ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2020

Ședința publică din data de 8 decembrie 2020

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 martie 2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională pentru Locuințe, C. S.A., Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Consiliul Local al Sectorului 1 București, Sectorul 1 București, Consiliul Județean Ilfov, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, Consiliul Local Voluntari, Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București, S.C. D. și S.C. Distrigaz Sud Rețele S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună, în principal, obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe (A.N.L.) la plata sumei de 200.162,48 euro, echivalentul a 900.731,16 RON, cu titlu de daune-interese, în sumă egală cu penalitățile de întârziere sau cu daunele-interese descrise în Anexa 2 la cererea de chemare în judecată, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale privind urmărirea asigurării executării și finalizării lucrărilor de construire a locuinței tip S29B, situată pe lotul x, în județul Ilfov, localitatea Voluntari, cu numărul cadastral x și înscris în CF nr. x, conform încheierii nr. 16474/2004, în amplasamentul E., ce se vor acumula în continuare, până la data predării efective a locuinței, iar în subsidiar, obligarea pârâților, în solidar sau în cote corespunzătoare culpei fiecăruia la plata sumei evaluate provizoriu la 200.162,48 euro, contravaloarea a 900.731,16 RON, după cum urmează:

- în ceea ce o privește pe pârâta A.N.L., cu titlu de daune-interese în sumă egală cu penalitățile de întârziere sau cu daunele-interese descrise în Anexa 2, în solidar sau pentru o cotă de 90%, evaluată provizoriu;

- în ceea ce îi privește pe ceilalți, în solidar sau pentru o cotă de 0,90% fiecare, evaluată provizoriu, cu titlu de daune-interese în sumă egală cu penalitățile de întârziere de 0,15% pe zi de întârziere, calculate la valoarea contractului, de 121.755 euro, conform Anexei nr. 1 sau egale cu daunele-interese descrise în Anexa nr. 2 la cererea de chemare în judecată.

De asemenea, reclamanții au solicitat să fie obligată pârâta C. S.A. să încheie cu pârâta A.N.L. contractul de cesiune și novație cu schimbare de creditor a contractului de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1154/22.07.2005, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 200 RON/zi de întârziere și să se constate intervenită compensația legală între obligația de plată a creditului de către reclamanți și obligația de plată a penalităților de întârziere de către pârâta A.N.L., până la concurența celei mai mici sume, să se constate stingerea ipotecii constituite prin contractul de ipotecă nr. x/22.07.2005, autentificat de Biroul Notarului Public F., precum și a interdicției de înstrăinare și să se dispună radierea acestora din cartea funciară nr. x a Judecătoriei Buftea, cu cheltuieli de judecată, proporțional cu suma de plată pentru fiecare pârât în parte.

Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 4301 din 15 iulie 2016, a admis în parte cererea de chemare în judecată, în privința capătului subsidiar; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în ceea ce privește capătul subsidiar având ca obiect răspunderea civilă delictuală; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive pentru capătul subsidiar de cerere privind răspunderea civilă delictuală a pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Orașul Voluntari, S.C. Distrigaz Sud Rețele S.R.L., Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București și S.C. D.; a respins excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului material la acțiune; a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâților Consiliul Județean Ilfov, Consiliul Local Sector 1 București, Consiliul Local Voluntari și Sectorul 1 București; a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pentru capătul subsidiar de cerere privind răspunderea contractuală a pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Orașul Voluntari, S.C. Distrigaz Sud Rețele S.R.L., Municipiul București, Consiliul General al Municipiului București, S.C. D.; a respins acțiunea în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ilfov, Consiliul Local Sector 1 București, Consiliul Local Voluntari și Sectorul 1 București pentru lipsa capacității procesuale de folosință; a respins acțiunea în raport cu capătul subsidiar din cerere privind răspunderea contractuală a pârâților Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Orașul Voluntari, S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., Municipiul București și S.C. D., pentru lipsa calității procesuale active; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C. S.A. pentru capătul subsidiar de cerere privind răspunderea contractuală și a respins acțiunea în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, Distrigaz Sud Rețele S.R.L., Municipiul București, D., Consiliul General al Municipiului București, Agenția Națională pentru Locuințe, a obligat pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, Distrigaz Sud Rețele S.R.L., Municipiul București, D. și Agenția Națională pentru Locuințe, la plata în solidar a sumei de 184.009 RON reprezentând despăgubiri aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, a respins capetele de cerere II și III, formulate în contradictoriu cu pârâta C. S.A., ca nefondate; a respins capătul de cerere având ca obiect plata daunelor morale, ca nefondat; a respins cererea reconvențională ca nefondată, a respins capătul de cerere principal ca nefondat, a obligat pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, Distrigaz Sud Rețele S.R.L., Municipiul București și D. la plata, în solidar, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 6.785,18 RON (taxă judiciară de timbru și onorariul de expert).

