ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1387/2022

Ședința publică din data de 16 iunie 2022

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 15 martie 2021, A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 20 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de această instanță în dosarul nr. x/2011.

În motivarea căii extraordinare de atac promovate, s-a arătat că procedura de citare a intimatei B. pentru judecarea recursului nu a fost îndeplinită conform cerințelor legale, deoarece această parte a fost citată la domiciliul/reședința contestatoarei, unde intimata nu locuiește, și la sediul avocatului C., care nu o reprezintă în cauză.

Contestatoarea a mai susținut că judecarea cauzei nu s-a făcut pe fond, nu au fost cercetate probele noi depuse de aceasta în primă instanță, apel și recurs în dosarul nr. x/2011.

De asemenea, a mai invocat că instanța nu a dispus suspendarea cauzei, deși la termenul din 9 decembrie 2020 a solicitat suspendarea motivat de necesitatea soluționării cererii de strămutare a dosarului la secția a II-a civilă, precum și față de existența dosarului nr. x/2020 pe rolul Tribunalului București, având ca obiect atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei B., cu termen la 16 aprilie 2021.

Contestatoarea a mai precizat că este proprietara imobilului situat în București, iar intimata B. este proprietara imobilului situat în București, Bulevardul x.

Totodată, a menționat că interesul său constă în soluționarea corectă a dosarului nr. x/2011, cu luarea în considerare a tuturor înscrisurilor, inclusiv a celor două hotărâri judecătorești ulterioare pronunțării revizuirii.

Pentru aceste motive, contestatoarea a solicitat admiterea contestației în anulare, cu consecința anulării deciziei nr. 20 din 13 ianuarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2011 și stabilirii unui termen pentru judecarea recursului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 317-321 C. proc. civ.

Analizând aspectele deduse judecății, Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației în anulare formulate împotriva deciziei nr. 20 din 13 ianuarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2011, pentru următoarele motive:

Prin decizia nr. 20 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1409 A din 4 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Prin contestația în anulare formulată în cauză la 15 martie 2021 au fost expuse următoarele motive de anulare a deciziei anterior menționate: - nelegalitatea procedurii de citare a intimatei B. la judecarea recursului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2011; - judecarea cauzei nu s-a făcut pe fond, nu s-au cercetat probele noi depuse; - instanța nu a dispus suspendarea cauzei, deși această măsură a fost motivată de necesitatea soluționării cererii de strămutare a dosarului la secția a II-a civilă, precum și de existența dosarului nr. x/2020 aflat pe rolul Tribunalului București, având ca obiect atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtei B..

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, prin intermediul căreia se poate obține, în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege, anularea unor hotărâri judecătorești pronunțate cu nesocotirea unor norme procedurale, cazurile în care poate fi promovată fiind prevăzute de dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ.

Analizând contestația în anulare exercitată de contestatoarea A., Înalta Curte constată că singurele critici admisibile din perspectiva dispozițiilor art. 317-318 C. proc. civ. sunt cele care privesc pretinsa nelegală citare a intimatei B. la judecarea recursului ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, celelalte susțineri neavând legătură cu neregulile procedurale prevăzute de textele menționate drept motive de contestație în anulare.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte observă că prin procesul-verbal de repartizare aleatorie, în urma verificărilor efectuate în sistemul ECRIS în aplicarea prevederilor art. 107

1

din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor, s-a menționat că în cadrul secției I a fost pronunțată decizia nr. 263 din 10 februarie 2021, având ca obiect contestația în anulare împotriva deciziei pronunțate în dosarul nr. x/2011.

Analizând motivul de contestație în anulare invocat, respectiv nelegala citare a intimatei B. la judecarea recursului declarat în dosarul nr. x/2011, Înalta Curte reține că sunt incidente dispozițiile art. 321 C. proc. civ., care reglementează o condiție de admisibilitate cu aplicabilitate generală, atât în privința contestației în anulare de drept comun, cât și în a celei speciale, fără a avea relevanță motivul pe care se întemeiază această cale de atac.

În conformitate cu textul legal menționat, nu se poate face o nouă contestație pentru motive ce au existat la data celei dintâi.

Așadar, după respingerea unei prime contestații, nu se mai poate face o a doua cerere pentru motive care puteau fi invocate în prima contestație. Numai motive noi, ivite ulterior, justifică dreptul la o a doua contestație, iar o nouă contestație nu poate fi primită indiferent dacă partea a cunoscut sau nu dacă motivele existau la data când a fost făcută prima contestație.

Înalta Curte reține că prezenta contestație în anulare a fost declarată la 15 martie 2021, ulterior soluționării primei contestații în anulare împotriva deciziei nr. 20 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Analizând incidența condiției de inadmisibilitate prevăzută de dispozițiile art. 321 C. proc. civ., se constată că motivul invocat de contestatoare - nelegala citare a intimatei B. - exista la data când a fost exercitată contestația în anulare ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2021, respectiv 14 ianuarie 2021.

Înalta Curte constată că o astfel de neregulă de natură procedurală putea fi invocată în prima contestație în anulare, din moment ce actele de procedură privind citarea părților la soluționarea recursului ce a format obiectul dosarului nr. x/2011 se regăseau la dosar și chiar puteau fi analizate de către contestatoare la data formulării primei contestații. În consecință, rezultă că partea avea obligația de a invoca toate motivele care justificau cercetarea și admiterea căii extraordinare de atac, având în vedere că motivele vizând nelegala citare, prevăzute de art. 317 C. proc. civ., care ar fi putut deschide calea contestației în anulare, preexistau declarării acesteia, încă de la momentul pronunțării hotărârii definitive.

Față de aceste considerente, în aplicarea prevederilor art. 321 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei nr. 20 din 13 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 iunie 2022.