deși a ridicat excepția autorității de lucru judecat, aceasta a fost respinsă prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 a Tribunalului Mureș, secția civilă, cu o motivare eronată.

A reiterat considerente ce vizează, în esență, cererea de revizuire, susținând contrarietatea deciziei nr. 40 din 16 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2011, cu decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat diferit cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha, în baza Legii nr. 18/1991 și al anularea titlului de proprietate nr. x din 18 iulie 2003.

Recurenta a formulat critici cu privire la modalitatea în care au fost soluționate dosarele în care au fost pronunțate hotărârile pretins contrare, referindu-se pe larg la probatoriile administrate (înscrisuri, expertize), la incidentele procedurale ivite (declarații de abținere ale judecătorilor învestiți, care au fost respinse), precum și la soluția de dată asupra excepției autorității de lucru judecat de Tribunalul Mureș, secția civilă prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020.

Invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut că nu a motivat cererea de revizuire în termenul legal de 30 de zile, întrucât motivarea acestei cereri depinde, direct și nemijlocit, de cunoașterea argumentelor instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a formulat, în baza art. 519-521 C. proc. civ., cerere de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile cu privire la interpretarea dispozițiilor ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în scopul lămuririi "admisibilității" cererii de revizuire sub aspectul termenului de motivare a acesteia.

Recurenta a motivat necesitatea sesizării Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție din perspectiva faptului că cererea sa de revizuire a fost respinsă, ca tardivă, iar hotărârea atacată cu această cale extraordinară de atac nu a fost redactată și comunicată în termenul legal prevăzut de art. 426 alin. (5)

C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 19 martie 2021, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 8.

Prin întâmpinarea depusă la 15 aprilie 2021, în termenul legal, intimatul Primarul Comunei Corunca a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 4 mai 2021, recurenta a depus răspuns la întâmpinare, în termenul procedural.

Prin rezoluția completului din 27 aprilie 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 27 mai 2021, în condițiile prevăzute de art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) și (6) C. proc. civ.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra recursului, cu prioritate asupra încadrării motivelor invocate în cererea de recurs în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., respectiv în art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., indicate de recurentă ca fiind incidente în cauză.

Analizând recursul sub aspect formal, din perspectiva încadrării motivelor invocate în cererea de recurs în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., analiză ce este prioritară în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. C). proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. condiționează motivarea recursului prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune indicarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele enumerate limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Prin art. 483 C. proc. civ., recursul a fost conceput ca fiind o cale extraordinară de atac, ca un ultim nivel de jurisdicție, în care părțile își pot apăra drepturile subiective, înlăturând efectele hotărârii atacate în condițiile reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, este necesar ca recurentul să invoce - și susținerea să fie apreciată ca fiind întemeiată - că, în cazul hotărârii atacate cu recurs, se regăsesc motivele prevăzute de textul legal menționat.

Înalta Curte apreciază că recursul declarat în cauză nu se circumscrie dispozițiilor legale enunțate.

Astfel, prin hotărârea atacată cu recurs - decizia nr. 27 din 21 ianuarie 2021 - Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă a admis excepția tardivității, invocată din oficiu, și a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. în contradictoriu cu intimații Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor Mureș și Primarul Comunei Corunca împotriva deciziei civile nr. 497 din 24 iulie 2020, pronunțate de Tribunalul Mureș în dosarul nr. x/2019.

În ceea ce privește motivele expuse de recurentă în memoriul de recurs, se constată că acestea nu combat hotărârea adoptată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, ci cuprind motive străine de soluția de tardivitate pronunțată asupra cererii de revizuire.

Concret, prin cererea de recurs, recurenta a reiterat considerente ce vizează, în esență, cererea de revizuire, susținând contrarietatea deciziei nr. 40 din 16 mai 2019, pronunțate de Tribunalul Mureș, secția civilă în dosarul nr. x/2011, cu decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019, prin care s-a statuat diferit cu privire la calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 0,50 ha, în baza Legii nr. 18/1991. Recurenta și-a exprimat nemulțumirea și în legătură cu faptul că instanțele au pronunțat soluții diferite, în sensul că prin decizia nr. 40 din 16 mai 2019, Tribunalul Mureș, secția civilă a anulat parțial titlul de proprietate nr. x din 18 iulie 2003, pentru suprafața de 1.200 mp, iar prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020, un alt complet al aceleiași instanțe a anulat titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren, 0,5 ha-5.000 mp.

Totodată, prin memoriul de recurs, recurenta a expus, exhaustiv, critici cu privire la modalitatea în care au fost soluționate dosarele în care au fost pronunțate hotărârile pretins contrare, referindu-se pe larg la probatoriile administrate (înscrisuri, expertize), la incidentele procedurale ivite (declarații de abținere ale judecătorilor învestiți, care au fost respinse), precum și la soluția de dată asupra excepției autorității de lucru judecat de Tribunalul Mureș, secția civilă prin decizia nr. 497 din 24 iulie 2020 (invocată cu privire la dosarele nr. x/2011 și nr. y/2019 ale acestei instanțe, în care a fost pronunțate deciziile nr. 40 din 16 mai 2019 și, respectiv, sentința civilă nr. 4470 din 13 noiembrie 2019).

Înalta Curte constată că, prin invocarea acestor motive în cererea de recurs, recurenta a ignorat specificul căii extraordinare de atac a recursului, prin intermediul căreia pot fi valorificate doar critici care să vizeze greșita aplicare a legii de către instanța de apel.

Astfel, ceea ce era necesar ca recurenta să combată în recurs era soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, iar nu aspecte ce privesc modalitatea de administrare a probatoriului și evaluarea acestuia de către instanțele care au pronunțat hotărârile pretins contrare și care reprezintă motive de netemeinicie ce nu pot fi supuse cenzurii în recurs.

Susținerile verbale ale reprezentantului convențional al recurentei cu privire la termenul de motivare a cererii de revizuire nu sunt de natură să atragă incidența dispozițiilor art. 488 C. proc. civ., întrucât instanța este ținută să se pronunțe numai asupra cererilor de învestire, luând în considerare, potrivit art. 487 C. proc. civ., numai motivele invocate prin însăși cererea de recurs sau în termenul legal de declarare a recursului, ceea ce nu este cazul în speță.

Nu pot fi subsumate cazurilor de nelegalitate nici aserțiunile recurentei formulate în același sens prin cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât acestea nu reprezintă critici ale deciziei recurate, ci argumente în vederea declanșării procedurii prevăzute de art. 519 C. proc. civ.

Deși recurenta a invocat în susținerea recursului dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., reclamând încălcarea unei excepții de ordine publică - competența materială a instanței (de fapt, incompatibilitatea judecătorilor) - motivele expuse nu se subsumează acestei norme legale, întrucât vizează dosarele de fond în care au fost pronunțate hotărârile pretins contrare, iar nu soluția pronunțată prin decizia supusă recursului.

De asemenea, indicarea ca temei de drept, în recurs, a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este suficientă, în lipsa unor motive de recurs care, astfel dezvoltate, să poată fi încadrate în norma de drept invocată.

Pe de altă parte, modalitatea în care recurenta a înțeles să motiveze recursul nu se subsumează nici criticilor care să poată fi încadrate, din oficiu, într-unul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., astfel cum permit prevederile art. 489 alin. (3) din același act normativ.

Față de considerentele expuse și având în vedere că în cererea de recurs nu se regăsesc critici propriu-zise ale deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă, care face obiectul controlului de legalitate în cauză, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 489 alin. (2) din același act normativ, Înalta Curte urmează să anuleze recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 27 din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2021.