Prin decizia civilă nr. 338A din 19 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelurile formulate de apelanții-reclamanți A. și B. și de apelanții-pârâți Agenția Națională pentru Locuințe, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Județul Ilfov prin Președinte, Municipiul București prin Primarul General, Orașul Voluntari prin Primar, S.C. D. și S.C. Distrigaz Sud Rețele S.R.L., schimbând în parte sentința apelată, în sensul că a obligat pârâta Agenția Națională pentru Locuințe să plătească reclamanților despăgubiri în cuantum de 184.009 RON, aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, în temeiul răspunderii civile contractuale; a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, S.C. DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L., Municipiul București și S.C. D. și a obligat pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 6.785,18 RON; a menținut sentința în ceea ce privește soluționarea excepțiilor, respingerea ca nefondate a capetelor de cerere II și III, formulate în contradictoriu cu C. S.A., respingerea ca nefondat a capătului de cerere având ca obiect obligarea la plata daunelor morale și respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale și a obligat apelanții-reclamanți la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelantul-pârât Orașul Voluntari.

La data de 24 aprilie 2018 reclamanții A. și B. au solicitat completarea deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul obligării pârâtei A.N.L. să plătească apelanților-reclamanți daune-interese în cuantum de 66.119, 60 euro în completare pentru perioada cuprinsă între 21 martie 2014 și 6 februarie 2018, precum și să plătească, în continuare, daune-interese de 1.406, 80 euro/lună până la predarea efectivă a locuinței, după realizarea recepției la terminarea lucrărilor.

Prin decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a admis cererea de completare a deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, formulată de apelanții-reclamanți A. și B., în contradictoriu cu apelantele-pârâte Agenția Națională pentru Locuințe, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, Județul Ilfov, Orașul Voluntari, Municipiul București, E-Distribuție Muntenia S.A. și DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L.; s-a dispus completarea deciziei civile nr. 338A/19.02.2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, în sensul că pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE a fost obligată să plătească reclamanților despăgubiri de 1406,8 euro/lună începând cu data de 22 martie 2014 și până la predarea efectivă a locuinței.

Împotriva deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, au declarat recurs reclamanții A. și B., precum și pâtâtele Agenția Națională Pentru Locuințe și S.C. Distrigaz Sud Rețele S.R.L.

La data de 25 iulie 2018 s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018, recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională Pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Prin încheierea din 10 decembrie 2019 Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 139 raportat la art. 490 alin. (2) și art. 471 alin. (8) din C. proc. civ., a dispus conexarea dosarului nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la dosarul nr. x/2014 al aceleiași instanțe, având în vedere că cele două litigii se poartă între aceleași părți, au aceeași cauză, iar recursul declarat în dosarul nr. x/2018 vizează decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, prin care a fost completată decizia civilă atacată cu recurs în dosarul nr. x/2014.

Prin decizia nr. 2333 din 10 decembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 338 A din 19 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă; s-a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L. împotriva aceleiași decizii; s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE împotriva deciziei civile nr. 338 A din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă; recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE a fost obligată la plata sumei de 3.570 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul-pârât Orașul Voluntari prin Primar; s-a admis recursul declarat de recurenta-pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU LOCUINȚE împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a casat decizia recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanțe spre o nouă judecată a cererii de completare.

