ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2453/2022

Ședința publică din data de 8 decembrie 2022

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, petentul A. a solicitat strămutarea dosarului nr. x/2017 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, pe motiv de bănuială legitimă.

Prin încheierea nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a anulat cererea de strămutare formulată de petentul A., vizând dosarul cu nr. x/2017 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele B. și C., ca netimbrată.

Împotriva încheierii nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs petentul A..

În cuprinsul cererii de recurs, recurentul a invocat următoarele aspecte:

Instanța a judecat cererea de strămutare fără a respecta obligația legală de a comunica petentului soluția de respingere a cererii de reexaminare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 427 alin. (1) C. proc. civ. Cererea de reexaminare a fost soluționată prin încheierea din 4 iunie 2021, iar instanța a anulat cererea de strămutare prin încheierea din 9 iunie 2021.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la 31 octombrie 2022, prin care s-a menționat că urmează a fi analizată cu prioritate excepția inadmisibilității recursului.

Constatându-se finalizată etapa procedurii prealabile, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., s-a stabilit termen la 8 decembrie 2022, în complet de filtru, fără citarea părților, în vederea soluționării căii de atac.

Recurentul A. a comunicat concluzii scrise prin e-mail la 8 decembrie 2022, prin care a precizat că a declarat recurs împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare, susținând că, din eroare, a menționat "strămutare" în loc de "recuzare".

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 457 alin. (1) din același cod, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

În conformitate cu dispozițiile art. 144 alin. (2) C. proc. civ., încheierea asupra strămutării se dă fără motivare și este definitivă.

Față de obiectul recursului și în raport cu dispozițiile legale enunțate, Înalta Curte reține că încheierea nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a anulat, ca netimbrată, cererea de strămutare formulată de petentul A., vizând dosarul cu nr. x/2017 al Tribunalului București, secția a III-a civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, fiind o hotărâre definitivă.

Nu poate fi primită precizarea recurentului în sensul că, din eroare, ar fi menționat în cuprinsul cererii de recurs că declară calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra cererii de strămutare, deoarece aceasta ar presupune modificarea obiectului recursului, ceea ce nu este reglementat de dispozițiile C. proc. civ. în materia recursului.

Totodată, Înalta Curte notează că nu se poate dispune refacerea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întrucât în mod corect s-a reținut în cuprinsul acestuia că recursul are ca obiect hotărârea nr. 23A din 9 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a soluționat cererea de strămutare, în condițiile în care criticile expuse de recurent privesc soluția de respingere, ca netimbrată, a cererii de strămutare.

Legalitatea căilor de atac presupune că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, această regulă având valoare de principiu constituțional. Dispozițiile art. 129 din Constituție prevăd că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Prin raportare la dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii, instanța fiind obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petentul A. împotriva încheierii nr. 23 A din 9 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2022.