ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2514/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 15 din 29 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de strămutare a dosarului nr. x/2019 al Judecătoriei Sectorului 1 București formulată de petentul A. în contradictoriu cu intimata B. și C..

Prin sentința civilă nr. 126F din 12 octombrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 15 din 29 mai 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie având ca obiect strămutare.

Prin sentința civilă nr. 69F din 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel, secția a IV-a civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței civile nr. 126F din 12 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul A. a formulat recurs.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 22 iunie 2021.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 27 septembrie 2021 s-a luat act de raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea.

În cuprinsul raportului s-a reținut că urmează a se verifica măsura în care recurentul-contestator A. se conformează dispozițiilor instanței de a semna cererea de recurs, sub sancțiunea nulității recursului prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

S-a reținut, de asemenea, că se supune căii extraordinare de atac a recursului o hotărâre prin care a fost soluționată o contestație în anulare împotriva unei hotărâri definitive. Drept urmare, cum în speță calea de atac a recursului este exercitată împotriva unei decizii definitive, se pune problema inadmisibilității recursului.

Totodată, s-a arătat că aspectele evidențiate în cuprinsul memoriului de recurs nu reprezintă critici de nelegalitate a hotărârii recurate, care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., astfel încât, prin nemotivarea căii de atac în cauză intervine sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv nulitatea recursului, ce poate fi constatată în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Raportul a fost comunicat la 1 - 4 octombrie 2021.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

La 13 octombrie 2021 s-a emis adresă către recurentul-contestator A. cu mențiunea de a semna cererea de recurs sau de a transmite un exemplar semnat, adresă primită de parte la 18 octombrie 2021.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 18 noiembrie 2021, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului pentru nesemnare.

Examinând cererea de recurs în raport de excepția nulității pentru nesemnarea recursului, a cărei analiză este prioritară celorlalte excepții invocate în cauză, în considerarea prevederilor art. 248 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, se constată că deși recurentul-contestator A. a fost citat cu mențiunea de a semna cererea de recurs înaintată prin e-mail sau de a expedia un exemplar semnat al cererii, sub sancțiunea nulității, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

Se reține că, în situația în care o parte înțelege să transmită instanței cereri în format electronic, este necesară existența semnăturii scanate a semnatarului, având în vedere dispozițiile speciale prevăzute de Legea nr. 455/2001, act normativ care stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice. Semnătura electronică reprezintă date în formă electronică care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare.

În asemenea cazuri precum cel din speța dedusă judecății, în care cererile sunt adresate instanțelor în format electronic, semnătura digitală conectează identitatea electronică a semnatarului cu documentul digital, neputând fi copiată de pe un document digital pe altul, fapt ce conferă documentului autenticitate (atestă faptul că documentul aparține persoanei semnatare, iar autorul documentului nu își poate declina răspunderea pentru conținutul documentului cu semnătură electronică valida).

Practic, semnătura electronică (digitală) validă oferă instanței o garanție a faptului că mesajul sau documentul digital este creat de către persoana care l-a semnat, iar conținutul mesajului sau documentului digital nu a fost modificat de la data emiterii acestuia.

Așadar, pentru a se conforma dispozițiilor instanței de judecată, recurentul-contestator avea posibilitatea, fie de a transmite prin e-mail cererea de recurs, e-mail care să aibă atașat o semnătură electronică validă, în condițiile legii speciale anterior menționate, fie avea posibilitatea de a expedia prin poștă un exemplar al cererii formulate, care să poarte semnătura sa olografă.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale pentru asigurarea unei minime discipline procesuale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale stabilite de legiuitor, care statuează condițiile în care poate fi formulată orice cerere adresată instanței, constatând lipsa semnăturii părții, cum recurentul-contestator A. nu s-a conformat dispozițiilor instanței de judecată de a semna recursul formulat, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv anularea cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva sentinței nr. 69F din 19 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2021.