Cu privire la recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte a invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 10 decembrie 2019, motivul de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. raportat la art. 444 și art. 445 din același cod, pe care l-a admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Instanța de recurs a constatat că prin acțiunea dedusă judecății, astfel cum a fost precizată la data de 18 aprilie 2014, reclamanții au solicitat, în principal, obligarea pârâtei Agenția Națională pentru Locuințe la plata sumei de 200.162,48 euro, contravaloarea a 900.731,16 RON, cu titlu de daune-interese în sumă egală cu penalitățile de întârziere sau cu daunele-interese descrise în Anexa 2 la cererea de chemare în judecată, ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale privind urmărirea asigurării executării și finalizării lucrărilor de construire a locuinței reclamanților, daune egale cu penalitățile, fiind calculate conform Anexei 1 la cerere, precum și daunele-interese egale cu 0,15% pe zi de întârziere la valoarea contractului de 121.755 euro sau cu daunele descrise în Anexa 2 la cerere, ce se vor acumula, în continuare, până la data predării efective a locuinței.

S-a arătat că Tribunalul București, secția a VI-a civilă, prin sentința civilă nr. 4301 din 15 iulie 2016, a obligat pârâții la plata daunelor-interese în cuantum de 184.009 RON, reprezentând despăgubiri aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, fără să se pronunțe și cu privire la despăgubirile solicitate în continuare, până la predarea efectivă a locuinței.

Prin apelul declarat împotriva sentinței instanței de fond reclamanții au criticat și această omisiune, solicitând recunoașterea dreptului la despăgubiri până la data predării efective a locuinței.

Examinând considerentele deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, Înalta Curte a constatat că și instanța de apel, deși a admis apelul reclamanților, a schimbat doar în parte sentința civilă apelată și a obligat-o pe pârâta Agenția Națională pentru Locuințe la plata despăgubirilor aferente perioadei 21.03.2011-21.03.2014, omițând să se pronunțe asupra cererii reclamanților de acordare a despăgubirilor în continuare, până la data predării efective a locuinței.

În acest context, s-a reținut că prin decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, instanța de apel a admis cererea de completare a dispozitivului deciziei civile nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă și a obligat pârâta să plătească reclamanților despăgubiri de 1406,8 euro/lună începând cu data de 22 martie 2014 și până la predarea efectivă a locuinței.

Înalta Curte a constatat că este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece instanța de apel a pronunțat decizia civilă nr. 984A din 12 martie 2018, cu încălcarea dispozițiilor art. 444-445 din același cod.

Potrivit art. 445 C. proc. civ., "îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444".

Norma instituie imperativ imposibilitatea solicitării pe calea apelului sau a recursului a îndreptării erorii materiale, a lămuririi hotărârii, a completării acesteia ori a înlăturării dispozițiilor potrivnice.

Prin urmare, ori de câte ori îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice ori completarea hotărârii constituie obiect de apel sau recurs, calea de atac se va respinge ca inadmisibilă.

În speță, instanța de apel a admis o parte din pretențiile reclamanților, respingând cererea pentru restul pretențiilor, iar în urma admiterii cererii de completare a dispozitivului s-a pronunțat asupra capătului de cerere lăsat nesoluționat de tribunal, prin care reclamanții au solicitat despăgubiri de la data introducerii cererii de chemare în judecată (22.03.2014) și până la predarea efectivă a locuinței.

Contrar celor reținute de instanța de apel, schimbarea temeiului juridic al răspunderii civile și aplicarea altor dispoziții legale decât cele reținute de prima instanță nu sunt de natură a înlătura dispozițiile art. 445 C. proc. civ., deoarece omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la despăgubirile solicitate în continuare ar fi trebuit soluționată în condițiile art. 442-444 din C. proc. civ., neputând constitui obiectul unui motiv de apel.

Oricum, nesoluționarea unui motiv de apel nu poate face obiectul unei cereri ce putea fi analizată conform procedurii prevăzute de art. 444 C. proc. civ.

Contestatorii B. și A. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 2333 din 10 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014, solicitând admiterea în principiu a contestației în anulare, anularea deciziei contestate și rejudecarea recursului.

