ÎCCJ, decizie (scj.ro #178511)

Cerere de recurs transmisă prin e-mail. Lipsa semnăturii. Anularea recursului

Cuprins pe materii: Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recursul

Index aflabetci: condiții de formă

semnătură electronică

cerere trimisă prin e-mail

C.proc.civ., art. 486 alin. (1) lit. e), alin. (2)

În situația în care o parte înțelege să transmită instanței cereri în format electronic, este necesară existența semnăturii scanate a semnatarului, având în vedere dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.

În asemenea cazuri,

semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar

autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

Astfel fiind, partea recurentă avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, care să aibă atașată o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 1113 din 20 mai 2021

Prin decizia civilă nr. 40 din 27.01.2021 pronunțată de Curtea de Apel Pitești - Secția I civilă a fost respinsă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de recurenta-intervenientă A.

A fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenta-intervenientă A.

A fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat de intervenienta A. împotriva deciziei civile nr. 3543 din 18.09.2019 pronunțată de Tribunalul Argeș.

Împotriva acestei hotărâri, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 7 din Legea nr. 76/2012, petenta A. a declarat recurs, cererea de recurs fiind transmisă prin e-mail la 29.01.2021.

Învestită cu soluționarea recursului la 17 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, având în vedere dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a stabilit termen de judecată pentru soluționarea recursului la 20 mai 2021, cu citarea părților, în ședință publică.

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nesemnarea recursului

,

a cărei analiză este prioritară excepției nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C.pr.civ., în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C.pr.civ.

, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C.pr.civ., cererea de recurs va cuprinde

semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13  alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic

.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că

mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității

.

În cauza de față, se constată că, deși recurenta-petentă A. a fost citată cu mențiunea ca în termen de 10 zile de la primirea comunicării să procedeze la semnarea cererii de recurs sau să depună la dosar un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță. Mențiunea ce cuprindea dispoziția instanței de semnare a cererii de recurs, a fost comunicată recurentei-petente A. la 31.03.2021, astfel cum rezultă din procesul-verbal de înmânare existent la dosarul de recurs.

Se reține că, în situația în care o parte înțelege să transmită instanței cereri în format electronic, este necesară existența semnăturii scanate a semnatarului, având în vedere dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Așadar, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurenta-petentă avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașată o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, cum recurenta-petentă nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna memoriul de recurs, Înalta Curte a aplicat sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C.pr.civ., respectiv anularea cererii de recurs.