În cuprinsul contestației în anulare, contestatorii au arătat că reținerea Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia instanța de apel, învestită cu soluționarea cererii de completare, s-a pronunțat asupra capătului de cerere nesoluționat de tribunal este o eroare materială, întrucât apelul reclamanților A. și B. a vizat doar capătul de cerere principal care a fost respins ca nefondat de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Astfel, s-a arătat că din dispozitivul sentinței civile nr. 4301 din 15 iulie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă rezultă că s-a admis în parte cererea de chemare în judecată în privința capătului subsidiar și că s-a respins ca nefondat capătul de cerere principal.

Contestatorii au susținut că prin decizia civilă nr. 338 A/19.02.2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă li s-a admis apelul promovat cu privire la pretențiile solicitate în cadrul capătului de cerere principal și că au înțeles să formuleze cererea de completare, întrucât instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor pretențiilor din acest capăt de cerere.

Prin admiterea apelului reclamanților A. și B., Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă s-a pronunțat pe capătul de cerere principal, formulat în contradictoriu doar cu pârâta Agenția Națională pentru Locuințe.

Împotriva soluției date de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în ceea ce privește capătul de cerere subsidiar, respectiv de admitere în parte a capătului subsidiar de cerere și de respingere în rest a acestuia, au formulat apel pârâtele din acest capăt de cerere și anume Agenția Națională pentru Locuințe, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Județul Ilfov prin Președinte, Municipiul București prin Primarul General, Orașul Voluntari prin Primar, S.C. D. și S.C. Distrigaz Sud Rețele S.R.L., apeluri care au fost admise prin decizia civilă nr. 338A din 19 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

În opinia contestatorilor, neobservarea dispozițiilor cuprinse în dispozitivul hotărârii reprezintă o eroare materială, și nu o eroare de judecată.

S-a mai arătat că instanța de judecată nu se pronunță pe o cerere sau pe un capăt de cerere atunci când lipsește din dispozitiv mențiunea cu privire la soluția dată pe un capăt de cerere sau o cerere incidentală.

Or, în speță, există mențiunea expresă în dispozitivul sentinței primei instanțe, în sensul că s-a respins ca nefondat capătul de cerere principal, în totalitate.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

Intimata E-Distribuție Muntenia S.A. (fostă D.) a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare.

La data de 2 decembrie 2020 intimata Distrigaz Sud Rețele S.R.L. a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare, aceasta fiind inadmisibilă și, parțial, lipsită de interes; totodată, intimata Distrigaz Sud Rețele S.R.L. a invocat faptul că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

În cuprinsul întâmpinării formulate intimata Distrigaz Sud Rețele S.R.L. a susținut că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât contestația în anulare privește exclusiv soluția dată recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Din perspectiva reclamanților, ca urmare a pronunțării deciziei nr. 2333/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, aceștia au obținut, în mod definitiv, recunoașterea dreptului la obținerea de despăgubiri de la A.N.L. pentru perioada 21.03.2011-21.03.2014, rămânând în discuție exclusiv aspectul privind eventualul drept la obținerea de despăgubiri de la A.N.L. și pentru perioada următoare, respectiv din data de 22 martie 2014 și până la momentul predării efective a imobilului de către A.N.L.

Intimata Distrigaz Sud Rețele S.R.L. consideră că autorii prezentei contestații în anulare nici nu au interes să conteste, în integralitate, decizia pronunțată de instanța de recurs. Contestația în anulare nu poate viza soluția de stabilire a răspunderii civile doar în sarcina A.N.L., întrucât acest aspect a fost soluționat definitiv, inclusiv din perspectiva eventualelor căi de atac extraordinare pentru care termenul de declarare a expirat.

Prin urmare, în aplicarea art. 32 și art. 36 din C. proc. civ., intimata Distrigaz Sud Rețele S.R.L. apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în cadrul contestației în anulare formulate, subiectele raportului juridic litigios fiind contestatorii și Agenția Națională pentru Locuințe.

Intimații Consiliul Local al Sectorului 1 București și Sectorul 1 București au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea contestației în anulare, fie ca inadmisibilă, fie ca neîntemeiată.

Prin întâmpinarea formulată în cauză intimatul Municipiul București prin Primarul General a solicitat instanței să constate faptul că nu are calitate de intimat în această etapă procesuală, raportat la obiectul contestației în anulare. Pe fond, a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată. În esență, s-a arătat că Municipiul București prin Primarul General nu poate avea calitatea de parte intimată în contestația în anulare, avându-se în vedere limitele deciziei de casare și criticile formulate de contestatori.

Înalta Curte, analizând excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatele Distrigaz Sud Rețele S.R.L. și Municipiul București prin Primarul General, precum și contestația în anulare din perspectiva temeiului de drept invocat, reține următoarele:

Întrucât intimata Distrigaz Sud Rețele S.R.L. și intimatul Municipiul București prin Primarul General au participat în calitate de recurentă-pârâtă și, respectiv intimat-pârât la judecata căii de atac a recursului, fiind menționați ca atare în cuprinsul deciziei atacate, față de dispozițiile art. 508 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 494 și art. 478 alin. (1) din același cod, din coroborarea cărora rezultă că în contestația în anulare nu poate fi schimbat cadrul procesual stabilit anterior, Înalta Curte urmează să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către acești intimați prin întâmpinările formulate în cauză.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Semnificația conceputului de "eroare materială" a fost dezvoltată doctrinar și jurisprudențial, prin opoziție cu eroarea de judecată, subliniindu-se că vizează greșeli evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății, în principal cu caracter procedural.

Scopul acestui caz de contestație în anulare este acela de a da posibilitatea instanței care a comis o greșeală, de fapt, involuntară, iar nu o greșeală de judecată, să își retracteze propria hotărâre. Astfel, ipoteza vizată de acest text de lege are în vedere erori cu privire la aspectele formale, procedurale, ale judecății în recurs sau situații în care se confundă ori se omit date materiale, factuale, importante ale cauzei pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului ca urmare a unor greșeli de judecată.

În sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., noțiunea de "greșeală materială" reprezintă o greșeală de ordin procedural de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții eronate, rezultată din confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale care determină soluția respectivă.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, context în care motivul de anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. este reglementat de un text de excepție, noțiunea de "greșeală materială" fiind restrictiv interpretată, în sensul că pe această cale nu pot fi valorificate greșeli de judecată cum ar fi cele de apreciere a probelor, de interpretare a aspectelor de fapt, a unor dispoziții legale ori modul de soluționare a unui incident procedural.

Dacă s-ar permite un astfel de demers procedural, în realitate, s-ar deschide calea unui veritabil recurs la recurs, adică reanalizarea aceluiași recurs prin redeschiderea unei judecăți soluționate definitiv, încălcându-se astfel securitatea raporturilor juridice, ceea ce legea nu permite.

În cauza de față, contestatorii B. și A. reclamă împrejurarea că dezlegarea dată recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională Pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă este rezultatul unei erori materiale constând în neobservarea dispozițiilor din dispozitivul sentinței civile nr. 4301 din 15 iulie 2016 a Tribunalul București, secția a VI-a civilă, eroare materială care a fost cauzată, probabil, de mărimea dispozitivului și de multitudinea de date din acesta.

Înalta Curte constată că eroarea materială invocată de contestatori ca fiind săvârșită de instanța de recurs nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., soluția de casare a deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, nefiind rezultatul unei erori materiale, ci al modului în care instanța de recurs a înțeles să aplice dispozițiile legale referitoare la completarea hotărârii.

Mai mult, Înalta Curte evidențiază că simplul fapt că autorii căii de atac sunt nemulțumiți de modul în care, prin decizia atacată, instanța supremă a soluționat recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională pentru Locuințe împotriva deciziei civile nr. 984A din 12 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă nu îi îndreptățește să promoveze prezenta contestație în anulare.

O asemenea concluzie se impune, câtă vreme instanța sesizată cu soluționarea contestației în anulare nu este îndrituită să verifice corectitudinea argumentelor expuse de instanța de recurs, în baza cărora a pronunțat soluția și, în funcție de rezultatul acestei analize, să dispună rejudecarea recursului, așa cum solicită contestatorii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatele DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L. și Municipiul București prin Primarul General, precum și contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatele DISTRIGAZ SUD REȚELE S.R.L. și Municipiul București prin Primarul General.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorii B. și A. împotriva deciziei nr. 2333 din 10 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 decembrie 2020.